Ce ne spune, de fapt, o analiză de calitate a ierbii?
De multe ori, când vorbim despre pășune, discuția se oprește la o singură întrebare: „Câtă proteină are iarba?”
Este importantă. Dar este doar o parte din poveste.
O analiză de calitate a ierbii trebuie privită ca pe-o fotografie a ceea ce-i oferim vacii în momentul respectiv. Iar dacă privim datele din această analiză mai atent, apar câteva lucruri foarte interesante.
Două profiluri de iarbă pentru două tipuri de ferme (amestec pentru vaci de lapte și amestec pentru vaci de carne)
În datele prezentate, valabile pentru perioada 31.08-13.09, avem:
Amestec de graminee și leguminoase pentru vaci de carne (și ovine)
- creștere iarbă: 48,3 kg SU/ha/zi
- substanță uscată: 15,2%
- proteină brută: 19,2% din SU
- zaharuri: 9,9% din SU
- energie metabolizabilă: 10,7 MJ/kg SU
Amestec de graminee și leguminoase pentru vaci de lapte
- creștere iarbă: 53,9 kg SU/ha/zi
- substanță uscată: 16,7%
- proteină brută: 17,1% din SU
- zaharuri: 12,2% din SU
- energie metabolizabilă: 10,7 MJ/kg SU
La prima vedere, cine se uită doar la proteină ar putea spune: „Primul amestec este mai bun. Are 19,2% proteină față de 17,1%.”
Dar analiza nu se termină aici.
Cantitatea de iarbă contează. Dar contează în SU.
Amestecul pentru vacile de lapte are o creștere de 53,9 kg SU/ha/zi, față de 48,3 kg. Asta înseamnă aproximativ 5,6 kg SU/ha/zi în plus, adică aproape 12% mai multă substanță uscată produsă zilnic.
Iar aici trebuie să facem o distincție fundamentală: vaca nu mănâncă kilograme de iarbă proaspătă. Ea are nevoie de substanță uscată și de nutrienții din aceasta.
La 100 kg de iarbă proaspătă:
- 15,2 kg sunt SU în primul caz;
- 16,7 kg sunt SU în al doilea.
Diferența pare mică pe hârtie.
Pentru consumul zilnic al unei vaci, însă, nu este deloc neglijabilă.
Dar ce se întâmplă cu proteina?
Aici avem una dintre cele mai interesante lecții.
Amestecul pentru vacile de carne (și ovine) are 19,2% proteină, în timp ce amestecul pentru vacile de lapte de lapte are 17,1%.
Dar mai multă proteină nu înseamnă automat o valoare alimentară mai mare în orice situație.
Vaca nu are nevoie de „proteină cât mai multă”.
Are nevoie de o rație echilibrată, în care energia, proteina, zaharurile, fibra, digestibilitatea și cantitatea de SU consumată să funcționeze împreună.
Uitați-vă la zaharuri!
Aici diferența devine foarte interesantă: 9,9% față de 12,2%. Este o creștere de aproximativ 23%.
Zaharurile reprezintă o sursă rapid disponibilă de energie pentru fermentația ruminală și trebuie privite în relație cu proteina degradabilă și cu restul profilului nutrițional.
Nu putem spune doar din această cifră cât lapte va produce vaca.
Dar putem spune ceva foarte important: două amestecuri de graminee și leguminoase cu procente diferite de proteină pot avea profiluri nutriționale diferite și nu pot fi evaluate corect printr-un singur indicator.
Și energia?
Aici datele sunt identice (pentru această probă): 10,7 MJ/kg SU în ambele cazuri.
Deci avem:
- producție de iarbă diferită;
- substanță uscată diferită;
- proteină diferită;
- zaharuri diferite;
- dar aceeași energie metabolizabilă.
Asta ar trebui să ne facă să renunțăm la ideea că putem caracteriza o pășune printr-un singur număr.
Ce ne spune, de fapt, o analiză de iarbă?
Ne spune ce avem în fața vacii, nu ne spune singură cât va mânca vaca și cât lapte va produce.
Pentru o interpretare amplă ar trebui să știm: SU + proteină + zaharuri + energie + NDF + ADF + digestibilitate + compoziție botanică + stadiul de dezvoltare al plantelor + cantitatea disponibilă + consumul efectiv. Nu este cazul acum.
Și mai este ceva esențial: analiza ierbii este o fotografie, nu întregul film.
O probă luată astăzi poate arăta foarte bine. Dar dacă peste câteva zile iarba a îmbătrânit, a trecut de momentul optim de pășunat sau managementul nu permite vacii să mănânce suficient, valoarea practică a acelei analize se schimbă.
De aceea, analiza de laborator și managementul pășunii trebuie să meargă împreună.
Iar aici ajungem la o idee pe care încerc să o repet cât mai des:
O pășune performantă nu este doar o pășune care produce multă iarbă. Este o pășune care produce cantitatea potrivită, la momentul potrivit, cu o compoziție potrivită și pe care vaca o poate transforma eficient în lapte sau carne.
De aceea, înainte să întrebăm „Ce sămânță să pun?” poate ar trebui să întrebăm „Ce îmi produce acum pășunea și de ce?” Pentru că răspunsul la această întrebare ne poate spune mult mai mult despre ce avem de făcut decât o listă cu cele mai scumpe semințe disponibile pe piață.
Pășunea se gestionează. Nu se cumpără la sac.
Cosmin Daniel Ion
