Despre sistemele de protecţie integrată a culturilor

Despre sistemele de protecţie integrată a culturilor

Protecţia integrată a culturilor

Protecţia integrată este o asociere de metode si mijloace chimice, fizice, biologice în combinaţie cu metodele agrotehnice (obligatoriu compatibile) aplicate armonios în cadrul ecosistemelor agricole. Lucrările de protecţia plantelor sunt executate în funcţie de PED (pragul economic de dăunare) pentru diminuarea la maximum a numărului de intervenţii fitosanitare şi pentru favorizarea factorilor naturali de combatere care reglează / limitează populaţiile agenţilor de dăunare.

Având la bază elementele de concepţie ale lui Roberts, alături de noile cunoştinţe acumulate, T. Baicu, în 1988, a stabilit zece principii de bază ale protecţiei integrate / sistemelor de protecţie integrată, care sunt valabile şi astăzi, şi care au un rol improtant în conservarea terenurilor.

1. Unitatea pe care se aplică combaretea integrată o constituie agrosistemul

Culturile agricole sunt distribuite în toate zonele agropedoclimatice, în funcţie de condiţiile ecologice, determinând areale mărginite de condiţiile de favorabilitate. Suprafeţele ocupate de o singură cultură pot acoperi mii de hectare, depinzând de complexitatea sistemelor agricole, tipurile de relaţii din agrocenoze, unde un rol important îl au factorii ecologici, abiotici şi biotici.

2. Speciile dăunătoare pentru culturile agricole nu trebuie eliminate, ci trebuie menţinute la un nivel scăzut.

Este necesar să se reconsidere într-un mod radical importanţa diferitelor specii dăunătoare şi/sau patogene. Mai precis, trebuie cunoscută importanţa economică a fiecărei specii şi nivelul de pierderi care ar putea fi produs. Datele ecologice şi economice au arătat că majoritatea speciilor recunoscute ca dăunătoare nu trebuie tratate. Într-o cultură agricolă se pot întâlni următoarele categorii de specii: specii dăunătoare principale; specii dăunătoare secundare; specii dăunătoare migratoare; specii indiferente.

AGRIMASAT este partenerul vostru pentru a implementa analiza prin satelit a stării de sănătate a culturilor.
Serviciile noastre sunt adaptate tuturor fermierilor, fiecare beneficiind de o experienta personalizata si consultanta profesionala permanenta.
Pentru detalii programează o discuție cu unul dintre consultanții AGRIMASAT

3. Factorii naturali trebuie utilizaţi mai intens pentru a regla densităţile populaţiilor de organisme dăunătoare.

Factorii ecologici abiotici climatici: temperatura, umiditatea, lumina, ploaia; factorii edafici, factorii chimici şi factorii biotici: relaţiile intraspecifice şi interspecifice pot influenţa considerabil evoluţia populaţiilor de organisme dăunătoare. Fiecare factor abiotic are un prag inferior şi un prag superior de temperatură, umiditate etc. care, odată depăşit, opreşte multiplicarea.

4. Tehnologiile de cultură moderne pot produce efecte neaşteptate.

Evoluţia agriculturii moderne este stâns legată de schimbările în modul tradiţional de lucru. Rezistenţa soiurilor faţă de bolile principale şi mai ales faţă de dăunători este încă slabă. Sunt şi situaţii când o varietate cunoscută ca rezistentă devine sensibilă după un număr de ani, din cauza apariţiei de noi rase ale patogenilor.

5. SPI trebuie să se bazeze pe îmbinarea armonioasă a metodelor de combatere.

Complexele de măsuri de combatere sunt utilizate împotriva organismelor dăunătoare principale şi secundare. În acelaşi timp, măsurile aplicate trebuie să protejeze cât mai multe organisme utile. Uneori se consideră că îmbinarea metodelor înseamnă acelaşi lucru cu protecţia integrată. În realitate, îmbinarea mijloacelor şi metodelor reprezintă numai o parte a combaterii integrate, dar o parte esenţială.

6. SPI trebuie să conţină mijloace specifice de reglare a tratamentelor.

În primul rând trebuie să fie înlocuite multe tratamente de tip profilactic, făcute după calendarul de stropiri sau tratamentele de acoperire, cu tratamente de tip curativ. PED este mijlocul cel mai important pentru reglarea tuturor tipurilor de intervenţii fitosanitare şi este o noţiune proprie combaterii integrate care permite aplicarea tratamentului numai când densităţile şi/sau gradul de atac pot/poate produce pierderi justificate din punct de vedere economic, pierderi evaluate la 3-5% din recoltă, în echivalenţă cu costul tratamentului fitosanitar. PED permite să se localizeze tratamentul numai acolo unde limitele de atac sunt depăşite şi variază în funcţie de soi, categorie biologică, stadiul de dezvoltare al plantei, condiţiile pedoclimatice, tehnologice etc. Dacă se iau în considerare toate acestea, în cultură se poate stabili o “situaţie critică” ce impune intervenţia fitosanitară.

