Suntem prima țară din UE ca suprafață cultivată cu porumb, a doua ca producție totală, dar ultima ca producție medie la hectar. Care este veriga slabă a culturii porumbului?
Chiar și așa, producția medie aproape că s-a dublat în ultimii 10 ani. Deci și aici există un progres semnificativ. Probabil că foarte mulți se gândesc la faptul că exista, incă, o suprafață semnificativă de teren fărâmițată, care este lucrată de micii gospodari. Eu aș merge mai in esența lucrurilor și aș spune că terenul arabil al României este împărțit în clase de fertilitate, deci, există o mare variabilitate în ceea ce privește acest grad de fertilitate al solului, de care, foarte puțini analiști țin cont. Pe aceste tipuri de sol, speciale, este necesar să se efectueze tehnologii speciale, pentru că, orice hibrid performant, cu capacitate sau potențial ridicat de producție am cultiva, el nu va realiza randamentul dorit dacă nu intervenim cu elemente tehnologice specifice.
După aceea, eu cred că este foarte important să reconsiderăm zonarea hibrizilor, un element foarte important de care se ține cont din ce în ce mai puțin în alegerea hibrizilor. Alegerea hibrizilor pentru o anumită zonă de favorabilitate pentru cultura porumbului poate fi elementul care face diferența și poate determina exprimarea hibrizilor la capacitatea maxima de producție.
Ce priorități trebuie stabilite pentru a îmbunătăți performanțele fermierilor?
Fiecare fermier trebuie să cunoască foarte bine, în primul rând, pământul pe care îl lucrează, apoi tipul de sol, structura solului, gradul de fertilitate al acestuia. Cred că de aici trebuie pornit, chiar dacă, la prima vedere, par a fi lucruri simple și avem impresia că le cunoaștem foarte bine. Din păcate, ultimii ani, prin diversitatea condițiilor meteo, prin distribuția foarte neuniformă a precipitațiilor, prin apariția fenomenelor extreme de secetă pedologică, dar, mai ales de arșiță atmosferică mult mai devreme, începând cu a doua jumatate a lunii mai, tehnologiile aplicate nu au dat randamentele așteptate. Hibrizii nu mai răspund prin producții mari la alocările tehnologice pe care fermierii le aplică în fermele lor. De aceea, eu cred că trebuie reconsiderată fiecare veriga tehnologică, trebuie ajustate unele dintre ele și trebuie schimbate radical altele. Și când spun că trebuie schimbate altele, mă refer în primul rând la nutriția plantelor. Cu toții am observat că se folosește din ce în ce mai mult termenul de nutriție și nu fertilizare. Pentru ca nutriția este veriga tehnologică determinantă în reușita sau eșecul unei culturi de porumb, mai ales în contextul modificărilor bruște ale climei, când trebuie să valorificăm la maximum orice minimă sursă de apă pe care o avem la dispoziție.
În acest context, rezultatele cercetării au fost lăsate deoparte?
Nu aș spune acest lucru, rezultatele cercetării trebuie promovate de către cei care le produc. Pe o piață atât de concurențială, așa cum este piața semințelor din România, unde activează zeci de companii private internaționale, în care sunt plasați sute de hibrizi de porumb, este foarte greu de pătruns și de câștigat cotă de piață. Este nevoie de muncă de marketing, de promovare agresivă, de testarea hibrizilor direct în ferme, astfel încât fermierii să poată compara în condiții identice de tehnologie diferiți hibrizi și să facă o alegere în cunoștință de cauză. Acest lucru îl facem și noi, de ani buni. Nu este ușor, dar, fără acest efort continuu nu putem avea rezultatele pe care ni le dorim.
Susține statul român cercetarea (privată) pentru a putea cultiva hibrizi românești performanți?
Statul nu poate susține direct cercetarea privata aplicativă (crearea hibrizilor), nicăieri în lume statul nu susține acest tip de cercetare. Statul poate deschide competiții de proiecte de cercetare din fonduri publice, competiții care au existat în anii trecuți și, care au fost destinate exclusiv mediului privat. Astfel, companiile ar avea acces la fondurile publice de cercetare, prin proiecte de cercetare competitive și ancorate la nevoile agriculturii noastre. Din păcate, în ultimii 5-6 ani aceste competiții au lipsit cu desăvârșire. Compania la care lucrez, o companie 100% românească reușește să continue programul de ameliorare doar din surse proprii.
Câtă muncă este în spatele obținerii unui hibrid? Trebuie sa isi sustina propriul program de ameliorare din surse proprii, practic, din banii obtinuti in urma vanzarii semintelor.
