Orientări generale pentru gestionarea azotului (N)

Orientări generale pentru gestionarea azotului (N)

Aplicați N strategic

Înainte de fiecare aplicare N, estimați răspunsul probabil la N și comparați costul furajelor suplimentare produse cu costul furajelor achiziționate. De exemplu, un răspuns de 10 kg/ha de substanță uscată la 1 kg/ha de uree aplicat în sezonul toamnă/iarnă este de obicei o opțiune mai ieftină decât cumpărarea de furaje în această perioadă a anului.

Aplicați N atunci când pășunea crește activ și poate utiliza N

Verificați dacă umiditatea solului este adecvată pentru a susține regenerarea, dacă sunt anunțate precipitați în perioada de recreștere, dacă temperaturile sunt propice pentru o bună creștere a pășunilor, dacă există o compoziție bună a speciilor, iar alți nutrienți majori ai solului sunt optimi.

Aplicați N în doze de 25 până la 50 kg N/ha per aplicare, la un interval de 21 până la 28 de zile între aplicări

Doza recomandată pentru pășunile gestionate intensiv este de la 1 până la 2 kg N/ha pe zi. Calculați doza de aplicare înmulțind doza zilnică echivalentă cu zilele dintre aplicarea N (de exemplu, 1,0 sau 1,5 kg N/ha pe zi timp de 30 sau 20 de zile). În perioada de vârf de creștere, cu fertilitate bună a solului și o compoziție bună a speciilor, poate fi justificată o doză de 2 kg N/ha pe zi.

Maximizați utilizarea creșterii suplimentare a pășunilor pentru a obține cel mai bun profit financiar.

Doza corecta

Cele mai eficiente doze de îngrășământ cu azot sunt de 25–50 kg N/ha la un moment dat, în anumite condiții.

Acest lucru se datorează faptului că cele mai bune răspunsuri de creștere a pășunilor la N apar la aceste doze și scad pe măsură ce ele cresc. De exemplu, 80 kg  N/ha pe 1 hectar este probabil să producă mai puțină creștere suplimentară decât 40 kg  N pe 2 hectare, datorită scăderii eficienței N.

Dacă aplicați mai puțin de 25 kg N/ha trebuie să țineți cont de numarul ciclurilor de pășunat.

Nu aplicați mai mult de 50 kg N/ha într-o singură trecere.

Și nu aplicați N la intervale mai mici de 21 – 28 de zile, deoarece acest lucru va crește exponențial pierderile de N. Excepția poate fi pe pășunile foarte productive, în perioada de vârf de creștere, cu o bună compoziție a speciilor de plante și unde umiditatea solului nu este limitativă.

Locul potrivit

Aplicați N pe pășunile cu o densitate mare de specii dorite.

Aplicarea azotului pe pășunile infestate cu buruieni va avea ca rezultat un număr și mai mare de buruieni.

Aplicați N pe pășuni cu o bună acoperire a solului .

Golurile din pășuni vor duce la pierderi mai mari de azot prin levigare și/sau volatilizare.

Aplicați N pe pășunile care nu au limitări pentru nutrienții majori din sol .

Testele de sol vor identifica dacă alți nutrienți sau pH-ul limitează creșterea și reduc eficacitatea azotului adăugat.

Nu aplicați N pe pășunile care sunt stresate. Seceta, băltirile, etc reduc eficacitatea N aplicat.

Pe o parcelă, în sistemul de pășunat flexibil pe parcelele, aplicați mai puțin N în prima jumătate față de partea mai îndepărtată a ei.

Evitați aplicarea N în zonele sensibile cum ar fi  porțile de acces, jgheaburile de apă, adăposturi temporare, care sunt zone principale de pierdere a azotului.

Momentul potrivit

Evitați pășunatul până când creșterea a ajuns la stadiul potrivit, Stadiul de 2,5 – 3 frunze pentru a maximiza eficiența utilizării azotului.

Aplicați N cât mai curând posibil după pășunat – undeva la 4 zile după pășunat.

Acesta este momentul în care plantele au nevoie de acces la N pentru un potențial maxim de recreștere. De regulă, pentru fiecare zi în care amânați aplicarea N după pășunat, puteți pierde 1% din răspunsul potențial de creștere la N.