7. SPI trebuie să respecte cerinţele tehnologiilor moderne.

Un ansamblu de metode şi mijloacere de combatere structurat cu elemente interdependente, ansamblu care se bazează şi pe factorii naturali de reglare a densităţii populaţiilor de organisme dăunătoare, nu trebuie să depăşească PED. Din punct de vedere al abordării sistemice, în cadrul combaterii integrate, se poate face următoarea structurare: subsitemul proceselor tehnologice propriu-zise, care este constituit din totalitatea lucrărilor de protecţia plantelor, alături de aparatele, echipamentele, instalaţiile, maşinile de protecţia plantelor, rezistenţa soiurilor, metodele de aplicare a mijloacelor chimice, biologice, fizice etc.; subsistemul de control, de o mare impotanţă pentru obţinerea produselor agricole de calitate superioară sau diminuarea efectelor de poluare şi care, în esenţă, se bazează pe executarea corectă a lucrărilor; subsitemul de manipulare include procesele tehnice de transport şi de păstrare a produselor fitofarmaceutice, alături de maşinile specifice acestor procese, care pot fi considerate tot maşini de protecţia plantelor. Într-o anumită măsură, în acest sistem, se poate introduce şi obţinerea produselor biologice în unităţile comerciale; suprasitemul de conducere sau organizatoric asigură aplicarea corectă, în timp şi spaţiu, a diferitelor lucrări, în funcţie de secvenţa verigilor tehnologice, în funcţie de PED cât şi în funcţie de ciclurile biologice ale plantei şi speciilor dăunătoare.

8. SPI trebuie să respecte cerinţele toxicologice, energetice, economice şi de protecţie ecologică.

Din punct de vedere toxicologic, produsele foarte toxice din grupa roşie şi cele toxice din grupa verde (produsele cu toxicitate acută sub 100 mg/kg) trebuie eliminate treptat din sortimentul de pesticide. Produsele cu efecte secundare periculoase (acţiune cancerigenă, embriotoxică), cele foarte persistente sau care lasă reziduuri mari în recoltă trebuie, de asemenea, să fie excluse din SPI.

9. Sistemele de combatere integrată trebuie incluse în tehnologia de cultură.

În evoluţia lor, modelele tehnologiilor de cultură intensive, superintensive sau cele agricole de tip industrial (în care se utilizează maşini agricole de mare productivitate, noi metode agrotehnice, soiuri de mare productivitate şi, mai ales, mijloace chimice de combatere, modele care, prin conţinutul lor, se apropiau de producţia de tip industrial) au început să fie abandonate în favoarea modelelor agriculturii durabile, agriculturii ecologice, agriculturii de precizie etc.

10. Elaborarea SPI trebuie să se bazeze pe o abordare interdisciplinară, sistemică şi pe modelare matematică.

Abordarea interdisciplinară este dictată de complexitatea agrosistemului, mai ales de marea varietate a agenţilor de dăunare (virusuri fitopatogene, bacterii, ciuperci fitopatogene, nematozi, acarieni, insecte, rozătoare, buruieni etc.), dar şi de complexitatea metodelor şi felul mijloacelor de combatere. Trebuie, deci, utilizate rezultate obţinute în cadrul cercetărilor de biologie, fizică, chimie, ecologie, sistematică, agronomie, fiziologie, fitopatologie, entomologie, herbologie.

După o parcurgere, chiar sumară, a regulilor de bază pentru elaborarea sistemelor de protecţie integrată putem observa că elementele de fond sunt criteriile economice şi criteriile ecologice. (criteriile ecologice fiind în final criterii economice, pentru că în prezent este evident că riscul de mediu este un criteriu economic, conform definitiilor anterior prezentate – riscolpericol-daună)

VOm reveni cu prezentare pe scurt a rolului diferitelor metode si mijloace în cadrul sistemelor de protecţie integrată.

La modul general metodele agrotehnice au un rol deosebit în reducerea pagubelor făcute de agenţii de dăunare – dar numai atunci când aceste metode agrotehnice atunci sunt utilizate conform bunelor practic agricole – vezi tabelul de mai jos:

Câteva metode agrotehnice cu efecte de combatere ridicate

Related posts

Leave a Comment