Raport piata cerealelor – Porumb – 18 septembrie

Cineva e deranjat că suntem pe primul loc la producția de porumb. Dacă vom continua să importăm ne vom trezi că vor controla producțiile prin soiurile lor

Raport piata cerealelor – Porumb

Statusul este unul ce nu generează speranțe. Sudul României, regiuni întinse din Moldova și Dobrogea sunt efectiv pârjolite, căci acesta este cuvântul ce definește starea de fapt de astăzi. De la o estimare ințială de 14,5 mil. tone, trecând prin estimarea de săptămână trecută de 12,3 mil, astăzi reducem prognoza la un 11,3 mil tone. Estimarea însă are un grad de corecție generat de destinația mărfurilor.

În România, există un subiect disputat din 2005 încoace, fără a avea un grad de rezolvare. Discutăm despre segregarea culturii de porumb în doua destinații:

  • Comercială. Acest segment este întreținut de cultura intensivă practicată de fermele mari. Producția generată are destinație comercială, pentru acoperirea pieței interne și de export. În fiecare an, agregarea celor două destinații comerciale ne așază în jurul valorii de 7,5 mil. tone, cu amendamentul unor origini sârbești pentru export, ce coboară fluvial până în Constanța. Identic se întâmplă și în vestul României, unde se generează comerț intra-comunitar cu Ungaria (bio-ethanol), Italia, Elveția.
  • Domestică – Autoconsum. Această parte importantă din portofoliul producției de porumb este generată de fermierii foarte mici, ce conduc producția spre auto counsum, adică spre gospodăriile proprii, în uzul hrănirii animalelor.

Gradul de împărțire procentual cutumiar este de circa 60-40 în favoarea destinației comerciale, ținând în minte cum că 56% din suprafața arabilă pentru cultura mare a României este în exploatarea a circa 13.000 fermieri iar diferență de 44% se află în exploatarea fermierilor mici, începând de la un maxim de 5 hectare și coborând cu fragmentarea până la ¼ hectare.

Calculele însă ne indică că în acest an extrem de secetos raportul de împărțire s-ar putea să nu ne dea rezultatele de producție ca în anii trecuți. Zonele secetoase sunt exploatate de ferme mari și impactul secetei în rândul destinației comerciale este posibil să fie mult mai mare.

Plecând de la cifre de producție de 11-13 tone la hectar în anii normali pentru acest segment, în 2020, căderea este foarte abruptă, până la 2,5-4 tone în regiunile afectate sever de secetă. Vedem în zonele afectate scăderi de producție exprimate în procente de 60-70%, în unele zone chiar și de 100%. După ploile sosite în mai, speranța încă era vie și certă, culturile de primăvară, porumbul în special, aratând promițător. Însă căldurile excesive combinate cu lipsa apei, au diminuat până la dispariție în multe zone acest potențial. Situația de astăzi este de a dreptul dramatică, fermierii sunt într-o situație foarte dificilă.

Cu premisele din luna mai, ei au antamat spre vânzare cantități de porumb, însă astăzi nu au ce oferi. În respectul față de contractele comerciale, dorim să evidențiem starea de fapt obiectiv, așa cum se prezintă. Cumpărătorii își așteaptă marfa ce nu mai vine, Vânzătorul nu are ce livra, iar presiunea dintre părți devine tot mai pregnantă.

Pe de o parte, cumpărătorii doresc un cost de înlocuire a mărfii ce nu poate fi livrată, lucru ce generează o apăsare financiară extremă în fermă. Pe de altă parte, fermierii nu au niciun instrument în afară de dovada proceselor-verbale de calamitare, însă în multe cazuri acestea nu își produc efectele.

Singurătatea fermierilor, în mod obiectiv, este evidentă

Au scadențe, au costuri ce nu le pot onora din cauza lipsei veniturilor, au în față nevoia de finanțare pentru înființarea culturilor din toamnă 2020, plus costul de înlocuire a mărfurilor, generat de imposibilitatea de onorare a contractelor. Putem adaugă aici și faptul că până spre sfârșitul lunii septembrie, prognoza nu indică precipitațiile atât de necesare pentru continuarea ciclului agricol. Fermierul este deci într-o situație extremă.