Aplicați N când temperatura medie a solului în perioada de recreștere este suficient de ridicată. Atenție, aceasta este temperatura medie a solului în perioada de recreștere, NU doar în ziua aplicării.

Aplicați N numai atunci când există umiditate adecvată a solului.

Nu aplicați N decât dacă există umiditate adecvată a solului în zona rădăcinilor sau există o mare probabilitate de precipitații în perioada de recreștere.

Sursa corectă

Ureea este cea mai ieftină sursă de N.

Presupunând că umiditatea solului este adecvată pentru creșterea pășunilor, pierderile de amoniac din îngrășământul cu uree nu sunt de obicei suficient de mari pentru a justifica prețul unitar al altor surse de azot.

Dacă se aplică N pe soluri îmbibate cu apă, o sursă de amoniac (de exemplu uree, sulfat de amoniu) este mai bună decât utilizarea unei surse de nitrat.

Cercetările au arătat că azotul aplicat foliar este ineficient în furnizarea necesarului de azot pentru pășuni.

Inhibitorii de ureaza sunt necesari numai în situațiile în care se așteaptă pierderi mari de amoniac. Acest tip de uree nu s-a dovedit a fi rentabilă pe pășuni.

Alți nutrienți:

Răspunsul la N ar putea fi limitat de disponibilitatea altor nutrienți.

Fosfor : DAP-ul este potențial cea mai ieftină sursă de N, dacă P este necesar în același timp.

Când utilizați DAP, calculați doza de azot aplicată și luați în considerare „completarea” cu uree pentru a asigura o doză adecvată de îngrășământ cu N, adică 100 kg de DAP/ha vor însemna 48 kg/ha de P, dar doar 18 kg  N/ha, ceea ce poate să nu fie suficient dpdv al necesarului de N.

Sulf : Lipsa sulfului (S) disponibil poate reduce răspunsul la N. Sulfatul de amoniu poate fi o sursă utilă atât de azot, cât și de S.

Sulfatul de amoniu granulat este o formă scumpă de azot și va acidifica rapid solul. O aplicare de 30 kg/ha de N aplicat din sulfat de amoniu în comparație cu ureea va necesita 100 kg/ha de var pentru a neutraliza aciditatea suplimentară din utilizarea sulfatului de amoniu, adăugând un cost suplimentar.

S din sulfatul de amoniu se poate scurge, de asemenea, dacă terenul nu este drenat bine, în timpul precipitațiilor abundente, deci aplicați sulfatul numai atunci când este necesar și la doza recomandată.

Aciditatea solului și varul: În cazul în care dozele anuale de aplicare a azotului sunt mari, poate fi necesară o strategie proactivă de testare a solului și aplicarea varului pentru a preveni acidificarea solului. De obicei, vor fi necesare 2,5 tone de var pe hectar la fiecare 2-3 ani, acolo unde s-au aplicat rate mari de uree (aceasta va fi mai mare dacă se folosește în mod regulat sulfatul de amoniu).

Mineralizarea solului N

Aproximativ 1–2% din N organic va fi mineralizat din materia organică din sol anual (aproximativ 150 până la 250 kg  N/ha), dar este furnizat în principal primăvara și vara. N mineralizat și neutilizat de pășune într-o vară secetoasă va duce la un surplus de N în sol toamna; astfel, aplicați toamna N mai târziu, când umiditatea solului este adecvată și creșterea pășunilor a fost reluată. Deoarece mineralizarea azotului organic este scăzută iarna, va fi necesar îngrășământ cu azot pentru a maximiza creșterea pășunilor în primăvară.

Aplicarea de N la sfârșitul toamnei poate fi o tactică utilă pentru crescătorii de vaci de carne pentru a reduce necesarul de hrană suplimentară atunci când creșterea pășunilor este zero sau lentă, la mijlocul iernii. Acest lucru este valabil mai ales dacă am avut precipitații bogate în vară. De asemenea, luați în considerare cerințele de umiditate a solului și cerințele de temperatură pentru a avea o creștere activă la începutul iernii.

