ROMÂNIA ÎN UMBRA INSTITUȚIILOR TĂCUTE
Din cuprins:
- Cine beneficiază de fondurile UE?
- Lipsă de transparență în ceea ce privește informațiile publice; strategia MADR, AFIR, APIA pare să fie aceea că dacă faceți o cerere publică către una aceasta vă redirecționează către cealaltă și invers.
- Dintr-un total de 834.620 de beneficiari de ajutoare directe pentru producători, 57% dintre aceștia au primit între 0-500 EUR. Un alt 26% dintre ei au primit doar între 500-1.250 EUR, în timp ce 0,05% au primit peste 250.000 EUR.
- Situații egale pentru fermierii mari și mici?
- Sursa de structuri oligarhice? În Top 10 companii agro ce au încasat subvenții UE avem ori condamnați penal, ori străini…
- Cum funcționează sistemul?
Agricultura este un subiect sensibil în România, mai ales din cauza concurenței acerbe dintre fermieri, care încearcă să țină pasul cu investitorii privați și proprietarii de terenuri străini.
În primul tabel, putem vedea zona agricolă românească și evoluția acesteia, din 1950 până în 2014, când autoritățile au încetat să colecteze date. După cum arată tabelul, nu există diferențe majore începând cu 1950 până în 2014, nici măcar după căderea comunismului și până în 2014. Pentru mai multă acuratețe, comparăm datele din 1989, când regimul comunist a căzut și 2014, care sunt, din păcate, cele mai recente date disponibile.
Potrivit unui studiu al Transnational Institute study for European Commission, din suprafața totală a terenurilor agricole, aproape 40% din acestea (deci 6 milioane de hectare) sunt deținute de străini din care 10% sunt cetățeni non-UE. Potrivit Eurostat , România avea 3,7 milioane de “ferme” în 2010, dar doar 13 730 dintre ele dețineau peste 100 de hectare. Restul sunt mici exploatații cu mai puțin de 99 hectare. Totuși, conglomeratele fac parte din cele 13.730 de exploatații, în timp ce primii 100 de proprietari ai zonei agricole din România dețin 4% din întregul teren. Dintre aceștia, primii 10 proprietari dețin 1% din suprafața agricolă totală.
CINE BENEFICIAZĂ DE FONDURILE UE?
Din 2008, Uniunea Europeană a alocat României o sumă impresionantă de fonduri pentru implementarea politicii agricole comune, prin intermediul celor două instrumente de finanțare principale: Fondul European Agricol de Garantare (FEGA) și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Scopurile lor, precum și reglementările Uniunii Europene, afirmă foarte clar că banii sunt pentru a ajuta fermierii, dezvoltarea rurală și măsurile agricole. În tabelul de mai jos, putem vedea sumele totale ale fondurilor agri primite de România pe fiecare instrument, în perioada 2008-2018. România a beneficiat de un total de 23,2 miliarde de euro în 10 ani din cele două instrumente de plată ale finanțării PAC. Cea mai mare sumă totală de bani primită a fost în 2017, 3,3 miliarde de euro, în timp ce cea mai mică sumă a fost la un an după aderarea țării la UE.
În 2018, statisticile Comisiei Europene au arătat că în România, dintr-un total de 834.620 de beneficiari de ajutoare directe pentru producători, 57% dintre aceștia au primit între 0-500 EUR. Un alt 26% dintre ei au primit doar între 500-1.250 EUR, în timp ce 0,05% au primit peste 250.000 EUR. Categoria celor care au primit sub 500 EUR a obținut plăți în valoare de 141,1 milioane EUR dintr-un total de 1,7 miliarde EUR din fondurile agricole din UE, care reprezintă 8% din total. Categoria celor care au primit între 500 și 1.250 EUR a primit cu doar 20 milioane EUR mai mult, aproximativ 9% din totalul sumelor plătite. Prin comparație, cei care au primit peste 250.000 EUR au reușit să primească 228 milioane EUR, aproape la fel ca primele două categorii primite în total și 13% din totalul sumelor plătite.
