Când trebuie refăcute pășunile?
Multe pășuni perene vechi ar putea avea nevoie de refacere. Deși le considerăm „pășuni permanente”, trebuie să realizăm că ele evoluează pe măsură ce îmbătrânesc. Uneori, acestea au o compoziție floristică productivă și adaptată zonei în cauză. Alteori se transformă într-o compoziție nedorită de plante care nu este la fel de productivă sau hrănitoare ca odinioară.
Observ în ultima vreme un interes mai mare pentru gestionarea pășunilor. Dacă aveți un amestec nedorit de plante sau, sunt în mod clar, mai puțin productive decât în trecut, este potrivit să refaceți pășunile vechi. Dar cum decideți dacă trebuie?
Pentru a lua decizii bune, trebuie să-ți evaluezi obiectiv pășunile. Pe măsură ce planificați activitățile viitoare de pășunat, evaluați compoziția covorului ierbos, fertilitatea solului și indicatorii generali ai stării pășunilor. În unele cazuri, va fi necesară doar o refacere parțială. În altele, se impune o refacere totală.
Evaluați compoziția botanică
Cel mai practic mod de a face acest lucru este să utilizați o tehnică numită „step-point”. Deși nu am găsit o denumire relevantă în limba română, metoda este simplă. Mergeți aleatoriu pe parcela de pășune analizată și notați speciile din vârful bocancului după ce ați făcut un număr prestabilit de pași. Notați și continuați procesul până când acoperiți întreaga pășune, înregistrând cel puțin 100 de puncte de control.
Odată ce ați însumat cifrele pentru fiecare specie, calculați procentul fiecăreia. Scopul este de a avea un procent mare de plante dorite, un procent mic de pământ gol și foarte puține buruieni dăunătoare.
Desigur, pentru a face acest lucru trebuie să știți să identificați plantele majore, atât cele dorite, cât și cele nedorite. Poate că nu cunoști multe dintre speciile minore, dar atâta timp cât le poți identifica ca fiind ceva ce vrei în pășune, poți merge mai departe. Dacă aveți o buruiană dominantă pe care nu o doriți, dar nu o puteți identifica, luați câteva mostre și arătați-o cuiva care se pricepe mai bine.
Nu vă enervați dacă nu cunoașteți plantele așa de bine cum credeați. Folosiți ocazia pentru a identifica plante noi. Dacă aveți un consilier de încredere, acesta vă poate sprijini.
Notați starea pășunilor
Pe măsură ce mergeți pe pășune pentru a determina compoziția covorului ierbos, notați caracteristicile importante pentru starea generală a pășunilor, inclusiv dovezile eroziunii, prezența pământului gol, intensitatea pășunatului, distribuția pășunatului și zonele cu utilizare intensă. Acestea vor fi importante atunci când planificați o renovare a pășunilor.
Informațiile despre compoziția botanică pe care le adunați vor fi importante în notarea diversității plantelor, a procentajului de plante dorite și a prezenței sau absenței leguminoaselor. Observațiile pe care le-ați făcut despre zonele cu goluri de vegetație, eroziune și tipare de pășunat vă vor fi, de asemenea, utile.
Verificați fertilitatea solului
Evaluarea fertilității solului este un alt pas critic în evaluarea pășunilor. Dacă vă gândiți la refacerea pășunilor, este esențial să testați solul, astfel încât substanțele nutritive majore și amendamentele să poată fi aplicate economic.
Pe lângă testarea tradițională a solului, mergeți pe pășune cu un hârleț și faceți observații despre sănătatea solului, cum ar fi compactarea, structura rădăcinilor, culoarea și prezența activității biologice.
Muștele nu fac miere
Odată ce ați determinat compoziția botanică, ați determinat starea pășunilor și ați primit raportul de testare a solului, puteți decide cum veți aborda refacerea pășunii. Dacă o pășune are un procent mare de plante dorite, atunci poate fi cel mai bine să faceți o refacere parțială prin îmbunătățirea fertilității solului, erbicidarea buruienilor nedorite și/sau perioada de odihnă a pășunii mai mult timp după pășunat.
Dacă o pășune are un nivel scăzut de plante dorite (mai puțin de 50% din total), multe zone cu goluri de vegetație sau o altă problemă serioasă cu starea pășunilor, atunci ar putea fi necesară o refacere completă.
Dacă mergi pe varianta refacerii totale, nu folosi amestecuri de proastă calitate. Semănați ceva cu valoare adăugată. Acordați atenție detaliilor. Rezultatul poate fi plin de satisfacții, mai ales dacă încerci ceva nou.
Învățați să identificați plantele, să evaluați populațiile de plante și să notați starea pășunilor. Pășunatul va rămâne cea mai economică sursă de nutrienți pentru animale, iar luarea de măsuri pentru a îmbunătăți ceea ce aveți va aduce profituri mari.