Gestionarea pierderilor de azot

Gestionarea pierderilor de amoniac

Pierderea de amoniac este cea mai mare în condiții calde, uscate și cu vânt.

Pierderile de amoniac din uree sunt, de asemenea, cele mai mari în primele 48 de ore după aplicare, în timp ce granulele de uree se descompun în amoniac (hidroliză). Următoarele practici vor reduce riscul pierderii de amoniac:

Nu aplicați uree acolo unde umiditatea solului este limitativă, în zilele calde și cu vânt. Ca principiu general, pierderile prin volatilizarea amoniacului din uree ar trebui să fie mici, dacă sunt respectate cele mai bune practici.

Dacă există suficientă umiditate în sol și precipitații pentru a justifica ureea, ureea va putea absorbi suficientă umiditate pentru a se dizolva.

Evitați aplicarea îngrășământului cu uree imediat după precipitații, acolo unde solul a fost uscat și temperatura și evaporarea sunt ridicate, deoarece pierderile prin volatilizare ar putea crește la peste 30%. În aceste condiții, aplicați ureea între două reprize de ploaie pentru a reduce foarte mult pierderile de amoniac. Pierderile prin volatilizarea amoniacului vara, în condiții de secetă, sunt în medie, în jur de 14%, ceea ce încă nu justifică din punct de vedere economic trecerea la alte surse mai scumpe de N.

Dacă îngrășământul cu uree este aplicat în perioadele mai secetoase, puteți aplica îngrășământ cu 2 până la 4 zile înainte de pășunat pentru a minimiza viteza vântului la nivelul solului și pentru a reduce volatilizarea amoniacului în perioada critică de pierdere (primele 48 de ore). Atenție să nu avem bulgări de îngrășământ, deoarece acest lucru ar putea duce la toxicitate cu amoniac.

Minimizarea levigării și denitrificării nitraților

Evitați aplicarea îngrășământului cu azot pe soluri pline de apă când temperatura este mai mare de 10°C, deoarece acest lucru crește riscul de pierdere a azotului prin denitrificare.

Dacă aplicați N pe solurile reci și umede, utilizați îngrășăminte pe bază de uree sau amoniu și evitați îngrășămintele pe bază de nitrați.

Evitați aplicarea îngrășământului cu azot în apropierea pâraielor/zonelor riverane.

Evitați aplicarea unor cantități mari de îngrășământ cu azot pe soluri cu drenaj slab în perioadele cu potențial ridicat de levigare (de exemplu, precipitații mari). Aplicarea de N după ce a trecut cea mai mare parte a ploii, reduce riscul de scurgere.

Minimizarea pierderilor prin scurgere

Volumul de apă pierdut prin scurgere determină azotul pierdut prin scurgere.

Utilizați o prognoză meteo pentru a minimiza scurgerea după aplicarea N. Când solurile sunt saturate, așteptați cel puțin 2 zile după precipitații pentru a se scurge excesul de apă, înainte de a aplica N.

Nu aplicați îngrășământ N în apropierea canalelor de scurgere, canale, baraje, lacuri sau zone riverane.

Managementul bălegarului și al urinei

Gunoiul de grajd este o resursă valoroasă de îngrășământ, iar testarea nutrienților ar trebui să fie utilizată pentru a se asigura că nu  se aplică mai mult de 50 kg N pe o pășune la un moment dat.

Atenție și la încărcătura de animale pentru a nu avea pierderi mari de N în punctele fierbinți de pe parcelă.

Sănătatea animalelor și azotul

Se știe că raigrasul peren, păiușul, golomățul și trifoiul NU acumulează niveluri toxice de nitrați.

Oricum, nu pășunați în 7 până la 14 zile după fertilizarea cu azot. De asemenea, nu pășunați mai devreme de 14 până la 18 zile după fertilizarea cu azot dacă pășunile au un conținut ridicat de proteină ​​brută (de exemplu, primăvara sau toamna când folosim cantități mari de îngrășământ cu azot) și animalele nu primesc un supliment energetic sau fân sau siloz.

Nu aplicați mai mult de 60 kg  N/ha într-o singură aplicare, în special toamna și primăvara.

Continuați să pășunați!

Cosmin Daniel Ion