Fermierul – bătaia de joc a societății
A fost odată o familie de fermieri care lucra bine, câștiga venituri decente și plănuia să predea cele mai valoroase bunuri următoarei generații. Ceea ce astăzi sună ca un basm, din păcate.
Pentru că fermierii sunt din ce în ce mai puțin capabili să-și susțină ferma fără asistență guvernamentală. Logica pieței capitaliste „crește sau cedează” continuă să asigure fără milă distrugerea economică a fermierilor prea mici și prea slabi dacă protecția lor nu este îmbunătățită semnificativ prin subvenții. Și chiar și cei mari au nevoie de protecția politicii pentru a nu fi eliminați de multinaționale, de piața globală.
Trebuie un nou adăpost pentru o industrie amenințată să se schimbe în conformitate cu voința societății.
Mai simplu spus, treaba arată astfel: fermierii își iau rămas bun de la randamentele maxime, trebuie să investească în protecția climei și a mediului, bunăstarea animalelor și agricultura organică. Societatea recompensează acest lucru cu prețuri de vânzare mai mari, mai multă protecție împotriva pieței mondiale malefice și mai mult sprijin financiar. Continuăm să facem acest lucru până când va apărea o piață reală a alimentelor durabile, unde ni se plătește un preț corect pentru produsele muncii noastre.
În cea mai frumoasă lume este ales un guvern care dorește cu adevărat să ofere agriculturii perspective bune. Apoi, basmul ar putea continua astfel: Ferma are o bază financiară solidă dacă respectă cu strictețe orientările și practicile de întreținere a terenurilor, mai degrabă decât agricultura. Ca antreprenor, familia renunță la lucruri în care dorințele clienților sunt mai importante decât veniturile din agricultură.
Cine plătește pentru noul fermier?
Societatea privește agricultura ca pe un bun public. Cine va suporta factura pentru o apreciere calitativă a produselor agricole? Abordarea ipocrită a societății / a lobiștilor de mediu va transfera costurile către producători. Politicienii nu se tem de creșterea prețurilor la alimente. Cine va forța un consens social pentru prețuri mai mari la alimente? Bă, bun și ieftin nu se poate! Iar despre solidaritatea consumator – fermier, doar dacă se întâmplă ceva magic!
Mihai Ionel Ambrus, crescător de vaci din inima Apusenilor, vrea să nu fie încurcat, el și alții ca el! Vede lucrurile simplu și sănătos, în felul următor:
“Vine ploaia şi apar inundaţii sau vine căldura şi apare arşiţa şi seceta. Eşti cu animalele în fermă şi pe munte. Vin sau nu vin lupii sau urşii. Urlăm să nu facă pagubă toată noaptea. Ciobanul este de vină pentru că îi cioban, văcarul la fel, se inventează scuza că a fost beat şi l-a deranjat pe urs de la meniul cu vaci sau oi, că nu a avut gard electric sau prea putini câini. Inainte era ” bai mare”că are prea multi si trebuie să fie împușcați. Pentru despăgubiri cereți dosare de daună stufoase și cu comisii mai ceva precum la o crimă de om. Dacă birocrații sunt in concediu vin… peste o săptămână sau două. Dacă nu este prieten cu cei din primărie, garda de mediu, cei de la fondul de vânătoare, doctorul vetrinar, etc. până se întâlnesc, hotărăsc când să vină, cadavrul (leșul) nu mai este. L-au mancat lupii sau urșii. Țăranul ia o m… Asigurarea se face doar pentru animale in grajd. Ce facem vara, nu mai merg la pășune? Dacă moare un urs vin ONG-urile şi fac scandal. Dar bietul ţăran care are rate, familie de hrănit, copii la şcoală, el nu contează?! Este ultimul tun dat ţăranului şi fermierilor noştri… mai nou pepeniera de urși (Valea Prahovei) produce urși maidanezi pentru toată țara, ursi care nu mai hibernează, cerșesc mâncare pe șosele, sunt loviți de tren, atacă satele in căutarea tomberoanelor, dau iama in cotețele de găini și porci și, mai nou, atacă oameni si copii în stradă…
Veţi mânca în curând doar brânză cauciucată, lapte din soia şi degresat pentru că nu vor să mai crească animale pentru a fi mancarea sălbăticiunilor maidaneze.
Laptele pleacă de la ţăran de la un 1 leu, maxim 1,7 lei cu bonusuri de calitate cu tot, iar fabrica îl vinde cu 3-3,5 lei litrul. Şi în marile magazine este la raft cu 6 lei litrul de lapte, deci cine câştigă?!
Mergeţi şi cumpăraţi de la hypermarket pentru a vă lăuda că ajungeţi la casierie cu căruciorul plin si dați un leu cerșetorilor care vă plimbă căruciorul și descarcă cumpărăturile în portbagaj.
De ce nu mergeţi la magazinul sătesc sau de cartier sau la producătorul local?
Acum aţi făcut vile lângă ferme şi grajduri că nu mai doriţi să vă inunde vecinul de deasupra, dar daţi muzica la maxim că aveţi chef de chef…de bombardieri. Faceţi reclamaţii că vă miroase bălegarul, vaca, oaia sau vă cântă cocoşul dimineaţa şi vă strică somnul de frumuseţe. Vreţi să vă dea vecinul lapte şi ouă gratis sau la preţ de nimic pentru a nu-l reclama.
Vă țineți europeni, dar uitați că francezul a dat legea in cinstea cocoșului Marcel in care stipulează că “cântatul cocoșului, fermele de animale și mirosul gunoiului de grajd” este mândrie, brand național. Mergeți în Austria, Germania la fel, nu deranjează pe nimeni că miroase gunoiul sau vacile vecinului cât știe că ce este in vitrina magazinul este produs local, național, deci venituri la buget, locuri de munca munca in producție, nu doar comerț si import.
Apoi vă plângeți că mâncați nesănătos, legume cauciucate și pline de chimicale importate sau carne de zeci de ani din rezervele altor state ce ar trebui să fie date la căței. Mâncați importate că in curand veți vorbi cu țărani lătrând. Fermierul a avut acolo vaci de zeci şi sute de ani, iar acum vreţi să-l mutaţi la un kilometru în afara satului, dar voi cei care sunteţi funcţionari la bănci sau alte instituţii nu îl ajutaţi, îl încurcaţi cu birocraţia! Blocaţi uliţele satelor cu propriile autoturisme, să vă vadă oamenii ce fiţoşi sunteţi, ce descurcăreţi, grandomanie totală…
Este o mare ruşine! Fiecare munceşte pentru el, nu pentru fala vecinilor. Nu putem merge cu vacile la păşune, cu utilajele trebuie să stam în loc până vă băgaţi în curte autoturismele.
Nu îl puteţi ajuta pe ţăran? Foarte bine, dar măcar nu îl încurcaţi!”