OUG privind starea de calamitate în agricultură și gogoșile electorale

Lovitură în agrobusiness! Grupul Agrinvest recrutează un nume greu în poziția de manager pentru strategia și dezvoltarea companiei, pe Ștefan Gheorghiță

OUG privind declararea stării de calamitate în agricultură o nouă încercare – Mai proastă ca prima

Ministerul Agriculturii condus cu ,,pasiune și dragoste” de o echipă care îl are în frunte pe domnul ministru Oros, și-a propus să testeze aducerea la disperare a unor fermieri și așa greu încercați de seceta pedologică extremă pe care o traversăm, fără a fi ajuns la un final, deoarece ploile se lasă încă așteptate.

Această testare a nervilor fermierilor se realizează prin intermediul uneia dintre cele ,,mai performante” direcții din cadrul MADR, cea care realizează inițiativele legislative în cadrul ministerului agriculturii, aceasta ieșind în evidență de-a lungul anului printr-o serie de ,realizări magnifice” care de fapt au fost niște demonstrații de incapacitate profesionale în rezolvarea acestor probleme.

Am în vedere realizarea Ord 97 care a suferit modificări în mai puțin de 4 luni de la adoptare, avem în vedere ordinul incendiilor și cu toate prostiile conținute, apoi avem neputința în a furniza Președintelui Iohanis argumente pentru a trimite la reexaminare Legea mirosurilor, cu toate angajamentele echipei ministeriale în frunte cu ministrul Oros și plus bâlbâielile cu OUG privind despăgubirile culturilor de toamnă.

Ar mai fi de amintit și modul de punere în aplicare a decontării cotizației la COPA COGECA (de care am mai scris) în condițiile în care nu a existat ordin de ministru privitor la verificarea eligibilității entității căreia îi era suportată cotizația, iar în acest sens nimeni nu vrea să prezinte factura să se lămurească toată lumea cine este beneficiarul. Oricum la acest moment pe baza comunicărilor oficiale atât interne, cât și externe va fi rost de ceva discuții cu Curtea de Conturi sau poate și alte organe interesate de astfel de lucruri.

Nu este prima oară când semnalez că respectiva direcție este deja toxică pentru echipa ministerială, dar toată lumea acceptă situația pe motivul că nu este nimic de făcut fiind funcționari publici. Mă întreb în acest caz, cum se dau OUG pentru fel de fel de lucruri, nu se putea face una și pentru a reglementa modul de evaluare a funcționarului public? Eu cred că da, doar că cineva ar trebui să își asume această sarcină, iar doritori nu prea există.

Astăzi, am ajuns în România să dăm vina pe funcționarii publici care îi împiedică pe politicieni să conducă țara, adică ceva de noaptea minții și care arată incapacitatea acestei clase politice de a gestiona realitățile.

Aș dori să mai fac o precizare, în sensul că eu nu sunt jurist, sunt doar AGRONOM, dar sunt dispus să discut cu juriștii de la MADR pe acest subiect și aș fi foarte curios ce argumente sau explicații pot aduce la cele afirmate mai jos.

Versiunea 2 este mult mai proastă decât prima

Revenind la OUG privind declararea stării de calamitate, versiunea 2 postată de curând în dezbatere publică pe site-ul MADR, din start trebuie spus că este mult mai proastă decât prima și o să explic în continuare de ce fac această afirmație.

Prima observație este un pic hilară la prima vedere, adică lipsește un articol, respectiv art 5, iar OUG este prevăzută cu 6 articole. Acum aici este de precizat că este omenește a greși și mulți facem acest lucru, dar când faci o lege, lucrurile de acest gen devin cam neacceptabile, având în vedere impactul care îl poate avea.

Trecând la lucruri de fond să ne aplecăm prima dată asupra art 2 alin 2 din propunerea de OUG care arată – ,,Starea de calamitate în agricultură urmare manifestării fenomenului de secetă pedologică este asimilată unui caz de forță majoră sau caz fortuit, în sensul prevăzut la art.1351 din Codul Civil aprobat prin Legea nr.287/2009, republicată.”

Partea pozitivă a enunțului este legată de dorința inițiatorului legal de a clarifica statutul stării de calamitate, dar toată intenția bună este anulată de modul în care face acest lucru, respectiv confuzia creată și potențial periculoasă în sensul că starea de calamitate se asimilează „unui caz de forță majoră sau caz fortuit”.

De ce spun asta? Fiindcă în Codul Civil cele două situații sunt definite diferit, așa cum se poate vedea mai jos în textul articolului 1351 alin 2 și 3:

  • Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.
  • Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
  • Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
  • Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat și în caz de forță majoră.

Aceste aspecte mai sus menționate trebuie coroborate cu multe din contractele existente în piață care de exemplu la definirea stării de forță majoră nu includ cazul fortuit, deci este foarte posibil în instanță să se invoce neclaritatea când este una sau când alta, având în vedere distincția făcută de Codul Civil dar nelămurită în textul OUG.

După opinia mea este de recomandat să se lase doar asimilarea cu starea de forță majoră, iar lucrurile nu mai pot fi interpretate.

La art. 3 este de interes a vedea cum s-a dorit (sau mai bine zis nu s-a dorit) clarificarea situației juridice a firmelor aflate în amonte sau aval de fermier. Ce spune textul propus?