Primele două categorii reprezintă micii fermieri, cu capacitate și management limitat, care au primit doar sume mici de plăți, până la maximum 1.250 EUR per beneficiar. Subliniind acest punct, în cadrul schemei „Micii fermieri” a Uniunii Europene pentru România, ponderea fermierilor din numărul total de fermieri eligibili pentru plăți directe a scăzut treptat în perioada 2015-2018. De la 80% în 2015, procentul a scăzut la 55% în 2018, alături de ponderea cheltuielilor totale pentru plăți directe.
Cu toate acestea, în timpul cercetărilor noastre, am constatat, de asemenea, că există o lipsă de informații din partea administrației publice. Acest lucru a făcut dificilă aflarea exactă a câte fonduri UE au primit marii proprietari de terenuri sau care este ponderea totală a proprietăților agricole.
Guvernul român nu a publicat prea multe date oficiale disponibile cu privire la proprietarii de terenuri. Aceeași problemă se aplică și plăților primite de proprietari. Singurele date disponibile pe un site oficial al guvernului acoperă doar perioada 2018-2019.
În timpul cercetării, am făcut o solicitare de informații către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), una dintre cele două instituții subordonate Ministerului Agriculturii din România, care gestionează Programul Național de Dezvoltare Rurală și acoperă, de asemenea, câteva sarcini mici referitoare la fondurile UE. Solicitarea noastră a vizat datele privind plățile agricole și proprietatea asupra terenurilor și a fost făcută pe baza Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public. Răspunsul oficial a fost că Agenției i se permite să facă publice doar acele date care acoperă plăți doar pentru perioada din ultimii doi ani consecutivi, citând un Regulament UE interpretat greșit, numărul 1306/2013. Prin urmare, în practică, Agenția șterge datele publice la fiecare doi ani și ni s-a spus că, dacă am dori să accesăm plățile anterioare, procesul va dura mult din cauza cantității uriașe de date. În ceea ce privește datele cu privire la proprietarii de terenuri, Agenția a răspuns că nu deține astfel de date și că ar trebui să facem o cerere celei de-a doua instituții a Ministerului, Agenția pentru Plăți și Intervenție Agricolă (APIA).
Cele două agenții sunt în mod clar lipsite de transparență în ceea ce privește informațiile publice și strategia pare să fie aceea că dacă faceți o cerere publică către una aceasta vă redirecționează către cealaltă și invers. Ministerului Agriculturii, instituția care administrează și coordonează APIA și AFIR, I s-a cerut aceleași cifre (plăți și proprietari de terenuri). Ministerul Agriculturii a refuzat să prezinte aceste informații și a susținut că nu deține aceste informații și că acestea nu intră în sfera competenței sale. Chiar dacă are două agenții sub responsabilitatea sa care dețin datele solicitate, putem observa că există și o lipsă de comunicare la nivel guvernamental.
Conform datelor furnizate de APIA presei, în 2016, din 2.471 miliarde euro (din care 1.677 milioane euro – FEGA, 496,39 milioane – FEADR și 298,19 milioane – buget național) pentru 830.000 de beneficiari, primele 10 companii au primit aproape 11% din suma totală.
SITUAȚII EGALE PENTRU FERMIERII MARI ȘI MICI?
Din cauza lipsei de date fiabile și accesibile, am purtat mai multe discuții cu fermierii din fermele mici și mijlocii și cu părți ale diferitelor asociații de fermieri pentru această secțiune a studiului nostru. Principalele concluzii și probleme ridicate în aceste discuții sunt următoarele:
Una dintre problemele ridicate a fost că nici măcar fermele mijlocii nu au capacitatea de a accesa mai multe fonduri UE, deoarece nu dispun de resursele umane necesare pentru gestionarea birocrației. Deși este mai ușor pentru cei care fac parte din asociații să acceseze fonduri și să contribuie la procesul de luare a deciziilor, le lipsește mai multă predictibilitate în ceea ce privește modul în care vor fi alocate fondurile. Una dintre problemele pe care fermierii au adus-o în atenția noastră este că, în timpul campaniilor electorale, se presupune că sunt prioritizate proiectele care au și o componentă de infrastructură locală, posibil pentru a obține voturi prin construirea infrastructurii în zonele rurale.
