Nu pornesc de la concluzia că Ionică Sterp este „suveranist”, ci analizez felul în care comunicarea lui funcționează ca exemplu de naționalism agricol.
# 1. Ce nu trebuie să facem
Nu ar trebui să spunem „Ionică Sterp este un ignorant”. Ar fi o greșeală. Nu este.
A demonstrat capacitate de organizare, capacitate de comunicare, acces instituțional, capacitate de mobilizare, cunoașterea problemelor reale ale oierilor. A reușit ceva ce multe organizații profesionale nu reușesc. A făcut ca problemele ciobanilor să fie auzite.
Dar nici nu putem spune: „Pentru că este cioban, ceea ce spune despre boli, vaccinare, UE sau comerț este automat adevărat.”
Experiența practică dă legitimitate pentru a ridica problema; nu dă automat competență pentru a stabili adevărul tehnic.
# 2. De ce Ionică Sterp este un „exponat” atât de bun pentru demersul meu?
Pentru că nu este un politician care vorbește despre agricultură. Este, înainte de toate, un cioban care a devenit lider de opinie. Asta îi conferă o legitimitate foarte diferită.
În 2015, presa îl prezenta ca pe „ciobanul Ionică” vânzând direct telemea, smântână și cașcaval într-un punct comercial din Oradea. În 2017, într-un material despre transhumanță, vorbea din postura de cioban „autentic”, iar una dintre formulele sale era „Îs toți contra la oaie!”. În același material, problema era pusă în termeni de „noi” și „străinii”, cu referire la accesul la teren și la transhumanță.
# 3. „Oaia” devine mai mult decât o specie
În discursul lui Ionică Sterp, oaia nu este doar animal de fermă, sursă de carne, sursă de lapte, mijloc de existență.
Ea devine treptat un simbol al unei lumi amenințate.
Când spui „Salvăm oaia” nu mai vorbești doar despre o specie. Spui implicit „Salvăm o parte din România”.
Iar când problema economică este transformată într-o problemă de identitate, apare terenul perfect pentru naționalismul agricol.
# 4. Formula lui cea mai puternică este „noi”
Mesajul lui a evoluat de la „Eu am o problemă cu ferma mea” la „Noi, ciobanii, avem o problemă” ajungând apoi la „Noi, fermierii români, avem o problemă”. Iar în 2026 apare o extindere și mai mare: „toată țara”.
În apelul pentru protestul din 15 septembrie, mobilizarea nu se mai adresează exclusiv oierilor, ci și agricultorilor, legumicultorilor, crescătorilor de capre și vaci și altor categorii.
Aici avem un salt foarte important: de la revendicare sectorială la revendicare națională.
# 5. „Europa este închisă pentru noi”
Un exemplu extrem de interesant este declarația lui Sterp din martie 2026: „Europa este închisă pentru noi.”
În aceeași intervenție, el vorbea despre imposibilitatea exporturilor, despre scăderea efectivelor și despre riscul pentru zootehnia românească.
Nu spune că „Avem restricții temporare de export în anumite condiții sanitar-veterinare”, ci că „Europa este închisă pentru noi”.
Este o formulă mult mai puternică emoțional.
Ea creează sentimentul „noi versus Europa”.
# 6. „Vor să distrugă tot ce înseamnă zootehnie în România”
În aceeași zonă de discurs apare afirmația că autoritățile „vor să distrugă tot ce înseamnă zootehnie în România”.
Taberele devin „Noi” (ciobanii, fermierii, producătorii români, oamenii de la sat, cei care muncesc) și „Ei” (autoritățile, ANSVSA, Bruxelles, importurile, comercianții, politicienii, „străinii”).
Iar între cele două rămâne oaia care devine victima simbolică a sistemului.
# 7. Problema Pestei Micilor Rumegătoare este momentul de cotitură
În 2024, în timpul crizei PMR, Sterp a contestat public unele rezultate și a exprimat neîncredere în diagnosticul oficial. Presa a relatat inclusiv afirmații potrivit cărora animalele ar fi sănătoase, dar ar ieși pozitive la analize.
