Pyrenophora graminea (Rabenh.) Ito et Kuribayashi, f.c. Drechslera graminea (Rabenh. ex Schlecht.) Shoemaker (sin. Helminthosporium gramineum Rabenh. et Schlecht.) – Sfâşierea frunzelor
La orzul de toamnă, simptomele apar prin luna aprilie, iar la cele de primăvară, după 1-2 luni de la semănat. Boala se poate manifesta pe toate organele plantei, de preferinţă pe frunze, la care se produc pete sub formă de dungi, de regulă continui, dispuse de-a lungul nervurilor, întinzându-se de cele mai multe ori de la bază spre vârful limbului. Aceste dungi sunt la început gălbui sau albicioase, ulterior evoluând în bruniu-deschis, apoi în bruniucenuşiu sau cenuşiu-închis. În această ultimă fază a bolii, la suprafaţa petelor se dezvoltă 93 fructificaţiile ciupercii – conidioforii şi conidiile, sub forma unui praf fin, de culoare brună cenuşie. Mai târziu, ţesuturile din dreptul petelor se necrozează şi se sfâşie longitudinal pe o anumită porţiune sau chiar pe toată lungimea lor. Uneori, frunzele bolnave se usucă fără a prezenta aceste simptome. Boala apare, treptat, întâi pe prima frunză care se formează, apoi pe celelalte, întâlnindu-se pe aceeaşi plantă toate fazele bolii.
Plantele bolnave rămân pitice. Frecvent la aceste plante, spicul nu reuşeşte să iasă din burduf, ceea ce constituie un caracter specific de recunoaştere pentru această boală.
Unele dintre spicele plantelor atacate sunt sterile, iar altele produc boabe mici, şiştave, cu plevile şi aristele colorate în brun-cenuşiu, mai ales în partea superioară.
Conidioforii, grupaţi câte 2-6 (majoritatea câte 3-5), sunt simpli, drepţi sau flexuoşi, până la 250 µm lungime, de obicei mai scurţi şi de 6-9 µm grosime, deseori umflaţi la bază, unde au 12-16 µm, septaţi, brunii. În vârful conidioforilor se formează câte o conidie subcilindrică, dar frecvent mai largă în partea bazală, dreaptă sau uşor curbată, de 40-105 x 14-22 (majoritatea de 50-80 x 18-20) µm, de culoare galbenă-brunie, cu 1-7 pseudosepte, transversale, uşor sugrumată în dreptul acestora.
Pe resturile plantelor infectate se formează (rareori) periteciile, la început acoperite de epidermă; periteciile sunt globuloase, turtite sau conice, de 350-850 µm, în partea superioară cu un gât osteolar scurt. În interiorul periteciilor se formează numeroase asce, fasciculate, lung clavate, rotunjite la vârf, incolore, de 225-425 x 32-50 µm. Ascele conţin 1-8 ascospori (majoritatea 4 sau 8), galbeni-brunii, elipsoidali, cu ambele capete rotunjite, cu 3, rar 2 septe transversale, cu 0-2 septe longitudinale, sugrumate în dreptul acestora, de 43-75 x 18-32,5 µm.
Combatere
Măsuri agrotehnice preventive: Utilizarea de seminţe certificate, Selecţia adecvată de varietăţi recomandate pentru zonele de cultură, Efectuarea corespunzătoare a lucrărilor de pregătire a solului care să permită o răsărire explozivă şi uniform.
Măsuri de combatere chimică: Tratamentul seminţelor ȋnainte de semănat.
