Marius Florin Cacuci se zbate să ducă mai departe tradiția bunicilor, ambiționându-se să crească bivoli. Asta în condițiile în care sprijinul și subvențiile de la stat pentru aceste animale sunt ca și inexistente. În ciuda faptului că laptele și carnea de bivol sunt recunoscute ca având calități benefice pentru sănătate.
Ferma de bivoli a lui Marius este situată în satul Beznea, comuna Bratca, județul Bihor, într-unul din grajdurile fostului CAP, unde bivolițele sunt adăpostite pe perioada sezonului rece, vara fiind pe pășune.
„Plăcerea pentru creșterea bivolilor vine din dragostea pentru animale. Cu bivoli am crescut de mic, pentru că bivoli au avut bunicii mei, care mi-au lasat mie și fratelui meu agoniseala lor de-o viață, eu ducând mai departe gospodăria lor și chiar dezvoltând-o”, povestește Marius Cacuci.
Bihoreanul crește în prezent 30 de bivoli. A constatat pe piele lui că este o problemă la nivel național cu forța de muncă în zootehnie, și calitatea acesteia, mai ales, în creșterea acestor animale, majorității fiindu-le teamă de ele. Este în fermă tot timpul, fiind ajutat de tatăl său și de câțiva prieteni din copilărie, când este nevoie.
Nu cu mult timp în urmă a avut și 100 de capete de bivolițe. Sprijinul inexistent din partea statului l-a făcut să-și reducă șeptelul. Nu a putut refuza o ofertă tentantă din Marea Britanie, prin care i se oferea 2.000 de euro/bivoliță. Așa a vândut 30 de bivolițe.
Întrebat dacă îi este greu să se ocupe cu ferma de bivoli, Marius zice că dacă faci cu dragoste ceea ce faci, greutățile devin mai suportabile. „Nu este ușor să te ocupi cu aceste animale. Trebuie să ai o doză de nebunie, bivolii fiind animale semisălbatice. Ei au un simț aparte în a intui orice pericol, având și un comportament mai rece față de persoanele străine. Pe cât sunt de agresivi cu pericolul ce le stă în față, pe atât sunt de afective cu stăpânul”, explică fermierul.
„În general, sunt mai ușor de crescut ca și vacile roșii, dar dacă dorești să ai producție de carne sau lapte, toate trebuie hrănite corespunzător. Bivolii au un dezavantaj, că se dezvoltă mai greu. Ajung la maturitate mult mai târziu. Spre exemplu, la vacă avem primul produs – o vițea la 2 ani, de la o bivoliță avem la 3 ani. Perioada de gestație este mult mai mare, 11 luni la bivoliță, în comparație cu 9 luni la vaca roșie. Un avantaj ar fi laptele de bună calitate. O bivoliță dă mai puțin lapte, comparativ cu o vacă, dar acesta nu este apreciat la adevărata lui valoare. Și nici carnea de bivol”, precizează Marius Cacuci.
Desfacerea – vesnica problema
„Eu sunt axat, în mare parte, pe producția de carne. Vițeii de bivol îi dau în mediul privat, formându-mi deja o clientelă, iar animalele adulte la abator. Aici sunt ceva probleme, că stabilești un preț, iar când ajungi acolo, constați că prețul a scăzut cu 1 – 1,5 lei/kg, ceea ce nu este puțin. La care se mai adaugă și cheltuieli de transport autorizat. Prețul la abator este 9 – 11 lei/kg carcasă, iar la viței în carcasă 18 lei/kg. În mediul privat, bivolițele pentru ținut nu prea ai unde să vinzi. Laptele de bivoliță îl vând doar iarna, după ce se vând vițeii, prețul fiind de de 6 – 7,5 lei/litru”, subliniază fermierul.
