Gibberella zeae (Schw.) Petch., f. c. Fusarium graminearum Schw. – Fuzarioza
Boala se poate instala pe plante în toate fazele de vegetaţie, producând simptome diferite, în funcţie de faza de dezvoltare a gazdei şi de parazit.
Când infecţia se produce în cursul germinării seminţelor, fuzarioza se manifestă prin apariţia pe tulpiniţe de pete brune şi roşiatice, în dreptul cărora ţesutul este hidrozat şi moale. Tulpiniţele bolnave, fiind lipsite de puterea de străbatere, se îndoaie, se răsucesc uneori în formă de spirală şi putrezesc în sol (arsura plantulelor).
După înspicare, fuzarioza se manifestă pe tulpină, în regiunea coletului, pe rădăcini, iar mai târziu pe spice (albirea spicelor). Spicele pot fi atacate parţial (spiculeţele din regiunea mijlocie sau superioară a spicului sau în întregime). Spiculeţele bolnave, la început sunt moi şi hidrozate, apoi pierd clorofila, devenind total sau parţial albite şi în cele din urmă se usucă, deosebindu-se de spiculeţele sănătoase, care sunt încă verzi. Atacul timpuriu determină şiştăvirea boabelor. Spicele total albite pot fi confundate cu cele atacate de muştele cerealelor. Pe timp călduros şi umed, la baza spiculeţelor albite, pe palee şi pe rahis se dezvoltă o pâslă miceliană albă sau roză sau pernuţe portocalii de 2-3 mm, alcătuite din fructificaţiile ciupercii. Când vremea continuă să fie călduroasă şi umedă, pe suprafaţa paleelor apar puctişoare negricioase, superficiale, adunate mai multe la un loc, care sunt periteciile ciupercii.
Pe pai, boala apare mai rar, sub formă de brunificări sau înroşiri a internodului superior, începând, de obicei, de la spic în jos.
Frunzele atacate se usucă, iar faţa internă a tecilor este învelită cu o pâslă albroşiatică.
Pe mediul CGA se dezvoltă repede, coloniile ajungând în 5 zile la 250C la un diametru de 75-80 mm. Miceliul aerian este abundent, flocos, alburiu, mai târziu bruniu până la roz, cu margini galbene. Pigmentarea mediului este variabilă, alburie, roz, galbenă-aurie, roz-gri, purpurie, virând în final în purpuriu închis cu pete brune. Corpurile scleroţiale prezente uneori în culturile proaspăt izolate, fiind mici, brun-pale sau roşcate, uneori acoperite cu un strat conidial.
Conidiile sunt fusiforme, îndoite, subţiate la ambele capete, cu 3-5, mai rar 1-2 sau 6-9 septe, incolore. Conidiile cu 3 septe sunt de 21-66 x 3-6 (majoritatea de 29-31 x 3,5-5,2) µm; cele cu 5 septe de 28-72 x 3,2-6,0 (majoritatea de 41-60 x 4,3-5,5) µm; cu 7 septe de 50-88 x 4-7 (majoritatea de 61-82 x 4,5-6,5) µm; cele cu 9 septe de 55-106 x 4-8 (majoritatea de 61-96 x 4,5-7,0) µm.
Periteciile sunt sferice sau ovoide, de 180-320 x 120-220 µm, negricioase, albăstrui, cu suprafaţa aspră, deschise printr-un gât tronconic. Ascele sunt măciucate, de 60-85 x 8-11 µm, incolore şi conţin câte 8 ascospori aşezaţi oblic, alternativ. Ascosporii sunt fusiformi, cu capete rotunjite, curbate, de 17,0-25,5 x 3-5 µm, incolori sau uşor brunii, cu 2-3 pereţi transversali.
