Stabilitate pentru sectorul agricol
Stabilitatea înseamnă pentru sectorul agricol o succesiune de percepții și realități care sunt benefice și care duc la deciziile de investiție și dezvoltare a acestui sector:
În același mod, stabilitatea pentru un fermier înseamnă în primul rând siguranța obiectului principal de producție – PĂMÂNTUL
Proprietatea pământului este sfântă și foarte necesară, dar costurile de înfăptuire a acestui lucru sunt ridicate pentru orice fermier și atunci trebuiesc găsite măsuri complementare de asigurare a acestei stabilități prin reglementarea modului de folosință, adică REGLEMENTAREA ARENDEI.
Beneficiile acestei măsuri sunt imense și considerăm că reprezintă PIATRA UNGHIULARĂ A DEZVOLTĂRII AGRICULTURII și spunem asta pornind de la faptul că permite o stabilitate a fermierilor și a investițiilor pe care le fac, pot să aplice tehnologiile agricole moderne, sau pot să își cuantifice investițiile necesare și modul de recuperare a investiției pe termen scurt și mediu.
Ceea ce nu s-a reușit în 30 de ani, adică să se realizeze înființarea de cooperative agricole fiabile, iar cifrele arată că mai mult de 50% au fost înființate doar pentru a accesa bani europeni, dar fără a funcționa în mod real. Acest proces a avut ca piedică importantă și lipsa unei reglementări a arendei, deoarece un fermier care are terenul în arendă pe 3 ani de exemplu, nu va fi de acord să intre într-o cooperativă unde primele rezultate se pot obține după 5-7 ani. El ce va mai primi pentru participarea sa, sau cum își poate valorifica participația atunci când cooperativa încă nu aduce profit?
Poate de aceea în analiza SWOT a MADR se arată – ,, În medie este nevoie de 2-3 ani până ce o cooperativă funcționează optim. Pentru anul 2018, numai 654 cooperative (47,88%) au depus bilanț, din care 253 (18,52%) au înregistrat pierderi, iar 147 (9,2%) au o cifră de afaceri de peste 25.000 euro, demonstrând funcționalitatea completă a acestora. Raportat la zona montană, din 134 cooperative, un număr de 55 cooperative, respectiv 41,04% au depus bilanț în 2018, iar 9 (16,36%) dintre acestea au înregistrat o cifră de afaceri de peste 25.000 euro. În ultimii 4 ani se înregistrează o tendință anuală constantă de creștere a numărului de cooperative agricole active din punct de vedere comercial manifestând astfel interes pentru desfășurarea în bune condiții a activității, creșterea medie anuală fiind de +13%.”
Astfel se poate observa că sectorul cooperatist, este departe de a fi la nivelul cerut de o agricultură ca a noastră, adică este clar că avem probleme structurale care trebuiesc depășite, pornind de la mentalități și probleme de promovare a conceptului, la stabilitatea economică a membrilor, a modului de dezvoltare a patrimoniului comun și a modului de exploatare a acestuia și multe altele.
Un alt aspect constă în cine va investi în capacități de procesare a produselor agricole dacă el nu are garanția pe termen mediu a producției agricole pe care să o proceseze?
Cum vom rezolva problemele viitorului, cum ar fi amprenta de carbon, aspecte încă necunoscute unei mari părți a agricultorilor sau a clasei noastre politice, în condițiile în care beneficiile maxime se realizează la culturile perene sau sistemele agrosilvice cu durată de exploatare de 4-5 ani în primul caz sau peste 10-15 ani în al doilea caz?
La ora aceasta cum rezultă din cifrele oficiale situația emisiilor de carbon este pozitivă în raport cu media UE, (analiza SWOT) și unde se spune -,, În România, emisiile totale de gaze cu efect de seră din agricultură au scăzut între 1995 și 2016 cu 24% (-12% în UE-28). Cu toate acestea, ponderea emisiilor din agricultură în totalul emisiilor nete a crescut de la 13% în 1995 la 18% în 2016.
Emisia de CH4 și N2O la hectar de UAA în România este printre cele mai scăzute din UE (1,29 kilotone echivalent CO2/1000 ha raportat la media UE care atinge 2,83 kilotone/1000 ha). Circa 59% din emisiile de CH4 și N2O provin din fermentarea enterică, 28% din gestionarea terenurilor agricole și 12% din gestionarea gunoiului de grajd.”
Legat de implementarea stabilității trebuie avut în vedere că este o măsură care nu necesită bani, ci doar o viziune și o determinare politică, ceea ce este foarte important atunci când este prezentată și susținută în fața societății și populației în general.
Polarizarea sau mai bine spus antagonizarea pozițiilor între fermieri și restul populației au cauze multiple, dar acestea trebuiesc foarte clar identificate, definite și prezentate. Acest proces de eliminare a antagonismului între fermieri și populație este foarte important în reușita modernizării conceptuale a sectorului agricol, deoarece fără susținerea tuturor, acest sector nu poate să își ocupe rolul strategic.
Populația trebuie să fie lămurită și informată care sunt cauzele adoptări anumitor soluții, care este mecanismul de subvenționare și de ce este necesar, cum se procedează în alte țări, ce se dorește prin noile politici agricole comunitare și multe alte aspecte de interes.
Trebuie înțeles că răspunderea trecutului o avem cu toții și nu putem să continuăm la nesfârșit cu acuzativul în raport cu o breaslă, aici vorbind de fermieri, în condițiile în care, în majoritatea cazurilor a avut loc sau va avea în viitorul apropiat, schimbul de generații la conducerea fermelor.
A învăța din greselile trecutului este foarte important, dar trebuie să ne adaptăm și la realitățile prezente.
Întrebări sunt multe, dar credem și în existența de soluții, iar eu cred că poate o parte le prezentăm în acest material, dar fără a avea pretenția că este exhaustiv.
Autor: Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță – fermier
(Va continua)
