Fertilizarea cu azot a rapiței – o problemă economică
Necesarul de azot al rapiței este foarte mare. În medie, acesta este de 70 unități pe tona produsă. Astfel, in parcelele cu potential bun la 4.5 to/ha cerintele sunt de 315 unitati/ha, plasând această cultură printre cele mai pretențioase. Având în vedere prețul și impactul asupra mediului, fiecare unitate contează și, prin urmare, este esențial ca intrările să fie cât mai eficiente.
1. Evaluați nevoile în funcție de condițiile de evoluția parcelei
Fertilizarea cu azot urmărește să suplimenteze rezervele de sol în primăvară, care variază în funcție de două criterii principale:
- Tipul de sol și stocul de azot organic mineralizabil pe parcursul anului.
- Biomasa rapiței: la rapița mare care a absorbit deja mult azot toamna, fertilizarea cu azot primăvara va fi scăzută. În schimb, la rapița mică, va fi nevoie de mai mult îngrășământ cu azot.
2. Împărțiți doza totală
Fracționarea dozei face posibilă ajustarea cât mai aproape de nevoile plantelor.
Pentru rapița cu biomasă scăzută, aplicați de îndată ce vegetația se reia deoarece plantele mici au puține rezerve și nu accesează ușor azotul din sol din cauza sistemului radicular slab.
Dimpotriva, la rapita cu o biomasă mare este indicat să aștepți alungirea deoarece remobilizarea rezervelor acumulate în plantă va fi suficientă pentru a asigura o buna refacere a vegetației.
În orice caz, nu adăugați mai mult de 100 kg/ha de azot deodată.
3. Furnizarea de azot eficient: riscul de volatilizare
Volatilizarea amoniacului este procesul prin care amoniul (NH4) se transformă în amoniac (NH3) sub formă gazoasă și este eliberat în atmosferă.
Această pierdere de azot prin volatilizarea amoniacului este strâns legată de condițiile solului (pH, capacitatea de schimb, porozitatea, conținutul de apă etc.) și condițiile meteorologice locale.
Forma azotului este importantă. Hidroliza ureei în amoniu determină o creștere temporală a pH-ului solului și, prin urmare, pierderi mari de NH3 chiar și pe solurile acide.
Astfel pierderile potențiale prin volatilizare luate în considerare de Agenția Europeană de Mediu variază de la 8 (soluție de azot) la 13% (uree).