Un hibrid de porumb se obține în 8-10 ani prin metodele clasice de ameliorare, însă această perioadă poate fi redusă chiar la jumătate dacă se utilizează metodele moderne și rapide de biotehnologie sau genetică moleculară, dacă se desfășoară două generașii pe an, una în România și una în extrasezon, în Chile, unde avem un partener cu care lucrăm. Chiar și așa, hibrizii trebuie să parcurgă o perioadă minimă de 3-5 ani de testare până să ajungă să fie cultivași de către fermieri.
Toată această muncă de ameliorare, care începe de la crearea materialului inițial din care se extrag apoi liniile parentale, care continuă cu testarea liniilor parentale, crearea hibrizilor, testarea lor pentru înregistrare, este susținută exclusiv din surse proprii, practic, din banii pe care ii obținem din vânzarea semințelor hibrizilor comerciali. Nu este ușor, având în vedere faptul că activîm pe o piață în care fermierii sunt incurajați, uneori, obligați de imprejurari neprevăzute ( cum a fost seceta din 2020) să achiziționeze o mare parte din inputuri la termen și nu la achiționarea lor. Este un efort în plus să explicăm faptul că noi, ca firma românească, avem nevoie de bani pentru a relua procesul de ameliorare și programul de producere de sămânță.
Cum se pot contracara schimbările climatice prin intermediul hibrizilor?
Este o întreagă teorie, am văzut tot felul de comentarii, cum că trebuie să semănăm foarte devreme pentru a scăpa de arșița care se instalează în luna iunie, exact in perioada de înflorit-mătăsit-polenizare, să semănăm hibrizi mai timpurii, cu perioadă mai scurtă de vegetație, etc, etc.
Să o luăm pe rând: semănatul devreme se poate face dacă se întrunesc minimum de condiții: dacă în următoarele 12-14 zile temperatura din sol și aer permit germinația și răsărirea culturii de porumb, dacă terenul are o expoziție care îi permite încălzirea rapidă, dacă solul nu este greu, lutos, care reține apa și se încălzește foarte greu din cauza umiditații excesive. Degeaba semănăm devreme și sămânța stă în sol 30 de zile, cum s-a întâmplat în primăvara anului 2021 in sudul și vestul țării. Acea sămânță își pierde din energia germinativă, efectul tratamentului se diminuează prin spălarea acestuia, dacă apar alternanțe de vreme caldă cu vreme rece și umedă sămânța încearcă să germineze, germenele nu mai are puterea de străbatere a solului din cauza epuizării și, ori apar plăntuțe debile, anemice, ori germenele moare sufocat sub crusta formată. Sunt convinsă că foarte mulți fermieri au trecut prin această experiență în ultimii ani. Recomandarea noastră este să așteptăm momentul optim de semănat, astfel încat germinarea, răsărirea și pornirea în vegetație să fie rapide și explozive și astfel vom avea o cultură reușită și încheiată și scăpată de atacul dăunatorului Tanymecus dilaticollis.
Un alt element important la care revin este alegerea corecta a hibrizilor, respectiv zonarea hibrizilor tinand cont de insusirile morfo-fiziologice și de rezultatele obținute în condiții mai puțin favorabile. De cele mai multe ori fermierii întreabă de producția maximă a unui hibrid într-o anumită zonă și nu de comportarea acestuia în condiții severe de secetă și arșiță. Ori, diferențele de producție ale majorității hibrizilor sunt nesemnificative în condiții optime de cultură, ceea ce îi diferențiază semnificativ este adaptabilitatea și stabilitatea recoltelor în aceste condiții extreme.
Al treilea element important este structura de hibrizi dintr-o fermă. Aici mă refer la faptul că este indicat ca fermierii să aleagă cel puțin trei hibrizi de porumb din grupe de maturitate diferite, cu insușiri morfo-fiziologice diferite, cu toleranță diferită la secetă și arșiță, cu un tip de bob diferit, de la semisticlos la dentat ( știut fiind faptul că bobul sticlos este mai puțin predispus la șistăvire), cu ritm diferit de pierdere a apei din bob la maturitate ( chiar dacă cu toții ne dorim pierdere rapidă a apei din bob, care, uneori, poate fi asociată cu pierdere semnificativă a recoltei datorită șistăvirii).
Al patrulea element este, desigur, nutriția plantelor, care trebuie să fie una echilibrată în macro, oligo și microelemente. Oligo și microelementele sunt la fel de importante în condiții de secetă și arșiță și ajută plantele să depașească perioadele critice de stres termic și hidric, dacă sunt aplicate corect, evident. Acestea ajută foarte mult și la păstrarea elementelor de productivitate, respectiv MMB, randamentul în boabe și numărul de boabe pe rând.
