„Ce, mă, înfiinţăm iar CAP-ul?”

Ce, mă, înfiinţăm iar CAP-ul? sunt monitorizaţi în ceea ce priveşte calitatea solului, calitatea materialelor, a seminţelor. Stiri agricole

„Ce, mă, înfiinţăm iar CAP-ul?”

În timp ce majoritatea micilor producători vând en-gros la preţuri de mizerie sau îşi aruncă parte din recoltă, există şi fermieri care s-au asociat şi care livrează marilor retaileri. Cooperativa “Romanaţiul” este un astfel de exemplu.

Este cea mai mare cooperativă din judeţul Olt şi printre puţinele, de altfel, funcţionale. Aproape jumătate dintre producătorii din Urzica au aderat, însă în următorii ani o vor face toţi, sunt convinşi membrii de astăzi ai asocierii. Tot la “Romanaţiul” mai sunt legumicultori din comunele învecinate. Nu a fost, însă, de la început aşa, spune primarul localităţii Urzica, Ion Spiridon, cel care a pus bazele cooperativei, ajutat de un consultant. 

“S-a născut din ideea că asociindu-te poţi fi mai uşor băgat în seamă, poţi accede pe piaţă, ai mai multe de spus în faţa retailerilor, a celor care te alimentează cu input-uri. În 2018, am reuşit efectiv să înregistrăm cooperativa la Registrul Comerţului. Iniţial, au fost zece membri fondatori, acum au undeva o suprafaţă între 25-30 hectare de solarii. Au găsit debuşeul ăsta, au fost serioşi, retailerul la fel… E al treilea an în care livrează. Se apropie anul ăsta de un million de euro cifră de afaceri”, spune primarul.

Părinţii membrilor de astăzi au fost cel mai greu de convins. “Ziceau – ce, mă, înfiinţăm CAP-ul din nou? – Le-am spus că e o lege privind cooperativele agricole, nu e CAP-ul… Majoritatea bătrânilor au avut oful ăla, că de ce le-au luat (comuniștii) pământurile lor”, povesteşte primarul despre începuturi.

“Funcţionează ca un agent economic”

Cei aproximativ 40 de membri ai cooperativei au obligaţia, conform statutului, să comercializeze cel puţin jumătate din producţie prin cooperativă. Mulţi fac asta cu toată producţia. Le este mult mai uşor să producă, ce-I drept conformându-se unor standarde stricte, şi să livreze direct, fără să-şi mai pună problema unde se caută marfa lor, cum ajung acolo, cine se ocupă de vânzare etc.

„Funcţionează ca un agent economic, îşi ţine evidenţele, plus faptul că a devenit şi plătitoare de TVA. (…) Un avantaj foarte mare este că sunt monitorizaţi în ceea ce priveşte calitatea solului, calitatea materialelor pe care le folosesc, a seminţelor, plus tratamentele, biostimulatorii. Este un comerţ mai evoluat. Retailer-ul care le preia de trei ani producţia nu poate să-şi permită să dea rateuri în ceea ce priveşte calitatea. Ei au marşat pe gustul românesc, necesită o manoperă mai mare, dar e şi un preţ mai mare pe produsul final”, a explicat Spiridon.

Legumicultorii primesc comenzi ferme, însă primesc şi toate input-urile şi asistenţa unui agronom. Pentru a onora contractul cu retailer-ul produc ce li se cere, însă majoritatea au şi alte culturi pe care le pot valorifica oriunde doresc. Tot pe piaţa liberă mai vând şi produsele care reprezintă calitatea a II-a din ce le cere retailer-ul.

Roman Popescu este unul din cei zece membri fondatori. Spune că asocierea are avantaje clare, chiar dacă nu curge lapte şi miere. “Sunt şi zile bune, şi zile rele… Sunt zile în care ăia 20 de bani pe kilogram (pe care i-ar putea lua în plus dacă ar vinde în piaţă) la o anumită cantitate se adună. Dar toate input-urile sunt de la ei. Una e să negociez eu turba, 30 de săcuţi, alta e să iei trei tiruri prin cooperativă. În orice afacere nu sunt doar avantaje. Planta aia nu produce numai calitatea I, retailer-ul acceptă doar calitatea I. Sunt zile când au, probabil, mai multă nevoie şi atunci ne mai ia şi calitatea a II-a”, spune legumicultorul.

Au deja în curs un proiect cu finanţare nerambursabilă de 90.000 euro pentru un spaţiu de depozitare, vor să construiască şi un altul frigorific, iar când toate vor fi gata îşi vor permite să-şi ţină marfa câteva zile şi să o livreze la preţ mai bun.

un material Adevărul

Related posts

Leave a Comment