Avem câteva aspecte de clarificat spre a atrage atenția tuturor actorilor din perimetrul agribusiness românesc:

  • Dacă fermierul dispare, toți actorii dispar și ei. Nimeni nu mai are sens și obiect de activitate în acest scenariu.
  • În cazul în care unii dintre actori dau dovadă de o lipsă acută de înțelegere și nu se așază corect în acest scenariu, anii ce vin vor însemna o re-evaluare a relațiilor cu fermierul, în sensul de scădere până la dispariție a relațiilor de afaceri.
  • Suportabilitatea are o limită, o linie ce odată trecută, efectele adverse vin în cascadă. Iar fermierul român nu face excepție de la această regulă. 2020 an pandemic, 2020 an secetos, sunt lucruri ce nu pot fi trecute cu vederea.
  • Sintagma “Divide et Impera” nu își are locul în acest peisaj. Părțile trebuie să se așeze cu înțelegere a situației de fapt și să arate disponibilitate în discuții, în mod rațional, nicidecum unidirecțional.

Prin aceste lucruri dorim să invităm părțile componente ale agribusiness-ului românesc să recunoască starea de fapt și să se așeze în deplină înțelegere și responsabilitate în găsirea unor soluții pozitive astfel încât procesul ciclic să poată continua fară efecte adverse.

Consumatorii din piața internă au dificultăți imense în a găsi  materia primă pentru furaj în fermele de pui, vaci și porci. Prețurile arătate de 750-800 RON/tonă,  în unele cazuri și mai mari, sunt penalizate de lipsa recoltelor în zonele afectate. Zona de Vest a României indică însă o stare a producției de porumb plină de potențial. Logistica este cea care penalizează prețul final, 650 ron/tonă fiind un indicator prezent. Costurile de transfer până în sudul României sau în portul Constanța depășesc cu ușurință 100 RON/tonă, ceea ce face ca prețul din portul Constanța să se situeze în jurul a 750-760 RON/tonă.

Influența ucraineană este și ea prezentă în ecuație. Producția lor este diminuată, așa cum vom vedea în capitolul destinat raportului USDA. Rusia, de asemenea, se află în scădere de producție, aceste două regiuni fiind chei de control în prețurile din bazinul Mării Negre. Totul este coroborat cu producția estimată în SUA ce vă fi în scădere, agregat cu Brazilia și Argentina.

USDA porumb

Prima surpriză a USDA vine din estimarea recoltei ucrainene, ce nu a suferit mutații importante în plan negativ, cum era de așteptat. USDA evaluează la un nivel de 38,5 mil. tone nivelul de recoltă de porumb, cu 1 milion în minus. Alți observatori europeni văd recolta ucraineană la nivel de 33 mil., ministerul de resort la 33,5, iar Agritel și Ukrainean Grain Association la 35,3 mil. tone.

UE-27 este redusă cu 1,5 milioane tone, ajungând la un nivel de 66,3 mil. toneReducerea cea mai mare este contabilizată în dreptul României, cu 1,3 mil. tone, de la un nivel de 12,8 mil. tone la un nivel de 11,5 mil. tone.

Producția estimată a SUA scade cu 9,6 mil. tone din cauza efectelor furtunilor în Corn Belt (centura porumbului). Exporturile americane sunt cotate în creștere cu 2,54 mil. tone.

Brazilia este cotată în urcare cu 3 mil. tone, până la nivelul de 110 mil. tone.

Exporturile de porumb sunt în creștere și pentru Brazilia, laolaltă cu SUA, însă apetitul Chinei este departe de a fi satisfăcut. Întrebarea rămâne unde se vor opri? Și cum? Acum 2 ani, estimarea de import a Chinei se vedea într-un orizont de 5-10 ani la un nivel de peste 30 milioane de tone. Generat de cererea de ethanol și masa furajeră în rețete. Previziunile încep să se adeverească, dar 30 mil. tone rămân o cifră respectabilă, totuși. La nivel comprativ, ar fi egală cu 8% din producția SUA sau 80 % din cea a Ucrainei.

informatii obtinute de la Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă

Related posts

Leave a Comment