Mai mult ca sigur consumul de pesticide se va reduce. Se va “adapta” hibridul românesc la această cerință?
Toti hibrizii de porumb se vor adapta la această cerință, genomul plantei de porumb este unul singur, doar rearanjarea genelor și stabilitatea insușirilor sunt diferite, ca să mă exprim plastic, pe înțelesul tuturor. Din fericire, porumbul este planta cu una dintre cele mai mari diversități genetice de pe glob, cu o adaptabilitate și plasticitate ecologică formidabilă, ceea ce ne-a permis nouă, amelioratorilor, să exploram o genetică foarte diversă, din regiuni geografice din cele mai diferite.
Porumbul românesc, cu atât mai mult, trebuie să raspundă noilor „restricții” în ceea ce privește consumul de pesticide, întrucât testările pe care le efectuăm sunt cu o tehnologie moderată în ceea ce privește nutriția. Mai mult decât atât, în testările din campul de la Fundulea, am încercat să reduc cantitatea de îngrășăminte solide și am adoptat variante de nutriție cu fertilizanți foliari complecsi și echilibrați în cele trei tipuri de elemente nutritive, iar rezultatele au fost foarte bune. Fac aceste experimente de cel puțin patru ani. De altfel, avem in portofoliul nostru propria gamă de fertilizanți foliari, „E-GROW”, cu compoziții complexe si echilibrate de elemente nutritive.
Cum punem în valoare potențialul unui hibrid?
Potențialul unui hibrid îl putem pune în aplicare doar dacă respectăm întocmai fiecare verigă tehnologică. Altfel, cu fiecare punct slab, vulnerabil, sau cu fiecare breșă pe care o avem în tehnologie vom diminua din potențialul hibridului. Câteva exemple: dacă nu respectăm rotația culturii, vom avea atac mai mic sau mai mare de Tanymecus dilaticollis care va determina reducerea densității, vom avea un grad mai mare de îmburuienare cu buruienile specifice, iar dacă se întâmplă să nu putem interveni cu erbicidarea la timp, buruienile vor face o concurență serioasă plantelor de porumb, ceea ce va conduce la o cultură neuniformă, cu zone în care plantele sunt întârziate, debile, anemice. Dacă nu respectăm rețetele de nutriție echilibrate, ținând cont de cartarea agrochimică, apar fie fenomene de fitotoxitate, fie carențe, care conduc și ele la diminuarea recoltei. Și exemplele pot continua.
Dacă aplici tehnologia care trebuie, orice hibrid poate da o productivitate bună?
Cu siguranță, da! Pentru că absolut toți hibrizii de pe piață, înainte de a se produce și cultiva, parcurg o perioadă de doi sau trei ani de testare în rețeaua națională a Institutului de Stat pentru Testarea si Înregistrarea Soiurilor (ISTIS București), testare care se efectuează în 10 centre de testare, in toate zonele de favorabilitate pentru cultura porumbului, în condiții de neirigare și în cultura irigată și, foarte important, sau cel mai important, această testare se face comparativ cu 6 -8 hibrizi martori naționali si internaționali. Ca un hibrid să fie înregistrat și apoi produs și cultivat trebuie să realizeze o producție foarte apropiată de a martorilor sau, chiar sa depășească martorii.
Care este hibridul de porumb ideal?
Nu cred că există hibridul de porumb ideal, așa cum nu există nici condiții de cultură ideale, sau nu mai exista de cel putin 10 ani, de când vremea a luat-o razna, iar fenomenele extreme ne dau mari bătăi de cap. Hibridul ideal pentru mine putea fi acela care, in anul 2020, în zona de sud a țării ar fi realizat o producție rezonabilă în condițiile drastice de secetă și arșiță. Din păcate, nici unul dintre sutele de hibrizi cultivați nu a reușit această performanță. Dacă ne aducem aminte, foarte mulți fermieri nu au intrat cu combina la recoltat pentru că nu au avut ce strange de pe câmp și ar fi fost inutilă o cheltuială în plus. Așadar, să coborâm cu picioarele pe pământ. Acesta este și motivul pentru care ameliorarea este un proces continuu, care a evoluat fantastic de repede, iar hibrizii rezistă pe piață un număr limitat de ani. Din nefericire, există și reversul medaliei, acela că, cu cât presiunea de selecție asupra unui anumit factor, fie agent patogen sau dăunător este mai mare, cu atât aceștia dezvoltă rase noi, mai agresive și se intamplă ca, până stabilizăm noi amelioratorii un genotip pentru o anumită însușire, să avem surpriza că deja avem o rasă noua și, astfel, trebuie să o luăm de la capăt. De aceea, spun mereu că graba și dorința noastră de a ne depași limitele de multe ori se răsfrâng asupra mediului înconjurător, prin creerea unor dezechilibre majore care cu greu mai pot fi apoi refăcute și stabilizate.