Din discuțiile noastre cu micii fermieri, este și mai greu, deoarece aceștia pot accesa doar sume mici de fonduri și subvenții, iar birocrația nu merită efortul pentru asta. În schimb, unii dintre ei preferă să lucreze în străinătate timp de un an sau doi pentru a strânge banii pentru a investi în terenuri și tehnologie. Există unele fonduri pe care le pot accesa mai ușor, precum cele pentru tinerii fermieri sau agricultura ecologică. Atât fermierii mici, cât și cei mai mari, pe care i-am intervievat, au spus că au îndoieli cu privire la aceste fonduri, deoarece acestea sunt în mare parte accesați de cei care pot folosi lacunele din lege pentru a câștiga bani ușori și nu sunt dispuși să investească în viitor.
Aceste opinii sunt susținute și de cazuri investigate de Direcția Națională Anticorupție. Potrivit raportului lor anual din 2019, 231 infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în special în sectorul agricol, au fost descoperite în trei activități legate de fonduri. Au descoperit delicte în: (i) acordarea de subvenții pentru suprafețele agricole; (ii) implementarea proiectelor privind instalarea tinerilor fermieri; dar și pentru (iii) dezvoltarea rurală și achizițiile de tehnologie pentru zonele rurale. Fondurile UE au fost obținute în mare parte ilegal folosind documente false sau incomplete, contracte de proprietate false sau documente false care arată suprafețe mai mari de teren pentru a primi mai multe subvenții.
Fermele mici și mijlocii se confruntă cu obstacole și mai mari. Pentru ei, calamitățile sunt, de asemenea, o problemă gravă. După un an de secetă severă, o pandemie care i-a împiedicat să lucreze pământul, mulți dintre ei au puține speranțe că își vor putea păstra pământul sau vor investi în continuare în absența unor reglementări mai bune. În plus, birocrația complexă a statului în ceea ce privește accesarea fondurilor UE și lipsa transparenței îngreunează procesul.
O SURSA DE STRUCTURI OLIGARHICE?
În al treilea tabel, vă prezentăm primii zece proprietari de terenuri din România în ceea ce privește hectarele pe care le-au cumpărat și arendat, pentru anul 2010, pe baza celor mai recente date disponibile publicului.
Primele zece companii din zona agricolă din România posedă aproape 180.000 de hectare, ceea ce reprezintă 1% din 14,6 milioane de hectare. Restul celor mai mari 100 de companii acoperă încă aproape 400.000 de hectare, care reprezintă 4% din suprafața agricolă totală a României.
Aceste zece companii au primit în total peste 100 de milioane EUR ca plăți directe de la APIA, bani proveniți din fondurile UE. Un alt fapt interesant este că toate companiile, în afară de Delta-ROM din județul Tulcea, dețin terenuri în cele mai sărace județe ale României, care sunt Vaslui, Barlad, Ialomița, Călărași și Teleorman. Pe lângă deținerea unor suprafețe extinse de teren, multe dintre aceste companii au legături politice, după cum a arătat în trecut mass-media românească de investigație. Vom prezenta exemplele companiilor de mai sus care au făcut obiectul materialelor de investigație. În unele cazuri, proprietarii au fost urmăriți penal de Direcția Națională Anticorupție.
Cea mai mare companie de proprietari funciari din tabelul nostru, TCE 3 Brazi, care controlează 55.585 hectare, este deținut de fiul lui Culiță Tărâță, care a murit în 2014. Culiță Tărâță a fost deputat pentru Partidul Social-Democrat (PSD) din Camera Deputaților între 2000 și 2004. Deși și-a declarat falimentul în 2014, compania a continuat a primit plăți de la FEGA și FEADR. Din 2008 până în 2013, compania a primit 37,1 milioane de euro. El a gestionat și cea mai mare fermă din România și Europa – Insula Mare Braila până în 2012 (57.000 de hectare). Curând după lichidare, compania a fost achiziționată de Agricost, o companie care deține 0,6% din terenurile arabile ale țării și este acum controlată de un grup de străini – Al Dahra. Această companie străină a fost fondată în Emiratele Arabe Unite și este prezentă în peste 20 de țări. Este o multinațională din sectorul agroalimentar, specializată în hrana animalelor și alimente esențiale.
