Ce înseamnă să trăiești bine din zootehnie?
Un tânăr crescător de vaci de lapte a pus o întrebare simplă, dar care spune foarte multe despre agricultura românească: „Credeți că se mai poate trăi bine din creșterea vacilor în România?”
Răspunsul meu este DA. Dar nu oricum.
Nu mai putem construi o fermă doar cu ideea „am vaci, dau lapte, primesc bani.” Astăzi trebuie să gândim întregul sistem.
1. Vaca nu este singurul lucru care trebuie urmărit
O vacă poate produce 5, 8 sau 10 mii de litri de lapte.
Dar întrebarea importantă nu este „Cât lapte produce?”, ci „Cât profit produce?”.
O producție mare nu înseamnă automat profit mare.
Dacă pentru fiecare litru suplimentar trebuie să cumpărăm furaje scumpe, să creștem costurile cu energia, cu sănătatea, cu forța de muncă și cu reproducția, putem ajunge să producem mai mult lapte și să câștigăm mai puțini bani.
2. Prima fabrică a fermei este solul
Un crescător care vrea să aibă o fermă competitivă trebuie să se uite mai întâi la ceea ce are sub picioare.
La sol. Apoi urmează plantele, furajul, vaca și laptele.
Dacă furajul este produs eficient în fermă, avem o șansă mai bună să controlăm costul.
Dacă pășunea este gestionată corect, ea poate deveni una dintre cele mai ieftine surse de furaj.
Dacă însă pășunea este tratată doar ca un loc unde ducem vacile, pierdem exact una dintre cele mai importante resurse ale fermei.
3. Nu numărul de vaci face ferma
Putem avea 30 de vaci și o fermă sănătoasă economic.
Putem avea și 300 de vaci și o problemă economică foarte mare.
De aceea, tânărul crescător nu ar trebui să se întrebe mai întâi „Cum ajung la 100 de vaci?”, ci: „Cum fac ca primele 10, 30 sau 50 de vaci să fie profitabile?”
Extinderea unei ferme care nu este eficientă nu rezolvă problema. O multiplică.
4. Trebuie să cunoaștem costul litrului de lapte
Aici începe zootehnia adevărată. Nu cu „eu cred că ies bine”, ci cu „am calculat” și știu cât costă:
- furajul
- concentratul
- tineretul
- reproducția
- sănătatea
- energia
- forța de muncă
- utilajele
- amortizarea
- terenul
- dobânzile
- pierderile
Și, la final știu exact cât mă costă un litru de lapte.
Dacă nu știm această cifră, nu știm dacă avem o fermă profitabilă sau doar o fermă în care circulă bani.
5. Următoarea întrebare este: unde se creează valoarea?
Există ferme care vând lapte.
Există ferme care vând genetică.
Există ferme care procesează laptele.
Există ferme care vând direct consumatorului.
Există ferme care combină aceste activități.
Nu spun că toată lumea trebuie să proceseze laptele.
Dar fiecare crescător trebuie să știe care este punctul lui forte.
Pentru unii va fi producția eficientă.
Pentru alții pășunea.
Pentru alții genetica.
Pentru alții procesarea.
Pentru alții vânzarea directă.
6. Și mai este ceva: genetica trebuie să servească sistemul
Nu avem nevoie doar de vaci care produc mult. Avem nevoie de vaci care produc profitabil în sistemul nostru de producție.
O vacă extraordinară într-un sistem prost construit nu va salva ferma.
Dar o vacă bine adaptată unui sistem bine construit poate deveni un adevărat motor economic.
Atunci, se mai poate trăi bine din vaci de lapte?
Da!
Dar trebuie să ne gândim la ce sistem putem construi astfel încât să rămână bani după ce se plătesc toate costurile.
Pentru că zootehnia nu se termină atunci când producem. Se termină atunci când transformăm producția în profit.
Iar pentru un crescător tânăr, acesta ar trebui să fie primul obiectiv.
Nu să aibă cele mai multe vaci.
Nu să aibă cea mai mare producție.
Nu să apară cel mai des pe Facebook.
Ci să construiască o fermă care poate rezista și atunci când prețul laptelui scade, furajele se scumpesc, seceta vine și piața se schimbă.
Cosmin Daniel Ion