Revenind la idealuri sau recorduri de atins în ceea ce privește producția de porumb, trebuie să pornim întotdeauna de la potențialul solului pe care îl deținem și să calculăm unde putem ajunge (nu unde ne dorim noi) prin alocările tehnologice pe care le putem aplica, fără să creăm acele dezechilibre de care vorbeam mai devreme.
Dintre hibrizii dumneavoastră care este cel mai de succes?
Cred că fiecare dintre hibrizii pe care îi avem în portofoliu este un hibrid bun, dacă este zonat corect, dacă tehnologia aplicată este corectă și echilibrată. De exemplu, CERA 380 s-a dovedit a fi cel mai solicitat dintre hibrizi datorită stabilității producției în condiții extreme de cultură. În anul 2020, în zona de sud a țării, evident punctual, unde a căzut o ploaie la momentul potrivit, a realizat producții și de 7-8 to/ha. Anul acesta, CERA 380 și-a depășit propriul record în testările APPR, într-o locație din județul Bacau unde a obținut peste 15,5 to/ha. CERA 320 este un hibrid semitimpuriu care a realizat producții foarte bune în Moldova și Transilvania, tocmai datorită faptului că a fost corect zonat pentru grupa lui FAO. De aceea spuneam că zonarea hibrizilor este foarte importantă, un hibrid semitimpuriu poate realiza o producție mult mai mare in zonele a-II-a și a-III-a de favorabilitate decât în zona I, unde este obligat să concureze cu hibrizii mijlocii și tardivi mult mai productivi.
CERA 450 este hibridul foarte cerut în zona Transilvaniei pentru recoltat in stiuleți sau pentru siloz.
Iar din urmă vin hibrizii din noua generație, EXPERT 3401, cu o producție în anul 2021 de 5,81 to/ha in locația Târgoviște, în condiții de secetă și arșiță, depășind toți cei 8 martori, EXPERT 352 cu o producție in 2021 de 7,67 to/ha, în locația Peciu Nou, tot în condiții severe de cultură, depășind 6 din cei 8 martori si EXPERT 3702 cu o producție maximă în 2021 de 15,27 to/ha, la neirigat, în locația Dîlga-Călărași. Iar o surpriză foarte plăcută a produs în primul lui an de testare hibridul semitimpuriu EXPERT 301, care a confirmat atât în testările ISTIS cât și în testările APPR, producția maximă pe care a obținut-o în anul 2021 fiind de 15,62 to/ha, depășind toți cei 8 martori față de care a fost testat în locația Mircea Vodă.
Așadar, fiecare dintre hibrizi, dacă este recomandat și zonat corect, poate fi cel mai bun.
Platformele experimentale “private” pot fi de folos fermierilor?
Sigur că da. De altfel, în anul 2021 am participat cu hibrizii noștri în majoritatea platformelor experimentale, pentru că fermierii se interesează de rezultatele hibrizilor din aceste experimente.
Cum se descurcă organizația dumneavoastră pe piața concuranțială acerbă a hibrizilor de porumb?
De cinci ani de când producem și comercializăm hibrizii CERA si noii hibrizi EXPERT nu am rămas cu stocuri de sămânță de la un sezon la altul, cererea de sămânță românească crește an de an, ca și cantitatea pe care o producem, întrucât și numărul hibrizilor este mai mare. Creștem încet, astfel încât să nu rămânem cu stocuri de sămânță. Avem avantajul de a ieși cu sămânța pe piață mai devreme, pentru că circuitul nostru este închis, întrucât deținem propria stație de condiționat sămânța la Fundulea, o stație performantă și completă, care ne facilitează condiționarea, tratarea și însăcuirea semințelor în condiții de siguranță și calitate. Și, pentru că dispunem de această facilitate, și prețul semințelor românești produse de EXPERT AGRIBUSINESS FUNDULEA este mai mic și mai accesibil fermierilor cărora ne adresăm. Și, nu în ultimul rând, disponibilitatea noastră de a comunica toate informațiile de care fermierii au nevoie, profesionist și direct de la ameliorator este un atuu în plus pentru fermierii tineri, care sunt la început de drum și care au nevoie de consultanță tehnică de specialitate.
Mulțumim doamnei GEORGETA DICU – director cercetare-dezvoltare SC Expert Agribusiness SRL Fundulea, Calarasi, Romania
