Pășunatul pe parcele mărește randamentul și disponibilitatea furajelor
Pășunatul pe parcele ajută fermierii să-și mărească productivitatea, ceea ce crește randamentul produselor de origine animală pe hectar și crește marjele de profit pentru sistemele agricole bazate pe pășunat. În același timp, pășunatul pe parcele are potențialul de a
- reducere costurile utilajelor, combustibilului și instalațiilor
- reduce hrana suplimentară și risipa de pășune
- îmbunătăți distribuția și randamentul lunar al pășunilor
- îmbunătăți distribuția dejecțiilor animalelor și a utilizării nutrienților
- îmbunătăți compoziția botanică a pășunilor
- minimiza fluctuațiile zilnice ale cantității și calității
- alocarea pășunilor animalelor mai eficient, în funcție de nevoile nutriționale.
Aceste practici mai pot fi denumite și pășunat controlat, pășunat intensiv, pășunat rational sau pășunat rațional dinamic.
Un program de pășunat pe parcele poate fi definit, în general, ca folosirea mai multor parcele, dintre care una este pășunată în timp ce celelalte sunt odihnite înainte de a fi repășunate. Pășunatul continuu reprezintă utilizarea unei singure pășuni pentru întregul sezon de pășunat.
Terenul și clima noastră oferă fermierilor posibilitatea de a avea suprafețe mari de pășuni de înaltă calitate compuse din graminee și leguminoase. Cu toate acestea, doar aproximativ o treime din furajele produse de pășune sunt efectiv folosite de animalele prin pășunat. În plus, mare parte din furajele consumate nu este de o calitate pe cât ar trebui să fie de bună, ceea ce duce la o producție scăzută a animalelor pe hectarul de furaje pășunat. Acest furaj de calitate scăzută apare în special la sfârșitul primăverii și în sezonul de vară, precum și, în mare parte, la fânul care este produs.
Cu o parcelă mare la dispoziție, animalul decide când, unde, ce și cât paște. Utilizarea gardurilor electrice pentru a reduce dimensiunea pășunilor poate transfera luarea deciziilor de la animal la fermier, ceea ce duce adesea la o utilizare îmbunătățită a furajului disponibil și un control mai mare asupra pășunilor.
România are mari oportunități și potențial în zootehnie, iar o mai bună utilizare a pajiștilor este cheia realizării acestui potențial. Dacă pășunile sunt gestionate pentru o productivitate mai bună, utilizate într-o etapă de calitate superioară și convertite mai eficient la produse de origine animală, zootehnia va contribui la creșterea fără îndoială a veniturile agricole din România.
Principiile cheie ale pășunatului pe parcele
Un sistem solid de pășunat pe parcele trebuie să fie obiectivul principal pentru crescătorii de animale. Un astfel de sistem implică trei principii:
- Pășunatul pe parcele maximizează randamentul și disponibilitatea furajelor
- Menținerea calității furajelor pentru a satisface nevoile de nutrienți pentru animale
- Profitul economic poate fi realizat prin îmbunătățirea eficienței și productivității animalelor
Principiul 1: Pășunatul pe parcele maximizează randamentul și disponibilitatea furajelor

Pășunatul pe parcele îi ajută pe fermieri să facă cea mai bună potrivire posibilă a cantității și calității furajelor cu nevoile nutriționale ale animalelor, care vor varia în funcție de vârstă, greutate, și, în special, de nivelul de producție care trebuie susținut. Animalele în creștere, animalele care alăptează și animalele aflate sub stres (temperaturi scăzute, vreme umedă etc.) au nevoie de mai multă hrană decât animalele mature, care nu sunt în lactație.
Pășunile de calitate vor furniza atât proteine , cât și energie ridicată. Pășunile trebuie, de asemenea, să ofere și cantitatea care să permită animalelor aflate la pășunat să-și atingă cerințele nutriționale.
Randament:
Trecerea la un sistem de pășunat îmbunătățit va crește randamentul pe hectar peste cel al pășunatului continuu. Sistemele de pășunat îmbunătățite permit pășunarea rapidă până la o înălțime reziduală țintă, urmată de suficient timp de odihnă pentru a permite ierbii să recrească la o înălțime de pășunat. Un sistem de pășunat îmbunătățit va permite, de asemenea, modificarea ratei de stocare pentru a se adapta la ratele de creștere.
Pășunatul continuu nu permite ajustarea ratei de creștere a pajiștei în schimbare sau perioadele de repaus pentru a permite recreșterea. Pășunatul continuu duce la suprapășunat în perioadele de creștere lentă. Pășunile suprapășunate nu își vor atinge potențialul de producție.
Pășunatul continuu poate fi comparat cu o cultură de porumb prin care plimbăm combina pe tot parcursul anului. O astfel de comparație face ușor de observat efectele negative ale pășunatului continuu asupra randamentului pășunilor. În schimb, ciclurile de pășunat cu repaus ale unui sistem de pășunat îmbunătățit permit o regenerare maximă a pășunii, ținând cont însă și de limitările rezultate din factori precum vremea și fertilitatea solului.
Disponibilitate:

Satisfacerea nevoilor nutriționale ale animalelor prin pășunat nu depinde doar de calitatea furajelor, ci și de numărul de animale. În fiecare zi, animalul trebuie să consume substanță uscată egală cu 2 până la 5% din greutatea lor corporală. De exemplu, o vacă de 550 kg poate necesita 25 kg DMI de iarbă zilnic. O oaie de 55 kg poate necesita 2,5 kg DMI (dry matter intake) zilnic. O pășune medie trebuie să producă între 3800 kg DM la hectar și 4900 kg DM (dry matter) la hectar, astfel încât satisfacerea nevoilor nutriționale ale animalelor (care pot varia de la animal la animal) să nu fie limitată. Cantitatea de furaje însă poate varia. Putem avea doar 10 cm de iarbă densă sau peste 20 cm.
Păstrarea unei rezerve adecvate de furaje înainte de a pășuna animalele pe tot parcursul sezonului de pășunat este o provocare pentru toți fermierii. Un sistem de pășunat pe parcele va necesita utilizarea unui amestec de gramine și leguminoase pentru a face față fluctuațiilor sezoniere ale creșterii plantelor și ale cerințelor de creștere a animalelor. O combinație aproape infinită de plante furajere poate fi folosită cu succes.
Despre celelalte două principii vom discuta într-un material viitor.
Cosmin Daniel Ion