E vremea cercetării agricole! Dacă nu ne uităm spre cercetare, nu vom merge mai departe! Din păcate, cercetarea, indiferent ce se spune, e lăsată la urmă. În aceste momente, în care ne punem foarte multe întrebări, cercetarea agricolă ne poate răspunde! Numai să întrebăm!
Am purtat câteva dialoguri, despre cultura porumbului, cu drd. ing. Daniela Horhocea – CS III, șef laborator Ameliorare porumb INCDA Fundulea, dr. ing. Horia Iordan – CS, Ameliorare porumb INCDA Fundulea și dr.ing. Pompiliu Mustățea – CS I, director general INCDA Fundulea, precum și cu Georgeta Dicu – director cercetare-dezvoltare SC Expert Agribusiness SRL Fundulea, Calarasi.
Am realizat un interviu interesant, din care, pentru moment, redăm răspunsurile la întrebarea: ” Care este hibridul de porumb ideal”. Revenim, la începutul lunii februarie, cu interviurile-eveniment pe care le-am purtat cu acești oameni minunați, dedicați cercetării agricole românești.
Care este hibridul de porumb ideal?
Georgeta Dicu – director cercetare-dezvoltare SC Expert Agribusiness SRL Fundulea, Călărași, România: Nu cred că există hibridul de porumb ideal, așa cum nu există nici condiții de cultură ideale, sau nu mai există de cel puțin 10 ani, de când vremea a luat-o razna, iar fenomenele extreme ne dau mari bătăi de cap. Hibridul ideal pentru mine putea fi acela care, în anul 2020, în zona de sud a țării ar fi realizat o producție rezonabilă în condițiile drastice de secetă și arșiță. Din păcate, niciunul dintre sutele de hibrizi cultivați nu a reușit această performanță. Dacă ne aducem aminte, foarte mulți fermieri nu au intrat cu combina la recoltat pentru că nu au avut ce strange de pe câmp și ar fi fost inutilă o cheltuială în plus. Așadar, să coborâm cu picioarele pe pământ. Acesta este și motivul pentru care ameliorarea este un proces continuu, care a evoluat fantastic de repede, iar hibrizii rezistă pe piață un număr limitat de ani. Din nefericire, există și reversul medaliei, acela că, cu cât presiunea de selecție asupra unui anumit factor, fie agent patogen sau dăunător este mai mare, cu atât aceștia dezvoltă rase noi, mai agresive și se întamplă ca, până stabilizăm noi amelioratorii un genotip pentru o anumita însușire, să avem surpriza că deja avem o rasă nouă și, astfel, trebuie să o luăm de la capăt. De aceea, spun mereu că graba și dorința noastră de a ne depăși limitele, de multe ori se răsfrânge asupra mediului înconjurător, prin creerea unor dezechilibre majore care, cu greu mai pot fi apoi refăcute și stabilizate.
Revenind la idealuri sau recorduri de atins în ceea ce privește producția de porumb, trebuie să pornim întotdeauna de la potențialul solului pe care îl deținem și să calculăm unde putem ajunge (nu unde ne dorim noi) prin alocările tehnologice pe care le putem aplica, fără să creăm acele dezechilibre de care vorbeam mai devreme.
Drd. ing. Daniela Horhocea – CS III, șef laborator Ameliorare porumb INCDA Fundulea, dr. ing. Horia Iordan – CS, Ameliorare porumb INCDA Fundulea și dr.ing. Pompiliu Mustățea – CS I, director general INCDA Fundulea INCDA:
Capacitatea de producție este un caracter foarte complex cu determinism genetic poligenic. Astfel, din cercetările efectuate în acest sens, creșterea producției de porumb este posibilă numai pe cale genetică. Creșterea producției la porumb prin perfecționarea tehnologiilor de cultivare este limitată. O tehnologie modernă, complexă impune folosirea unor cantități mai mari de inputuri (îngrășăminte, insectofungicide, biostimulatori, apă, consum mai mare de combustibil) care pot conduce la poluarea solului și a mediului, la acumularea de reziduuri în semințe, dar și la creșterea prețului de cost ceea ce conduce la scumpirea alimentelor.
Hibridul ideal: perioada de vegetație să se încadreze în grupele FAO 350-450 în funcție de zona de cultură, cu viteză rapidă de pierdere a apei din bob la maturitate, cu capacitate bună de germinare la temperaturi scăzute, vigoare mare în primele faze de vegetație pentru o competiție bună cu buruienile, sistem radicular dezvoltat și profund pentru a rezista la secetă, coincidență sau decalaj mic la înflorit, prolificitate, toleranță la boli (în special la fuzarioza știuleților-Fusarium spp.) și la atacul dăunătorilor (în special la atacul larvelor de Ostrinia nubilalis), o anumită arhitectură a plantei (frunze erecte deasupra știuletelui pentru o toleranță bună la densități mari), capacitate bună de valorificare a azotului, plantă verde la recoltare (stay green), rezistență bună la căderea și frângerea tulpinilor la maturitate, știuleți cu pănuși laxe, cu uscare rapidă și uniformă, cu conținut ridicat de proteine de calitate superioară în boabe, producere de sămânță pe bază de androsterilitate.