O altă companie interesantă pe lista primilor 100 de proprietari funciari este Teldrum, compania controlată de fostul lider al Partidului Social Democrat (PSD), Liviu Dragnea.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de companii agricole este cel al Grupului Interagro, numărul trei pe listă. Compania se află în prezent în procesul de reorganizare judiciară. Este deținut de omul de afaceri Ioan Niculae, fost ofițer al Securității și un important contribuitor la Partidul Social Democrat. El a fost, de asemenea, condamnat într-un caz referitor la mită pentru campania prezidențială. Niculae este actualmente incarcerat în urma unui caz de evaziune fiscală și spălare de bani. În alt caz, potrivit procurorilor, el ar fi încercat să mituiască înalții oficiali pentru a adopta o decizie guvernamentală care oferă facilități fiscale pentru subvenționarea achiziției de îngrășăminte chimice.
O altă companie, Comcereal, al doilea cel mai mare proprietar de terenuri românești, care face parte din Grupul Racova, era deținută de omul de afaceri și fostul finanțator al clubului de fotbal Adrian Porumboiu, care deținea cea mai mare parte a zonei din regiunea Moldovei. În 2014, i s-a acordat o amendă de aproape 17 milioane de euro de la APIA și și-a transferat toate acțiunile la Racova Group către un investitor străin, Vaja Jhasi. Vaja Jhasi este un georgian cu cetățenie rusă care controlează și Transoil, cel mai mare grup agroindustrial în Republica Moldova, conform documentației unui interviu realizat de un jurnalist de investigație, Cosmin Savu, în 2018. Vaja Jhasi este, de asemenea, considerat a fi un apropiat prieten al lui Vladimir Plahotniuc, oligarhul moldovean, care chiar l-a ajutat să cumpere cea mai mare fabrică de prelucrare a uleiului din România, Ultex Tandarei, în 2014. Potrivit jurnaliștilor, sursa banilor pentru această achiziție a venit de la Banca Internațională de Investiții, fosta bancă a statelor comuniste, controlate de Rusia și cu sediul la Moscova.
AJCOCT ‘Baraganu’, a patra companie de pe lista noastră, a făcut și ea obiectul unei anchete. Stefan Nita, fostul președinte al companiei, a primit o pedeapsă cu suspendare de trei ani de închisoare în 2014. Procurorii au observat că, în 2010, primise în mod fraudulos subvenții UE, stabilind un prejudiciu de aproape 300.000 de euro.
Un alt exemplu este Maria Trading, o parte a grupului Maria, care controlează, potrivit presei, aproape 65.000 de hectare de teren în România. Proprietarul este libanezul El Khali, cercetat pentru presupusa creare a unui grup infracțional specializat în evaziune fiscală, contrabandă și spălare de bani în domeniul operațiunilor comerciale cu cereale, cu daune de peste 30 de milioane de euro. Cu toate acestea, cazul a fost închis și s-a renunțat la anchetarea sa pentru că a plătit 2,5 milioane de euro ca parte a prejudiciului.
Potrivit părților care au fost intervievate pentru această cercetare, modelul ar fi funcționat și mai bine la scară locală, unde primarii cu relații bune și acces la informații cu privire la alocarea subvențiilor și fondurilor UE au convins cu ușurință oamenii să-și vândă sau să arendeze terenurile pentru a le folosi ei în folosul lor. O altă problemă ridicată și susținută de dosarele justiției de către Direcția Națională Anticorupție a fost proprietarii de terenuri cu legături cu administrația locală care au reușit să primească fonduri pe baza unor documente falsificate. Un exemplu adus în atenția noastră a fost utilizarea asociațiilor tradiționale românești („obsti de mosneni”), care sunt o formă istorică de asociere a proprietății funciare care există încă în unele părți ale României.
