Fermierii ar trebui să fie pe câmp, nu în mlaștina administrativă
Fermierul, în loc să fie pe câmp pentru a lucra, merge constant la instituții și depune documente.
Fermierul vrea să lucreze, nu vrea să meargă să completeze documente – în cea mai mare parte pur și simplu nu știu cum să le completeze, greșesc și suferă sancțiuni pentru chestia asta.
Fermierul are un “contract social” cu societatea.
Societatea spune: Nu vrem să muncim pe câmp, să fim pârjoliți de soare, să fim mâncați de țânțari și să ne angajăm în activități care necesită mult efort fizic. Și vom aloca bani pentru acea parte a populației care se va ocupa de producerea hranei. Acesta este un contract public, fiecare dând o mică parte din bani fermierilor. Fiecare dintre fermieri, văzând acest contract social, decide să se angajeze în agricultură.
În practică acest contract social este puternic denaturat. Li s-a spus fermierilor că vor primi anumite fonduri pe lângă ceea ce realizează din producție, pentru ca producția în sine să aibă un preț mai mic, să fie mai accesibilă pentru oameni. Dar atunci când principiul în sine este aplicat, acesta este puternic distorsionat.
Se opune sector contra sector, fermier mare contra fermier mic… Ajutorul începe să fie amânat. Începe o presiune administrative. Iar fermierul, în loc să fie pe camp, la muncă, merge constant la instituții, depune acte… Pentru că dacă ratează un document poate pierde o serie întreagă de subvenții.
Fermierii ar trebui să fie în câmp, nu să desfășoare activități administrative. Fiecare coleg fermier simte că pășește într-o mlaștină administrativă. Pentru acest fermier, care are 50-100 de hectare, ba chiar 500, este imposibil să pună deoparte bani pentru a avea pe cineva care să se ocupe de partea administrativă. Așteptările fermierilor și promisiunile făcute față de ei sunt practic anulate de o mlaștină de cerințe administrative.
Procedurile administrative pentru fermieri trebuie mult simplificate. Hrana nu se produce completând documente! Fermierul trebuie să fie pe camp, iar societatea să spună: “ Uite 2, 3, 5, 10 euro pentru munca ta pe câmp”.
Articolul este publicat în urma unei discuții cu un prieten crescător de vaci.