În 2026, conflictul cu ANSVSA continuă, inclusiv prin contestarea vaccinării și solicitarea demisiei președintelui autorității.
Aici avem o schimbare de rol. De la „Eu cunosc oaia pentru că sunt cioban” la „Experiența ciobanului trebuie să aibă prioritate în fața instituției.”
Aceasta este o idee foarte puternică. Și poate deveni problematică.
# 8. Experiența nu este același lucru cu expertiza
Aici sunt foarte critic.
Un cioban experimentat poate observa comportamentul animalului, simptome, mortalitatea, schimbările din efectiv, efectele tratamentelor.
Dar diagnosticul epidemiologic presupune laborator, metodologie, probă, confirmare, trasabilitate, epidemiologie.
Nu poți înlocui aceste lucruri cu „Eu am crescut oi de 30 de ani și știu că oaia asta nu este bolnavă.”
Acesta este unul dintre mecanismele prin care populismul anti-instituțional poate intra în agricultură.
# 9. Și aici Ionică Sterp devine un caz foarte interesant
Pentru că el are ceva ce un politician nu poate cumpăra: autenticitate.
El poate spune „Eu sunt cioban” și publicul îl crede.
Un funcționar ANSVSA spune „Conform protocolului epidemiologic…”, iar ciobanul spune „Eu vă spun ce văd în stână”.
Pentru un fermier confruntat cu probleme, vocea unui confrate poate părea automat mai credibilă.
Chiar și atunci când funcționarul are în spate date de laborator.
# 10. Ionică Sterp nu cred că se gândește la „suveranism”, deși alimentează și este alimentat de această mișcare
Ionică Sterp nu are nevoie să spună permanent „Sunt naționalist”.
Este suficient să asocieze cioban cu autentic, oaie cu tradiție, sat cu România, fermieri cu popor, autorități cu sistem, Bruxelles cu străini.
Atunci identitatea națională apare implicit.
# 11. Steagul României nu este întâmplător
În materialele recente despre protestele lui apare imaginea cu steagul României în fundal. Nu aș interpreta o fotografie cu drapelul drept dovadă de ideologie.
Dar, în combinație cu mesajele „salvăm oaia”, „Europa este închisă pentru noi”, „toată țara la București”, „zootehnia României” drapelul consolidează o identitate națională a protestului.
# 12. Și apare un alt element: „poporul productiv”
Acesta este specific populismului agrar. Mesajul implicit este noi producem hrana. Deci noi suntem cei care ținem țara în picioare. Prin urmare politicienii trebuie să ne asculte.
Această logică nu este exclusiv românească. O găsim în multe mișcări agricole europene. Dar în România se combină foarte ușor cu discursul „țara nu mai este a românilor”.
# 13. Aici apare pericolul capturării politice
Și avem deja un indiciu foarte concret.
În 2026, după apelurile lui Sterp pentru mobilizare, mesajele sale au fost preluate și amplificate de actori politici și pagini asociate discursului suveranist. Aceasta nu demonstrează că Sterp ar fi membru al vreunui partidul sau că protestul ar fi controlat politic. Dar eu mă așteptam la o delimitare.
Asta este diferența dintre un lider agricol și un vector politic. Un lider agricol poate deveni, fără să intre formal în politică, infrastructură pentru mobilizare politică.
# 14. Este foarte interesant că, după protestul din 30 iulie, Sterp apare într-o emisiune tv cu un ultimatum către Guvern: „Peste două săptămâni venim cu toată țara la București”.
Avem astfel un circuit: cioban → Facebook → asociație → protest → televiziune → politică → Facebook → protest.
Asta este o mașinărie modernă de mobilizare.
#15. În concluzie, Ionică Sterp are un avantaj enorm: vorbește limbajul comunității.
Nu spune „Există o disfuncționalitate în mecanismul de circulație intracomunitară a animalelor.”
Spune, în esență, „Ne-au închis piața”.
Problema devine astfel mai simplă. Și mai ușor de transmis.
Cosmin Daniel Ion
