Publicam un punct de vedere in ceea ce priveste emisiile de CO2 al Margheritei Tolotto, responsabil cu politici la Biroul European de Mediu. Desi nu suntem de acod cu acest punct de vedere, consideram ca este necesar sa fiti informati si despre actiunile mai mult sau mai putin indreptate impotriva noastra, a fermierilor. Este drept ca toti trebuie sa avem grija de mediul inconjurator, dar… sa dai vina pe ragaielile si pe flatulenta vacilor…
Strategia UE nu reușește să abordeze cel mai mare emitent de metan: agricultura
Fără obiective de reducere, fără acțiuni obligatorii de reducere a emisiilor de metan la nivelul fermelor, fără coerență cu obiectivele climatice existente și cu privire la calitatea aerului: acestea sunt câteva motive pentru care Strategia Comisiei Europene privind emisiile de CO2 va fi scurtă, scrie Margherita Tolotto.
Margherita Tolotto este responsabil cu politici la Biroul European de Mediu, o rețea de peste 143 de organizații de mediu, cu sediul în peste 30 de țări.
De ce este important să ne concentrăm asupra metanului? Metanul accelerează modificarea climei și contaminează aerul pe care îl respirăm, generând ozon la nivelul solului care dăunează sănătății oamenilor, culturilor și ecosistemelor. Cu toate acestea, până în prezent nu au fost luate măsuri serioase pentru a limita emisiile de metan, iar un document scapat publicului arată că strategia Comisiei Europene nu este la înălțimea provocării.
Metanul provine dintr-o serie de surse. În UE, în 2017, sectorul energetic a reprezentat aproximativ 16% din totalul emisiilor de metan. 28% provin din sectorul deșeurilor, iar restul de 54% din agricultură; din această cotă, fermentația enterică a rumegătoarelor (eructații și flatulențe) reprezintă aproximativ 81%, gestionarea și utilizarea gunoiului de grajd pentru 17%, iar cultivarea orezului pentru 1%.
În 2020, Comisia a anunțat că o strategie privind metanul care acoperă toate sectoarele – energie, deșeuri și agricultură – va fi adoptată în curând. Vești bune! Sau cel puțin așa ne-am gândit: versiunea filtrată a strategiei Comisiei, însă, ne lasă un gust amar, deoarece singurul sector atins de „acțiune reală” este energia. De ce? Pentru că este ușor.
Pentru a fi clar: este o veste bună faptul că Comisia Europeană își propune să reducă emisiile de metan din sectorul energetic. Cele mai mari companii de petrol și gaze și-au stabilit deja în mod autonom propriul obiectiv de reducere a metanului, în ultima lor încercare de a dovedi că ar mai putea exista un viitor pentru combustibilii fosili. Prin urmare, abordarea emisiilor din sectorul energetic este importantă, dar în sine insuficientă, deoarece lasă peste 80% din emisiile de metan neacoperite.
De ce atunci Comisia ignoră în mod deliberat metanul din agricultura, chiar dacă acesta reprezintă peste jumătate din toate emisiile de metan? Pentru că este o treabă dificilă, cu o puternică opoziție din partea marelui lobby agricol industrial. Cu toate acestea, reducerea emisiilor de metan provenite din agricultura este absolut esențială.
În strategia sa, Comisia menționează lipsa de date fiabile ca principală problemă care împiedică acțiuni eficiente asupra metanului agricol. Cu toate acestea, nu este un argument valid: emisiile de poluanți atmosferici sunt raportate în mod obișnuit în conformitate cu Directiva NEC folosind o metodologie pe care Comisia o consideră insuficientă ca bază pentru acțiunea privind metanul din agricultură.
În scenariul nerezonabil al Comisiei, considerând în mod serios că datele disponibile sunt insuficiente, acesta nu este încă un motiv pentru a pierde timp prețios: emisiile de metan din agricultură reprezintă un pericol pentru climă, sănătate și mediu. Dacă casa ta a luat foc, nu încerci să calculezi cantitatea exactă de apă necesară pentru a o stinge, începi imediat să arunci apă.
Pentru a reduce metanul din agricultura, Comisia ar putea începe de la aceeași abordare pe care o aplică emisiilor de metan din sectorul energetic și să vizeze „superemitenții”, care există și în sectorul creșterii animalelor, de ex. fermele mari cu peste 50 de capete de animale care reprezintă aproximativ 70% din emisiile agricole de metan din UE și aproximativ 40% din toate emisiile de metan.
Mai mult, Comisia ar trebui să promoveze un set cuprinzător de măsuri pentru reducerea metanului agricol.
Dacă Comisia și guvernele noastre ar promova punerea în aplicare a măsurilor la nivel de fermă, împreună cu o monitorizare eficientă a aplicării acestora, am vedea o reducere remarcabilă a poluării aerului și a gazelor cu efect de seră din agricultură. Cu toate acestea, aplicarea chiar și a potențialului tehnic maxim nu va fi suficientă, deoarece acestea trebuie să fie însoțite de o reducere a producției și consumului de carne și lapte.
Din păcate, Strategia privind metanul se referă la faptul că „modificările stilului de viață și ale dietei ar putea contribui, de asemenea, în mod substanțial la reducerea emisiilor de metan din UE”, fără alte detalii cu privire la modul în care ar trebui urmată în practică această măsură extrem de importantă.
De asemenea, strategia nu reușește să stabilească obiective obligatorii de reducere a emisiilor pentru emisiile totale de metan, nici la nivelul UE, nici pentru statele membre, și evită orice referire la necesitatea adoptării măsurilor obligatorii la nivelul fermelor, în timp ce datele oficiale privind emisiile arată că emisiile de metan din agricultura au crescut din 2013.
Sectorul agricol primește bani publici prin intermediul politicii agricole comune, în timp ce nu se depun eforturi pentru a reduce poluarea și emisiile de GES. Principiul „poluatorul plătește”, inclus în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, al cărui Comisie Europeană ar trebui să fie tutore, impune tuturor poluatorilor să își asume responsabilitatea și să remedieze poluarea acestora. Agricultura industrială nu poate fi scutită de obligațiile care decurg din legile existente privind calitatea aerului și din legea climatică (care va fi în curând): toate sectoarele trebuie să își joace rolul.
În fața actualelor crize de mediu, climatice și de sănătate, este imperativ ca fiecare cent pe care îl cheltuim, fiecare măsură pe care o luăm, să fie rezistentă la viitor.
EURACTIV
