DE LA PĂȘUNEA EVALUATĂ LA PĂȘUNEA PERFORMANTĂ
O pășune nu devine performantă pentru că e verde. Devine performantă atunci când este gestionată astfel încât să producă furaj de calitate, să susțină animalul și să reducă costul litrului de lapte sau al kilogramului de carne.
Voi scrie seria „DE LA PĂȘUNEA EVALUATĂ LA PĂȘUNEA PERFORMANTĂ” care va cuprinde 10 articole, scopul ei fiind să duc fermierul cu un pas mai aproape de o pășune funcțională.
Episodul 1 — Trebuie să vezi pășunea înainte să o schimbi
De multe ori, când spun că o pășune trebuie evaluată, fermierul se uită la ea și spune: „Ce să mai evaluez? Văd și eu că este verde.”
Exact aici începe problema.
O pășune nu se evaluează doar după culoare.
O pășune poate fi verde și totuși să aibă un potențial foarte slab. Poate avea plante valoroase, dar prost gestionate. Poate avea suficientă masă verde, dar foarte multă tulpină și puțină frunză. Poate părea bogată, dar animalele să selecteze puternic și să lase în urmă furaj de calitate slabă.
De aceea, înainte să intervenim asupra unei pășuni, trebuie să răspundem la câteva întrebări simple:
- Ce plante am?
- Cât de bine este acoperit solul?
- Cât de mult furaj valoros produce?
- Unde este suprapășunată?
- Unde este subutilizată?
- Ce buruieni apar și de ce?
- Cum reacționează plantele după pășunat?
- Cât timp au pentru refacere?
- Ce poate produce această pășune dacă este gestionată corect?
Abia după ce răspundem la aceste întrebări putem vorbi despre îmbunătățire.
Pentru că există o mare diferență între „pășunea asta nu este bună” și „pășunea asta are un anumit potențial, dar managementul actual nu îl valorifică”
A doua afirmație ne permite să construim ceva.
Ce urmăresc când evaluez o pășune?
Nu mă uit la un singur lucru.
Mă uit la întregul sistem:
- Covorul vegetal
- Compoziția floristică
- Plantele valoroase și cele nedorite
- Gradul de acoperire a solului
- Stadiul de dezvoltare al plantelor
- Semne de suprapășunat
- Zonele refuzate de animale
- Uniformitatea pășunatului
- Capacitatea de refacere
- Apa și accesul animalelor
- Solul și fertilitatea lui
- Modul în care este organizat pășunatul
Toate acestea îmi spun o poveste.
Pășunea îmi arată ce i s-a întâmplat.
Iar dacă știi să o citești, poți să înțelegi multe lucruri despre gestionarea ei fără să întrebi prea mult.
O pășune este un organism în permanentă schimbare
Nu trebuie să evaluăm pășunea o singură dată și apoi să spunem că am terminat.
O evaluare corectă trebuie să ne ajute să vedem unde suntem, unde vrem să ajungem, ce trebuie schimbat, ce rezultat obținem.
Asta înseamnă management.
Nu să faci o lucrare și să aștepți ca pășunea să se rezolve singură.
Uneori nu trebuie să însămânțezi.
Uneori nu trebuie să ari.
Uneori nu trebuie să cumperi semințe.
Uneori trebuie doar să schimbi felul în care pășunezi.
Și uneori, după evaluare, concluzia poate fi exact inversă: pășunea are probleme structurale și este nevoie de intervenții suplimentare.
Dar diferența este că decizia este luată după ce ai evaluat, nu înainte.
De aici începe transformarea
În această serie nu vreau să vorbim despre pășune doar ca despre o suprafață de teren.
Vreau să o privim ca pe ceea ce este în realitate: o fabrică de furaj.
Iar obiectivul nu este să avem cea mai frumoasă pășune din fotografie.
Obiectivul este să avem o pășune care:
- produce furaj de calitate,
- îl oferă animalului la momentul potrivit,
- se regenerează,
- rezistă mai bine la stress și
- contribuie la reducerea costului de producție.
De aceea, primul pas nu este să schimbi pășunea.
Primul pas este să o vezi cu adevărat.
Pentru că:
- Nu poți îmbunătăți ceea ce nu ai evaluat.
- Și nu poți gestiona corect ceea ce nu înțelegi.
În următorul episod vom face pasul următor: Nu vom mai întreba cât de verde este pășunea. Vom întreba cât furaj valoros poate produce și cât din acel furaj poate pășuna vaca.
Tu când ai evaluat ultima dată pășunea nu doar cu ochii, ci și întrebându-te „care este, de fapt, potențialul ei?”
Nu pornim de la cum vrem să arate pășunea. Pornim de la ce trebuie să producă.
Cosmin Daniel Ion
