Crescătorii de animale ar trebui să se gândească la un sistem de „gestionare intensivă” a pășunatului, în care să țină cont de durata pășunatului, recuperarea necesară și rezultatele dorite. Scopul este evitarea deciziilor determinate de obiceiul locului, de calendar sau de un program fix de pășunat și recuperare, indiferent de condițiile de mediu la momentul respectiv.
Vă fac 10 sugestii legate de practicile de pășunat.
- Pășunatul la ras afectează plantele. Dacă este prea sever, continuu rădăcina plantei va avea de suferit. Plantele au nevoie de timp pentru a se recupera după fiecare rundă de pășunat.
- Chiar dacă înțelegi conceptul “de a lua o jumătate și a lăsa cealaltă jumătate”, animalul nu înțelege. Animalele vor afecta mai mult sau mai puțin de 50% în funcție de mulți factori. Deci, este responsabilitatea ta să gestioneze pășunatul, nu animalul.
- Cele mai mari daune asupra plantei sunt produse când este eliminat punctul de creștere al plantei.
- Timpul de recuperare după pășunat este important. Durata perioadei necesare de recuperare depinde de momentul și de severitatea pășunatului care tocmai a avut loc. Cu cât o plantă este pășunată mai aproape de pământ ea are nevoie de mai mult timp de recuperare față de o plantă care este pășunată la înălțimea corectă.
- Perioadele neregulate de creștere din cauza condițiilor de mediu determină refacerea plantelor în ritmuri diferite. Recuperarea poate fi mai lentă în perioadele de secetă și mai rapidă în perioadele cu precipitații adecvate și temperaturi blânde.
- Animalele care pasc nu folosesc terenul în mod egal. Animalele își vor schimba obiceiurile de pășunat în funcție de expunerea la căldură, frig, vânt, vegetație, topografie, apă, minerale și alți factori disponibili în pășune. Acești factori vor influența modul în care și când un animal pășunează.
- Pentru a schimba comportamentul de pășunat al unui animal, trebuie să înțelegi cum folosește animalul pășunea. În termeni simpli, trebuie să gestionezi barierele (cum ar fi gardurile, coastele etc.) sau oportunitățile (cum ar fi furajele dorite, apa, umbra etc.) sau ambele pentru a obține rezultatul dorit.
- Capacitatea animalului pe pășune de a-și satisface cerințele nutriționale depinde atât de cantitatea, cât și de calitatea furajului.
- Intensitatea pășunatului este o funcție de interacțiunea dintre terenul disponibil, dimensiunea efectivului, furajul disponibil și durata pășunatului. O densitate mare de animale pe padocuri mici nu echivalează neapărat cu o „intensitate” mare, deoarece impactul depinde de durata pășunatului. O turmă mai mică pe pășuni mai mari pe perioade lungi poate echivala cu un pășunat mai „intens”, dacă baza furajeră a pășunii este săracă, chiar dacă durata pășunatului este relativ scurtă.
- Densitățile mai mari de animale pot încuraja o utilizare mai uniform a pășunii, în unele situații. O densitate prea mare poate avea un impact negativ asupra covorului ierbos, afectând atât producția totală, cât și timpul de recuperare. Este necesar un echilibru între numărul de animale și cantitatea de iarbă de pe parcela de pășunat.
Continuați să pășunați!
