Cum se obține sprijin financiar în noua PAC prin intermediul eco-schemelor

COPA-COGECA: Europa rămâne în urma revoluției agricole; digitalizarea și inteligența artificială reprezintă remediul problemelor de mediu; stiri agricole

Comisia Europeană a publicat lista cu practici agricole care vor putea fi sprijinite în cadrul eco-schemelor din viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC).

Aceste practici agricole ce vor putea fi susținute cu sprijin financiar în noua PAC prin intermediul eco-schemelor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

  • să acopere activități legate de climă, mediu, bunăstarea animalelor și rezistență antimicrobiană;
  • să fie definite pe baza nevoilor și priorităților identificate la nivel național/regional;
  • nivelul lor de implementare trebuie să depășească cerințele și obligațiile stabilite în baza liniei de bază (inclusiv condiționalitatea);
  • să contribuie contribuie la atingerea obiectivelor Acordului Verde al UE.

Agricultură de precizie:

  • Planul de gestionare a nutrienților, utilizarea abordărilor inovatoare pentru a minimiza eliberarea de nutrienți, pH optim pentru absorbția nutrienților, agricultură circulară;
  • Tehnologii agricole de precizie pentru un consum redus de inputuri (fertilizanți, apă, produse de protecția plantelor);
  • Creșterea eficienței irigațiilor.

Îmbunătățirea managementului fertilizanților:

  • Implementarea măsurilor de control a nitraților dincolo de obligațiile condiționalităților;
  • Măsuri pentru a reduce și preveni poluarea apei și a solului din cauza fertilizării excesive, cum ar fi analiza de sol (dacă nu e deja obligatorie) sau neutralizarea unro substanțe din fertilizanți.

Agricultură ecologică:

  • Conversia la agricultură ecologică;
  • Menținerea agriculturii ecologice.

Practici integrate de gestionare a dăunătorilor:

  • Benzi tampon pentru controlul dăunătorilor fără utilizarea pesticidelor;
  • Control mecanic al buruienilor;
  • Utilizarea sporită a soiurilor și speciilor de culturi rezistente sau cu rezistență la dăunători;
  • Teren cu amestec de specii pentru biodiversitate.

Ecologie agricolă:

  • Rotația culturilor;
  • Diversificarea culturilor;
  • Culturile verzi în interiorul culturilor permanente (livezi, vii);
  • Covor verde pe timpul iernii;
  • Sistem de pășunat extensiv;
  • Utilizarea varietăților de plante cu toleranță la schimbările climatice;
  • Amestecurile de specii pentru biodiversitate (polenizatori, păsări, vânat);
  • Tehnologie modernă de cultivare a orezului pentru reducerea emisiilor de metan;
  • Implementarea practicilor de agricultură organică.

Creșterea și bunăstarea animalelor:

  • Planuri de furajare care să aibă în vedere sustenabilitatea surselor de apă și de hrană cu analiză a apei;
  • Strategii optimizate de furajare;
  • Adăposturi care să asigure un confort sporit animalelor (precum așternut de paie schimbat zilnic), stropitori, ventilație pentru pe timp de vară;
  • Implementarea practicilor de agricultură organică;
  • Practici menite să crească animalelor robustețea, fertilitatea, longevitatea și adaptabilitatea (creșterea animalelor care au mai puține emisii, promovarea diversității genetice și a rezilienței);
  • Planuri de prevenție și control pentru sănătatea animalelor (loc de acces pentru furajare, vaccinare și tratamente, biosecuritate sporită, folosirea aditivilor);
  • Acces la pășune și creșterea perioadei de pășunat pentru animale;
  • Planificarea accesului regulat la spații în aer liber.

Practici agro-forestiere:

  • Stabilirea și întreținerea caracteristicilor peisajului peste condiționalitate;
  • Stabilirea unui plan de management și tăieri;
  • Înființarea și întreținerea sistemelor silvo-pastorale cu biodiversitate ridicată.Agricultură cu valoarea adăugată pentru mediu, incluzând:
  • Teren cu amestec de specii pentru biodiversitate (polenizatori, păsări, animale săbatice);
  • Pășunat în spații deschise și între culturi permanente, transhumanță și pășunat la comun;
  • Crearea și îmbunătățirea habitatului semi-natural;
  • Reducerea utilizării îngrășămintelor, gestionarea unor cantități reduse în culturile arabile.

Agricultură cu amprentă redusă de carbon:

  • Agricultură conservativă;
  • Refacerea zonelor umede, turbăriilor;
  • Nivelul minim al pânzei freatice pe timpul iernii;
  • Gestionarea adecvată a reziduurilor, precum îngroparea reziduurilor agricole, însămânțarea pe reziduuri;
  • Înființarea și întreținerea pajiștilor permanente;
  • Utilizarea pe scară largă a pajiștilor permanente.

Protejarea surselor de apă:

  • Gestionarea necesarului de apă pentru culturile irigate (trecerea la culturi agricole mai puțin consumatoare de apă, schimbarea datelor de semănat și planuri optimizate de irigații.

Alte practici benefice pentru sol:

  • Perdelele de protecție a eroziunii și capcane de vânt;
  • Stabilirea și menținerea culturilor pe terase și fâșii.

Alte practici legate de emisiile de gaze cu efect de seră:

  • Aditivi alimentari pentru scăderea emisiilor din fermentația digestivă;
  • Management și depozitare îmbunătățită a gunoiului de grajd.

Documentul publicat de Comisia Europeana:

Related posts

Leave a Comment