Nu întreba câtă iarbă ai. Întreabă cât furaj poți recolta

Nu întreba câtă iarbă ai. Întreabă cât furaj poți recolta. De la pășunea evaluată la pășunea performantă. Verde nu înseamnă automat furaj de calitate

DE LA PĂȘUNEA EVALUATĂ LA PĂȘUNEA PERFORMANTĂ

Episodul 2 — Nu întreba câtă iarbă ai. Întreabă cât furaj poți recolta

„Am multă iarbă.”

Este una dintre cele mai frecvente afirmații pe care le auzim când vorbim despre pășune.

Dar eu aș pune o altă întrebare:

Cât din iarba aceea poate fi transformată efectiv în furaj consumat de vacă?

Pentru că între iarbă produsă și iarba consumată există o diferență.

Și uneori diferența este foarte mare.

Verde nu înseamnă automat furaj de calitate

O pășune poate să fie verde până la marginea gardului și totuși să nu ofere animalului ceea ce ne dorim.

De ce?

Pentru că trebuie să ne uităm la:

  1. ce specii sunt prezente;
  2. câtă frunză există;
  3. câtă tulpină există;
  4. în ce stadiu sunt plantele;
  5. cât de dens este covorul vegetal;
  6. cât furaj este accesibil animalului;
  7. cât furaj este refuzat;
  8. cât este călcat și pierdut.

Vaca nu consumă o analiză de laborator.

Vaca consumă ceea ce găsește în fața ei.

Iar ceea ce găsește depinde foarte mult de felul în care noi gestionăm pășunea.

Aici apare diferența dintre o pășune și o pășune performantă

Să presupunem că două ferme au aceeași suprafață. Ambele au 20 de hectare.

Primul fermier spune: „Am 20 de hectare de pășune.”

Al doilea spune: „Am 20 de hectare de pe care încerc să obțin cât mai mult furaj de calitate pentru animale.”

Par să spună același lucru.

Dar gândirea este complet diferită.

Primul măsoară suprafața.

Al doilea începe să măsoare producția.

Iar când începem să măsurăm producția, apar întrebări mult mai interesante:

  1. Câte zile pot hrăni animalele de pe această suprafață?
  2. Câte vaci pot susține?
  3. Cât lapte pot obține de pe hectar?
  4. Cât concentrat pot economisi?
  5. Cât furaj pierd printr-un management greșit?

Aici începe adevărata discuție despre performanța pășunii.

Nu tot ce crește pe pășune ajunge în rumen

Acesta este un lucru pe care îl uităm foarte ușor.

Din ceea ce produce planta, o parte poate fi:

  1. consumată;
  2. refuzată;
  3. călcată;
  4. îmbătrânită;
  5. pierdută printr-o gestionare necorespunzătoare.

De aceea trebuie să facem diferența între:

  • producția biologică a pășunii

și

  • producția utilizabilă pentru animal.

Iar între ele se află managementul.

Și mai este ceva important

Nu vrem doar mult furaj.

Vrem furaj de calitate, disponibil la momentul potrivit.

O cantitate mare de masă vegetală matură nu este neapărat mai valoroasă decât o cantitate mai mică de iarbă crudă și bine gestionată.

De aceea momentul intrării animalelor pe parcelă este atât de important.

Dacă intri prea târziu, poți avea impresia că ai o pășune extraordinară.

Dar o parte din ceea ce vezi poate fi deja trecută de momentul optim.

Iar vaca va trebui să selecteze.

Va lua ce este mai bun.

Va lăsa ce este mai slab.

Și fermierul va spune „Am avut iarbă multă, dar vacile nu au dat lapte cât mă așteptam.”

Poate că problema nu a fost cantitatea de iarbă.

Poate că problema a fost calitatea furajului oferit și modul în care a fost recoltat.

De aceea spun: vaca recoltează

Când spun „vaca recoltează”, nu este o metaforă.

Este modul în care funcționează sistemul.

Într-un lan, omul recoltează cu utilajul.

Pe pășune, animalul este utilajul de recoltare.

Dar acest „utilaj” este unul foarte selectiv.

El alege frunza.

Alege plantele preferate.

Alege anumite zone.

Și poate lăsa în urmă ceea ce nu îi place.

De aceea fermierul trebuie să proiecteze pășunea astfel încât vaca să poată recolta mult, bine și eficient.

Este cea care transformă cât mai eficient producția vegetală în producție animală.

Asta înseamnă plantă bună, management bun, recoltare bună, consum bun, producție bună.

Și, foarte important, cost mai mic.

Pentru că până la urmă nu cultivăm iarba doar ca să ne bucurăm că este verde.

O cultivăm pentru animal.

Iar animalul trebuie să transforme acel furaj în lapte sau carne.

În episodul următor, „Pășunea nu este problema. Managementul poate fi problema”, vom merge într-o zonă poate mai incomodă.

Pentru că uneori problema pășunii nu este seceta.

Nu este nici solul.

Nu este nici vremea.

Este felul în care o pășunăm.

Și aici vom începe să citim urmele lăsate de animale în pășune.

Related posts

Leave a Comment