Cicoarea și pătlagina specii de pășunat cu multiple avantaje

Cicoarea și pătlagina specii de pășunat cu multiple avantaje

Speciile bogate în taninuri precum cicoarea sau pătlagina au proprietăți antiparazitare și nutritive interesante. Foarte productivă și rezistentă la secetă, cicoarea furajeră are unele avantaje pentru crescătorii care sunt deja familiarizați cu pășunatul rotativ.

Dintre speciile furajere bogate în taninuri, sparceta sau golomățul sunt, fără îndoială, cele mai cunoscute, iar proprietățile lor vermifuge au fost apreciate de mult timp. În ultimii ani, crescătorii de ovine și bovine au început să se intereseze de beneficiile cicoarei furajere și descoperă pătlagina.

Bypass proteic

INRA din Lusignan și Theix au demonstrat efectele taninurilor asupra valorii furajelor consumate de rumegătoare. Pentru că dacă leguminoasele conțin 15 până la 25% proteine, acestea sunt foarte solubile și se descompun în principal în rumen și foarte puțin în intestin. Moleculele de tanin reduc degradarea ruminală și astfel cresc proporția de proteine ​​degradate și asimilate în intestinul subțire. Aceste molecule de tanin oferă alte beneficii pentru rumegătoare: reducerea balonării, efecte antiparazitare și chiar reducerea emisiilor de metan.

Cicoarea este foarte digerabilă și, de asemenea, foarte gustoasă. Cicoarea și pătlagina au un gust amar, deci animalele care nu au consumat-o niciodată inițial o vor ocoli, dar după aceea o vor paște cu plăcere!

Bogate în minerale

Chiar dacă nu balonează, cicoarea rămâne destul de săracă în fibre. Pentru vacile de lapte sau care alăptează, acest furaj nu trebuie să depășească un sfert din rația zilnică.

Cicoarea este cunoscută pentru valoarea sa nutritivă bună pe tot parcursul sezonului de creștere. Este foarte bogată în proteine ​​brute, aproximativ 27%. Frunzele de cicoare conțin mai mult de 85% apă (11 până la 15% su), ceea ce o face o specie destinată aproape exclusiv pășunatului deoarece nu se păstrează bine odată cosită. În cazul în care pășunea conține o proporție mare de cicoare, nu este recomandat să o cosiți, chiar și să o păstrezi sub formă de siloz.

Cicoarea este o plantă perenă care rezistă bine chiar și în iernile foarte geroase. Are o rădăcină pivotantă puternică care îi permite să aducă apă și minerale (de obicei pătrunde la mai mult de un metru adâncime în pământ). Prin urmare, cicoarea este bogată în oligoelemente. În special, atrage din sol potasiu, sodiu, calciu, magneziu, sulf, fier, zinc, mangan și multe vitamine din grupa B.

Numai pe pășune

Datorită rădăcinii sale, cicoarea este foarte rezistentă la secetă. Se va descurca bine acolo unde trifoiul alb va avea probleme să crească vara.

Cicoarea are o rată de creștere ridicată, deci este destul de lacomă după azot. Însă azotul necesar poate fi furnizat doar de trifoi și gunoiul de grajd de pe pășune.

Dar, datorită ritmului său mare de creștere, din primăvară până în toamnă, cicoarea nu este o plantă recomandată pentru toți crescătorii. Este o regulă de bază: trebuie să te poți întoarce pe parcelă cel puțin o dată la trei săptămâni, altfel cicoarea va crește și va deveni mai puțin gustoasă. Este o specie care trebuie rezervată doar pajiştilor exploatate în păşunat rotativ. Scopul este de a reuși limitarea creșterii tulpinilor, care prezintă un interes nutritiv redus, spre deosebire de frunze. Totuși, pentru primul său sezon de pășunat, cicoarea nu trebuie să fie pășunată prea scurt (așteptați până când a dezvoltat cel puțin 5-6 frunze). Odată instalată, rezistă călcării în picioare, însă nu-i place suprapășunatul.

Semănat în asociere

Semănatul semințelor mici de cicoare poate avea loc fie la sfârșitul verii, fie primăvara (se poate încerca și supraînsămânțarea) pentru a avea pajiști de lungă durată, cu o durabilitate de trei până la cinci ani. Recomandarea de semănat variază în jur de 1 până la 2 kg/ha (sau chiar mai puțin), întotdeauna în asociere cu ierburi și leguminoase. Cicoarea se combină bine cu raigrasul peren și trifoiul alb, dar și cu golmățul sau păiușul înalt.

Dar fie că este vorba de cicoare sau pătlagină, trebuie să fii atent cu aceste noi specii. Este mai bine să le semănați în doze mici (0,5 până la 2 kg/ha) și să urmăriți comportamentul lor.