Aceste forme de asociații au un regim special și li se interzice vânzarea de terenuri în afara asociației. Mulți dintre ei au fost convinși, fie de autoritățile locale, fie de fermieri mai mari, fie să-și schimbe forma de organizare, fie să-i accepte în asociație, astfel încât să poată cumpăra terenul.
O altă problemă majoră pe care agricultorii din România au ridicat-o este preluarea terenurilor de către agro-conglomeratele străine. Chiar înainte de liberalizarea achizițiilor de terenuri în 2014, marile companii străine au început să cumpere terenuri deschizând companii locale românești sau preluând controlul asupra celor existente. Cel mai cunoscut și comun mod prin care au intrat în posesia terenurilor a fost destul de simplu la prima vedere. Au închiriat părți mari de teren arabil pe termen lung, de la Agenția Domeniului de Stat, iar acum plătesc chirie de trei ori mai puțin decât proprietarii care arendează terenuri de la persoane private. După 2014, investitorii străini au început să acumuleze și mai mult teren. Deși nu avem date oficiale cu privire la acapararea terenurilor, atât studiul Comisiei Europene menționat anterior, cât și LAPAR (Liga Asociațiilor Fermierilor din România) au avertizat că mai mult de jumătate din teren este deținut de agro-conglomerate străine. Consecințele pot fi văzute în primul rând în costul terenului. Costul mediu al terenului s-a dublat, de la 1.958 euro / hectar în 2016 la 5.128 euro / hectar în 2019, afectând în primul rând micii fermieri cu mai puține resurse financiare. Terenurile au fost cumpărate de marii proprietari care și-au extins proprietățile și au accesat sume și mai mari de subvenții și fonduri agricole UE. Anul acesta a fost adoptată o lege care impune restricții pentru achizițiile de terenuri, dar nu fără complicații. Proiectul de lege a fost promovat de Partidul Social Democrat și inițiatorul acestuia, Alexandru Stănescu. El și familia lui sunt mari proprietari de terenuri în Olt, o regiune din sudul țării. Atât Partidul Liberal, cât și Uniunea Salvați România au avertizat că legea este dedicată proprietarilor de terenuri cu legături politice și au contestat-o la Curtea Constituțională pentru posibila încălcare a Tratatului European. Cu toate acestea, Curtea a respins cererea.
CUM FUNCȚIONEAZĂ SISTEMUL?
Potrivit rapoartelor din 2018 și 2019 ale biroului antifraudă al UE OLAF, România s-a clasat pe primul loc în ceea ce privește numărul de acte de fraudă în raport cu fondurile agricole UE. Raportul din 2019, care a fost publicat în septembrie 2020, arată România ca țară împotriva căreia OLAF a soluționat cel mai mare număr de investigații privind gestionarea și cheltuirea fondurilor UE. România apare în mai multe capitole privind frauda: fonduri pentru fermele de acvacultură din zonele fără apă și pentru prevenirea incendiilor forestiere sau gestionarea apelor uzate. Autoritățile și în special Direcția Națională Anticorupție (DNA) au intensificat investigațiile de fraudă privind banii UE în ultimii patru ani, identificând un prejudiciu de peste 100 de milioane EUR, din care aproape 90% sunt legate de fondurile UE.
Chiar dacă există legislație care, în teorie, prevede mecanisme pentru verificarea și monitorizarea modului în care proiectele sunt acordate și implementate de la început, numărul neregulilor și al actelor de fraudă descoperite după primirea de fonduri sau subvenții demonstrează că acestea nu sunt eficiente.
Mai mult, lipsește disponibilitatea în domeniul public a informațiilor despre registrele funciare și beneficiarii fondurilor PAC. Este foarte complicat să vedem exact cât teren are fiecare dintre beneficiari, mai ales dacă sunt proprietari ai mai multor grupuri și ferme. Mecanismul plăților directe din fondurile UE din România este neclar și este lipsit de transparență. Procesul și neregulile au fost sancționate anul acesta de Comisia Europeană, România trebuind să returneze 71,3 milioane de euro către UE.
A Report commissioned by the Greens/EFA group in the European Parliament by Andrei Rizea & Alina Calistru
