Cicoarea de iarnă – cicoarea de Bruxelles, cicoarea Witloof, cicoare andive, Cicohorium inthibus L., Familia Compositae
Este des întâlnită, în stare sălbatică în regiunea mediteraneană, în Algeria, Grecia, Insula Madeira, dar și în Caucaz. Ca planta de cultură a fost luată din vremea grecilor și romanilor.
Secretul înălbirii frunzelor de andivă a fost aflat în anul 1850, când întâmplător , grădinarul șef al grădinii botanice Magdeburg (Bresiers M) a constat posibilitatea obținerii unor muguri florali acoperind rădăcinile de cicoare, cu calități gustative deosebite. Aceasta a făcut ca metoda să fie luată în considerare și cultura andivelor să răspândescă rapid. Cicoare de Bruxelles sau andivele ocupă un loc important în ierarhia legumelor în țări ca Franța, Belgia, Olanda.
Cicoarea de iarnă sau andivele se cultivă pentru mugurele terminal împreună cu frunzele înălbite , care se folosesc ca salate sau la prepararea unor mâncăruri cu maioneză, carne, etc. Gustul amărui al frunzelor verzi este datorat conținutului în glicozidului intibină. La frunzele înălbite gustul amar dispare.
Din punct de vedere botanic este o planta perenă în stare salbatică și bienală ca planta de cultură. În primul an se formează rădăcina și o rozetă de Frunze. În anul II planta emite o tulpină înaltă pe care se formează florile, respective semințele. Rădăcina este pivotantă, poate ajuge până la 1,30 m, dar masa principală se află în stratul arabil. Frunzele sunt diferite ca formă, crețe, dințate fin, întregi sau ondulate (specific varietăților).
Andivele au un conținut ridicat de săruri minerale (fosfor, fier, potasiu, calciu), vitaminele A,B,C și avantajul că pot fi consummate iarna în stare proaspătă, când organismal nostrum are nevoie.
Conține lactulicină, lactupicrină și alcool triterpene, iar rădăcina este bogată în inulină, polizaharide care înlocuiesc amidonul.
Andivele sau cicoarea de Bruxelles posedă proprietăți citostatice. Infuzia cu ceai de rădăcină are acțiune excito-secretoare, mărind catitatea de bilă și făcând-o mai fluidă.extractul de rădăcină se mai folosește la fabricarea unor medicamente de tip “vegelax”.
Într-o porţie de 100 de grame de andive se găsesc doar 17 calorii, deci este o legumă ideală la dietă. Însă andivele sunt indicate şi pentru celelalte substanţe nutritive pe care le conţin. La 100 de grame, andivele îţi asigură: 8 grame de fibre, 36% din doza zilnică recomandată (DZR) de acid folic, 9 mg de fier, 4 mg de niacin, 18% din doza zilnică de acid pantotenic, 9 mg potasiu, 5 mg de tiamină, 11% din doza zilnică de vitamina C, 72% din doza zilnică de vitamina A, 15 mg de magneziu și 28 mg de fosfor.
Elemente de tehnologie
Alegerea terenului – sunt indicate terenurile plane, cu posibilități de irigare, soluri cu o structură nisipo-lutoasă, cu fertilitate mijlocie și pH neutru (6 – 7,5). Este indicat să se evite solurile infestate de boli și dăunători.
Planta premergătoare – preferă plantele solano-fructoase și bostănoase.
Fertilizarea – fertilizarea de bază necesită cantitate mare se fosfor și potasiu, în raport de 3:1.
Lucrările solului – arătira de toamnă se execută la 28 – 30 cm, imediat după recoltarea plantei premergătoare și dezmiriștire. Se menține arătura curată de buruieni dacă este cazul sau, obligatoriu, o discuire superficială pentru a conserva apa în sol. Primăvara, după pregătirea solului cu combinatorul, se execută modelarea terenului în straturi de 94 cm lătime la coronament.
