Silozul de iarbă

Silozul de iarbă este, mai în glumă, mai serios, iarbă murată, conservată prin transformarea zaharurilor în acid lactic de către bacterii. Pășuni și fânețe

Silozul de iarbă

Silozul de iarbă este, mai în glumă, mai serios, iarbă murată, conservată prin transformarea zaharurilor în acid lactic de către bacterii. Pentru a produce siloz de înaltă calitate, atât calitatea ierbii, cât și procesul de fermentare sunt cruciale. Asigurarea conținutului optim de substanță uscată, ofilirea rapidă, compactarea adecvată și etanșeizarea eficientă pot ajuta la păstrarea nutrienților și a valorii de hrănire a silozului. Este esențial să consumați rapid silozul odată expus la aer pentru a preveni deteriorarea.

Este imposibil să se producă siloz de înaltă calitate din iarbă de calitate scăzută, indiferent cât de bună este fermentația. Trebuie luate în considerare atât calitatea ierburilor însilozate, cât și calitatea fermentației.

Cu silozul bine conservat, pierderile valorii nutritive în timpul fermentației vor fi mici, iar valoarea de hrănire a silozului final va fi doar puțin mai mică decât iarba inițială.

Valorile minime pentru siloz de înaltă calitate sunt energie metabolizabilă – 10 MJ/kg SU și 16% proteină brută.

Silozul de iarbă de bună calitate este o sursă bună de energie și proteine ​​pentru vaca de lapte și poate fi folosit ca sursă de fibre atunci când se hrănește cu hrană bogată în zaharuri sau amidon. Cu toate acestea, un siloz de proastă calitate (făcut din iarbă de calitate scăzută, sau cu o fermentație de calitate scăzută, sau ambele) nu va susține un randament mare de lapte și va fi potrivit doar pentru vacile înțărcate.

Pierderi la realizarea silozurilor de iarbă

Pierderile apar pe măsură ce zaharurile și proteinele din iarbă sunt descompuse de enzime și bacterii. Acest proces începe imediat ce iarba este tăiată. Pierderile scad atât calitatea cât și cantitatea.

Pierderi în timpul recoltării

Pierderile depind de materia uscată (SU) a ierbii. SU optimă pentru siloz este de 25-30%.

Cosiți în dimineața unei zile însorite, pentru ofilire rapidă.

Evitați ofilirea mai mult de 24 de ore.

Compactați bine silozul.

Utilizată o presa de balotat de înaltă densitate.

Sigilați bine!

Pierderi în timpul fermentației

Odată ce silozul este sigilat nu se mai poate face nimic pentru a influența procesul de fermentație. Fermentarea slabă duce la pierderi majore de calitate a proteinelor. În silozul prost conservat, proteina este descompusă în amoniac, ceea ce scade valoarea de hrănire a silozului. A face lucrurile corect în timp ce iarba este recoltată va maximiza șansa de a avea o fermentație bună.

O ofilire rapidă până la 25-30% SU va lăsa concentrații bune de zahăr.

Compactarea rapidă și închiderea eficientă va crea condițiile potrivite pentru ca bacteriile să transforme zaharurile în acid lactic.

Producția rapidă de acid lactic va reduce rapid pH-ul, pentru a preveni pierderile de proteine.

Pierderi în timpul utilizării silozului

Silozul începe să se descompună odată ce este expus la aer și va începe să se încălzească pe măsură ce microorganismele transformă zaharurile și proteinele rămase în căldură și energie.

Urmăriți să aveți cât mai puțin timp posibil între expunerea silozului la aer și momentul consumării lui de către vaci.

Nu permiteți accesul vacilor la silozul stricat.

Cum pot estima procentul de SU din silozul?

Luați în palmă o cantitate de două ori mai mare decât o minge de golf și strângeți pumnul timp de 30 de secunde.

Dacă se scurge ușor avem 18-20% SU.

Se scurge puțin, cu greu avem 20-25% SU.

Dacă mâna ta este umedă, iar proba rămâne compactă avem 25-30% SU.

Dacă proba nu rămâne compactă atunci când încetați să strângeți avem peste 30% SU.

De ce să analizăm silozul?

Pentru a te ajuta! O analiză vă va spune calitatea silozului, astfel încât rația furajeră să fie în concordanță cu cerințele nutriționale ale vacilor.

Puteți estima calitatea silozului și din aspectul acestuia, dar…

Silozul de înaltă calitate are multe frunze și foarte puțină tulpină. Cu cât este mai multă tulpină însilozată, cu atât este mai slabă calitatea acestuia.

Silozurile bine conservate sunt verzi, galbeni sau maro pal. Silozul maro închis este în general prost conservat.

Silozul bine conservat are un miros dulce, de tutun. Mirosurile urâte, râncede indică prezența acidului butiric ca urmare a unei conservări proaste.

Mucegaiurile cresc acolo unde silozul a fost expus la aer. Unele ciuperci pot produce toxine.

Cosmin Daniel Ion

Related posts

Leave a Comment