Astfel avem „Declararea stării de calamitate este aplicabilă atât producătorilor agricoli care exploatează terenuri pe raza administrativ teritorială a județului în cauză/municipiului București și care deţin proces verbal de constatare şi evaluare a pagubelor, în care procentul de calamitare este de peste 30% aferent culturii calamitate, cât și operatorilor economici cu activități în sectorul agricol de achiziție, depozitare, comercializare, procesare produse agricole primară și/sau furnizare de input-uri agricole, care au încheiate contracte comerciale cu producătorii agricoli. ”

Așa cum se poate observa situația nu este definită în nici un fel, adică care este procedura ca un furnizor de inputuri să zicem, să invoce starea de calamitate și implicit forța majoră? Ce documente folosește? În legislație nu se poate merge pe presupuneri că voi depune documenteul X sau Y. Apoi acest furnizor invocă starea de calamitate și pentru contractele din zonele necalamitate ? Cine certifică cât a fost afectat? Mai mult această situație nu este reglementată de nici o altă lege privitor la transmiterea în cascadă a efectelor unor astfel de situații.

Discuția trebuie purtată și în cazul fermierilor, fiindcă din formulare se înțelege că dacă se declară starea de calamitate într-un județ toți fermierii pot invoca acest lucru. Dar dacă sunt fermieri care erau la irigat și nu au suferit pierderi financiare? Sau dacă procentele de afectare între fermieri sunt diferite, toți nu mai plătesc nimic la fel? Adică și cel afectat 100% este la fel cu cel afectat 40%?

Plus că se mai impune o întrebare, dacă toată această situație merge în cascadă, înseamnă că toate costurile se mută pe firmele multinaționale care finanțează agricultura pe partea de inputuri sau traderii de comerț cu cereale care vor suporta la rândul lor penalitățile externe ale contractelor neonorate.

Întreb și eu pentru un prieten și știu ce spun, cu ambasadele în cauză s-a discutat? Nu cred că va fi ușor de explicat că firmele franceze, germane  sau americane vor suporta aceste costuri fără să și le recupereze pe viitor.

Aici aș recomanda să se formuleze mult mai clar cum se invoca starea de calamitate de către fermieri și firme, ce documente sunt necesare și modul de realizare a procedurilor între aceste firme, definind inclusiv timpul de realizare al comunicărilor.

Un alt aspect de luat în calcul este art 4 lit b unde se indică una din cerințele necesare declarării stării de calamitate, respectiv – „perioada stării de calamitate”.

Dacă în prima versiune de OUG se preciza posibilitatea invocării pe an sau campanie agricolă și la data respectivă am arătat necesitatea delimitării în timp a perioadelor respective pentru evitarea confuziilor în aplicarea textului în litigiile din instanță, acum inițiatorul a tăiat totul și nu a mai precizat nimic, ceea ce este greu de definit ca profesionalism.

Gândiți-vă că vine mâine un prefect mai ,,zurliu” și declară stare de calamitate pentru anul 2015, fiindcă așa crede el, sau peste 10 ani vine altul și declară calamitate pentru acest an fiindcă așa și-a adus el aminte. Este greu de justificat modul de definire al acestei situații și o face și inaplicabilă.

Deci personal cred că este imperios necesar a se defini perioadele de timp în care se poate invoca declararea stării de calamitate de la apariția evenimentului, 30, 60, 90 de zile sau câte se consideră a fi necesare.

O altă problemă care face prezenta OUG neaplicabilă este faptul că în legislație nu este definit timpul de invocare al situației de forță majoră, astfel în toate contractele se aplică o formulă relativ unitară, dar nereglementată legal, respectiv 15 zile de la înregistrarea evenimentului.

Nici această OUG nu aduce clarificări în acest sens, deci să presupunem că declararea stării de calamitate se face după trecerea celor 15 zile, efectele sunt zero în derularea și interpretarea contractului, lucru care ar fi trebuit cunoscut de juriștii ministerului.

Ca soluție se impune modificarea Codului Civil și să se definească modul și timpul de invocare a stării de forță majoră sau a cazului fortuit.

Alt aspect și cel mai important ține cum am zis mereu de retroactivitatea aplicării care este interzisă de Constituție, dar la noi totul este posibil.

Astfel, art. 15 alin. (2) din Constituție, consacră expres principiul neretroactivității legii. Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Jurisprudența Curții Constituționale este fermă în sensul unei interpretări riguroase și univoce a acestor prevederi constituționale, nelăsând loc la nici un fel de confuzii în privința modului și cadrului de aplicare a acestui text constituțional explicit. (Juridice 19.03.2018 – Prof. Dr. Sorin Barbu)

În acest caz recomand a nu se mai minții fermierii cu gogoși electorale și a le spune adevărul că astfel de legi se pot da doar pentru viitor.

Poate și sigur mai sunt și alte aspecte de discutat, dar cred că s-au ridicat suficiente care să arate „profesionalismul” din MADR, asta ca să înțelegem cine ne dă lecții cum și ce să facem în activitățile noastre profesionale.

Bravo MADR, tot înainte pe drumul distrugerii a ce a mai rămas nedistrus de la alții, iar la modul la care se fac lucrurile, aveți mari șanse să deveniți campioni. Mult succes!

Autor: Dr Ing Ștefan Gheorghiță

Related posts

Leave a Comment