Semănatul – se execută cu semănătoarea SUP -21, SUP-29 sau cu alte tipuri de semănatori în rănduri dese. Pe coronament trebuie să fie semănate 2 rânduri. Cantitatea de sămânță necesară este de 2 – 2,5 kg/ha. Distanța dintre rânduri este de 35 cm, iar distanța între plante pe rând de 8 – 10 cm. Până la răsărire cultura de andive are nevoie de apă.
Lucrări de îngrijire – irigatul până la răsărire plantelor, de 2-3 ori cu norme reduse de irigare (circa 100 m3 de apă în total), pentru menținerea umezelii în stratul superficial al solului. Prășitul se execută odată cu lucrarea de rărit, pe rând, astfel ca la final să rămână plantele la 8-10 cm distanță intre ele. După răsărirea și rarirea plantelor, irigarea se poate face pe brazde, cu norme de udare de 300-350 m3/ha. În ce privește bolile și dăunătorii, cicoarea de Bruxelles este destul de rezistentă. Numai în cazul atacului de mană (Bremia sp.)se fac tratamente cu substanțe cuprice. De asemenea, poate fi atacată de ciuperci din genul Puccinia andive și Botrytis cinerea, iar ca dăunători – afidele (Aphis sp.).
Înalbirea – este cea mai importantă lucrare de îngrijire la andive.se poate face clasic (pe pat de gunoi de grajd și acoperirea cu pământ) sau modernă (direct în canale, acoperite acoperite cu folie neagră în care se află apă).
Recoltarea
Toamna târziu se recoltează rădăcinile verzi, mecanic, cu dizlocatorul. Se sortează și se depozitează în vederea forțării pornirii mugurelui de creștere. Se aleg numai rădăcinile sănătoase, întregi,, cu un diametru de cel puțin 2 – 2,5 cm. Prin tăierea cu cuțitul se înlătură frunzele la 1,5 cm de la nivelul coletului, având grijă ca mugurele terminal să nu fie afectat sau rănit.
1. Înalbirea clasică
Se așează în șanțuri semiîngropate, în straturi de 0,60-0,80 m înălțime. Se acoperă cu un strat de paie de 10-15 cm, peste care se pune pământ când survine înghețul din aceste șanțuri de depozitare, rădăcinile se scot treptat în vedere forțării. Forțarea se poate face în pivnițe, șanțuri sau răsadnițe, unde se așează una lângă alta și se acoperă cu un amestec de 2/3 nisip +1/3 mraniță. Acest strat poate fi de 15 – 20 cm. Astfel că, atunci când la baza rădăcinilor temperatura ajunge la 22 – 280C, iar în vârf 10-120c, forțarea durează 20-25 zile. Forțarea se ețalonează în a doua jumătate a lunii noiembrie, până în lunile martie-aprilie.
2.Înălbirea industrială
Se face în bazine speciale, în care rădăcinile sunt scufundate pe 2/3 din lungimea lor în apă, în poziție verticală, fiind menținute cu ajutorul unor plase de sârmă. Bazinele se acoperă cu folie neagră și se mențin 30 de zile, până când devin apte de consum.
3.Înălbirea industrială în hidrocanale
Constă în constriurea unor hidrocanale care se umplu cu un strat de câțiva centimetri de apă, în care se dizolvă elemente nutritive necesare creșterii plantelor, apa fiind recirculată în sistem închis.
O păpușă de andive are cca 200 – 250 g, producția fiind de 20 – 25 t/ha.
Producerea seminței
Producerea seminței la cicoare de Bruxelles nu implica lucrări speciale. Din culturile destinate pentru forțat se delimitează o suprafață pentru sămânță. Se lasă în câmp nerecoltată, iar în primăvară următoare terenul se fertilizează cu îngrășăminte complexe pe la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie, cu un raport echilibrat NPK. În perioada de vegetație se aplică 2-3 prașile și două irigări cu norme de 250 – 300 m3/ha. Înflorirea are loc la sfârșitul lunii iunie, iar coacerea la sfârșitul lunii august. Producția de semințe poate fi de 150 – 250 kg/ha.
Dr. ing. Tudorina Nistor