Numărul bivolilor, în scădere
Numărul de bivoli a scăzut foarte mult după Revoluție. De peste zece ori. Dacă în 1989 existau în România 228.000 de bubaline, la sfârșitul anului 2018, datele Institutului Național de Statistică arătau doar 20.000 de capete. În evidențele APIA erau înregistrate, în 2019, cereri de plată pentru 9.786 de bivolițe.
România ocupă locul al doilea în Europa, după Italia. Și aceasta în ciuda reducerii drastice a numărului de exemplare, riscurile ca această specie să devină o raritate în România fiind mari.
În România există o Stațiune de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea bubalinelor, la ȘERCAIA din Țara Fagărașului, unde cercetătorii încearcă să nu permită dispariția bubalinelor din țara noastră. Sunt crescute câteva sute de exemplare pentru studiu. Deși cu greutate, cercetătorii reușesc cumva să asigure și să păstreze diversitatea, necesară ca în orice alt domeniu al agriculturii, fie el plante de câmp, fie legume. Stațiunea de la Șercaia este o adevărată Bancă Vie de Gene.
Caracteristicile unui animal adult sunt:
- Greutate: 300 – 350 kg, unele exemplare pot atinge chiar și 600 kg;
- Lungime: 2,6 m;
- Înălțime la greabăn: 1,3 m masculul și 1,2 – 1,3 m femela;
- Nivelul trofic: erbivor;
- Cantitea de lapte pe lactație: 1500 – 1700 l;
- Perioada de gestație: 10 luni, cca 315 zile;
- Ajung la maturitate la 5 – 6 ani;
- Ca vârstă pot atinge 20 de ani;
Sunt animale destul de blânde, dar nu foarte docile. Se atașeazăde stăpân, dar nu le plac străinii.
Sunt foarte sesibile în ceea ce privește furajele pe care le consumă. Crescătorii spun că dacă se schimbă furajarea obișnuită, nu mai dau lapte până nu se obișnuiesc cu noile produse din rația furajeră.
Laptele este principalul folos pentru care se cresc bubalinele, avand în vedere specificitatea acestuia. Laptele conține 7 – 8% grăsimi, proteine, Ca, vitamina B12. Ajută la fortificarea sistemului osos și stimulează imunitatea. Deși este mai gras decât laptele de vacă, conține cu 60% mai puțin colesterol și cu 40% mai multe proteine decât acesta. Nutriționiștii sunt net în favoarea laptelui de bivolițăi, datorită calităților nutritive superioare față de cel de vacă, dar și față de cel de oaie și de capră.
Din laptețe de bubaline se obțin preparate lactate foarte apreciate, precum brânzeturile de tip Mozzarella, Chedar, brânza telemea de bivoliță.
Revenind la crescatorul nostru, Marius Cacuci este membru în Asociația crescătorilor de bivoli de la Șercaia, care deține registrul genealogic pentru aceste animale. Fermierul susține că asociația nu își dă prea mare interes pentru ajutarea crescătorilor de bivoli. „Ne ia 140 lei/an/bivoliță. Crescătorii de bivoli ar trebui să ia 200 euro/bivoliță, primă pentru protejarea rasei, dar prima aceasta o primesc doar animalele de la Șercaia, pe motiv că bivolii de la țăranii români nu sunt bivoli românești și nu îndeplinesc condițiile de deținere a arborelui genealogic pentru trei generații. Așa că pentru restul bivolilor se plătește doar o primă de 164 de euro/an”, explică fermierul bihorean.
„Bivolii au cea mai mică subvenție, 164 euro/bivoliță, în comparație cu vacile de rasă de carne – 237 euro/cap sau vacile de lapte – 380 euro/cap în anul 2019. Autoritățile promit de fiecare dată, dar concret, nimic”, precizează crescătorul de bivoli.
„Mă determină încăpățânarea și perseverența de a face ceva pentru aceste animale și a nu le lăsa să piară. Ele nu au nici o vină că sunt negre. Așa în glumă mai zic, în sinea mea, că mă las, dar serios nu m-am gândit niciodată să renunț”.
Transilvania Business; sursa foto Transilvania Business
