DE LA PĂȘUNEA EVALUATĂ LA PĂȘUNEA PERFORMANTĂ
Episodul 4 — Vaca recoltează. Fermierul trebuie să-i ofere ce să recolteze
Într-un lan, omul recoltează cu utilajul.
Pe pășune, vaca este utilajul de recoltare.
Dar există o diferență fundamentală: utilajul recoltează ceea ce îi cere operatorul, în timp ce vaca este un utilaj selectiv. Ea alege ce mănâncă, cât mănâncă și din ce zone ale pășunii preferă să se hrănească.
Iar această particularitate trebuie să stea la baza întregului nostru sistem de pășunat.
Nu este suficient să producem furaj. Trebuie să-l facem accesibil și ușor de recoltat de către animal.
1. Vaca nu consumă pășunea uniform
Vaca preferă anumite plante, anumite părți ale plantelor și anumite zone ale parcelei.
În general, selectează frunzele tinere, mai ușor digestibile și cu valoare nutritivă ridicată.
Pe măsură ce plantele avansează în vegetație, proporția de tulpini crește, iar digestibilitatea și valoarea nutritivă tind să scadă.
Ce înseamnă asta în practică?
Vaca va încerca să consume mai întâi ceea ce îi oferă cea mai bună combinație între valoare nutritivă și ușurința recoltării.
Va prefera zonele cu vegetație atractivă și va evita, pe cât posibil, zonele cu plante mature, resturi vegetale sau specii mai puțin palatabile.
Dacă îi permitem să facă acest lucru în mod repetat, fără să controlăm utilizarea parcelei, vom ajunge la o pășune neuniformă.
Unele zone vor fi pășunate excesiv, în timp ce altele vor acumula vegetație refuzată.
2. Înălțimea pășunii influențează consumul
Aici intrăm într-un aspect tehnic foarte important.
Consumul voluntar de furaj nu depinde numai de valoarea nutritivă a acestuia. Depinde și de cantitatea pe care animalul o poate recolta la fiecare mușcătură.
Înălțimea și densitatea covorului vegetal influențează direct masa de furaj pe care vaca o poate introduce în gură la o singură mușcătură.
Gândește-te la următoarea situație:
Ai o pășune cu plante foarte scurte. Vaca trebuie să facă mai multe mușcături pentru a consuma aceeași cantitate de furaj.
Asta înseamnă mai mult timp de recoltare și, de regulă, o cantitate mai mică de furaj consumată pe unitatea de timp.
Pe măsură ce oferta de furaj devine mai bună, animalul poate recolta mai mult la fiecare mușcătură.
Dar nici aici nu trebuie să exagerăm.
O pășune foarte înaltă, cu plante mature și multe tulpini, nu înseamnă automat un consum mai mare de furaj valoros.
Nu urmărim înălțimea maximă. Urmărim combinația potrivită dintre înălțime, densitate, stadiu de dezvoltare și calitatea furajului.
3. Ce se întâmplă cu consumul voluntar?
Să privim puțin lucrurile prin ochii vacii.
Pentru ca o vacă să producă, trebuie să consume suficientă substanță uscată.
Dar consumul este influențat de mai mulți factori:
- densitatea și înălțimea covorului vegetal;
- masa de furaj disponibilă;
- digestibilitatea;
- conținutul de fibre;
- proporția de frunză și tulpină;
- timpul necesar recoltării;
- posibilitatea de selecție;
- timpul efectiv petrecut la pășunat.
Există o relație importantă între cantitatea consumată la o mușcătură și frecvența mușcăturilor.
Vaca poate compensa parțial o ofertă mai slabă prin creșterea frecvenței mușcăturilor și prin prelungirea timpului de pășunat.
Dar această compensare are limite.
Nu putem cere animalului să recupereze permanent prin mai mult timp ceea ce noi nu i-am oferit printr-o pășune bine gestionată.
Iar când consumul de substanță uscată scade, consecințele pot apărea în producția de lapte, în starea corporală și în performanța generală a animalului.
4. De ce contează organizarea parcelelor?
Aici intervine fermierul.
Dacă vrem ca vaca să recolteze eficient, trebuie să-i oferim o suprafață adecvată, cu suficient furaj disponibil și cu o distribuție cât mai uniformă a acestuia.
Pășunatul (flexibil) pe parcele ne permite să controlăm mai bine:
- Suprafața oferită animalelor;
- Durata ocupării parcelei;
- Cantitatea de furaj disponibilă;
- Intensitatea recoltării;
- Timpul de refacere;
- Uniformitatea utilizării.
Dar atenție!
Împărțirea pășunii în parcele nu garantează automat performanța.
Dacă intrăm prea devreme, dacă ieșim prea târziu sau dacă oferim o suprafață nepotrivită efectivului, putem avea garduri foarte bine organizate și o pășune gestionată prost.
Rotația nu este un scop în sine. Este un instrument de management.
5. Fermierul trebuie să gândească în funcție de animal
Când evaluez o pășune, nu mă interesează doar ce plante sunt prezente.
Mă interesează și cum poate animalul să le valorifice.
O pășune poate avea o compoziție floristică bună, dar dacă plantele sunt prea mature, dacă densitatea este insuficientă sau dacă oferta de furaj este prea mică, potențialul ei nu va fi valorificat.
De aceea trebuie să privim împreună trei componente:
- PLANTA – ce produce și ce valoare nutritivă are.
- ANIMALUL – cât poate recolta și consuma.
- MANAGEMENTUL – cum organizăm întâlnirea dintre plantă și animal.
Aici se construiește eficiența pășunii.
Un lucru pe care vreau să-l rețineți
Nu cultivăm iarba pentru că ne place să vedem câmpul verde.
Nu împărțim pășunea în parcele doar pentru că așa fac alții.
Nu urmărim o anumită înălțime doar pentru că am așa am văzut într-o fotografie.
Toate deciziile trebuie să aibă un scop: să obținem cât mai mult furaj de calitate și să-i permitem animalului să-l recolteze eficient.
Pășunea produce. Vaca recoltează. Fermierul organizează sistemul.
Iar când cele trei componente funcționează împreună, începem să vorbim cu adevărat despre o pășune performantă.
În episodul 5 “Momentul intrării poate schimba valoarea pășunii” vom discuta despre stadiul de dezvoltare al plantelor, raportul dintre frunză și tulpină, digestibilitate și momentul în care este avantajos să introducem animalele pe parcelă.
Cosmin Daniel Ion
