Ferma de vaci pentru carne – între eficiență și joc piramidal
Calcule de bază
Pentru că nu am găsit încă în română o analiză economică a acestui sector vă invit la o dezbatere simplificată, dar pe cifre ale acestui sector.
In acest sector distingem două etape:
- crescătorii, cei care cresc vaci mamă. Ei cresc vițeii de la naștere până la înțărcare (8-10 luni) când ii vând mai departe.
- Ingrasatoriile – cumpără vițeii înțărcați pe care ii finisează și ii vând la abator.
La modul concret, crescătorii sunt situați în zone improprii culturilor agricole cu acces facil la suprafețe mari de pășune. Animalele petrec majoritate timpului pe pășune, sau în adăposturi simple. Vițeii se hrănesc cu iarbă și cu laptele matern.
Ingrasatoriile sunt situate în zona cu pământul fertil, unde accesul la cereale este facil. animalele petrec tot timpul pe boxă, în grajd fiind hrănite cu furaje cu procent mare de proteine.
Dacă în România avem și exemple de ferme care îngrașă vițeii în zona de munte cu cereale cumpărate de la câmpie, sau ferme de vaci de carne la câmpie ținute majoritatea timpului pe stabulatie arată cât de puțin am înțeles despre eficienta în acest sector. Și cât de aproape suntem de un sistem piramidal.
Zonele de deal sau podiș permit combinarea ambelor etape (crescătorie +ingrasatorie) fiind disponibile suprafețe mari pentru pășunat dar, și suprafețe favorabile cerealelor. Pare un avantaj, dar e cu două tăișuri. Dacă nu te organizezi eficient, poți pierde la partea de îngrășare și puținul câștig pe care l-ai fi avut dacă vindeai vițeii la înțărcare. Sau să pierzi cu creșterea mamelor profitul pe care l-ai fi avut dacă cumpărai viței înțărcati pentru îngrășat.
Trecând la cifre, o fermă de creștere a bovinelor (vițeii se nasc in fermă și sunt vânduți la înțărcare) pentru carne poate fi eficientă dacă este construită pe două principii fundamentale:
- Cheltuielile cu vacile nu depășesc 1 euro /zi/cap
- Costul de achiziție a unei juninci gestante în ultimul trimestru (sau prețul producerii în fermă a efectivului de la naștere/achiziție până în ultimul trimestru de sarcina) nu depășește prețul pe care îl încasezi pe doi viței înțărcati.
Dacă aceste două condiții sunt respectate, ferma va fi eficientă și va aduce profit începând cu al-5-lea vițel născut de la junincă.
Pentru simplificarea calculelor și a înțelegerii, consideram o fermă care începe cu 100 juninci gestante și respecta regulile de mai sus. Primii doi viței (1 și 2) vor acoperi prețul juninci. Următorii doi viței vor acoperi costurile cu întreținerea mamei pe 4 ani (cât timp creste vițelul 1,2,3 și 4).
Seria a – 5-a de viței va aduce profit, și se consideră că o generație va produce 6 viței. Adică lotul de 100 de juninci de la care am pornit va produce pe timpul existentei lor 600 de viței, din care în ultimii 200 vor fi profitul. Profitul unei ferme de bovine pentru carne constă în seria 5 și 6 de viței dacă este administrată eficient.
E bine? E rău? Merită?
Regula de aur: „Anul, vacă și vițelul„
Dacă mai sus am prezentat condițiile de bază cu care pornim o fermă de vaci pentru carne, adică fundația de la care începi să construiești, vreau să discutăm și despre regula de aur a sectorului, și anume „Anul, vaca și vițelul.”
La vaca de carne, vițelul vândut fiind singurul venit, este evident de ce este necesar să producem un vițel înțărcat de la fiecare vacă.
Așadar, de aici derivă și calitățile necesare a unei vaci pentru carne. Și principala caracteristică necesară a vacii pentru carne este FERTILITATEA!
La întrebarea „Care este cea mai bună vacă pentru carne?”, răspunsul este „cea care are fertilitatea cea mai mare”.
Din păcate în România, din lipsa înțelegerii domeniului de activitate, pentru vaca de carne se întreabă de „certificat de origine”. Iar singura caracteristica evaluată este sporul mediu zilnic (SMZ).
Dar, cum spune regula „Anul Vaca Vițelul”, și cum o spun crescătorii din țările cu tradiție în domeniu, calitatea principală după care clasifici o vacă pentru carne este FERTILITATEA. Vaca ideală trebuie să rămână gestantă repede (la prima sau a doua montă), chiar în condiții de furajare slabe. Montele repetate fără instalarea gestației vor întârzia apariția produsului, ceea ce este dezavantajos pentru fermieri.
O alta caracteristica este DURATA GESTAȚIEI, cu cât mai scurtă, cu atât mai bine. Este o perioadă neproductivă a vacii și în plus gestația lungă duce la creșterea în greutate a fătului, care poate provoca dificultăți la fătare.
La finalul gestației, este important ca vaca să aibă o mare UȘURINȚĂ LA FĂTARE.
Fătarea dificilă, pe lângă stresul provocat crescătorilor, provoacă stres vacii și/sau vițelului. În cazuri defavorabile, se pot pierde vaci sau produși ai lor din cauza fătarilor dificile.
După fătare, este importantă CALITATEA ȘI CANTITATEA LAPTELUI. Ideal, laptele trebuie să aibă conținut mare de proteină și să fie într-o cantitate optimă. La începutul vieții, capacitatea stomacului vițelului este mică, de aceea este ideal ca vaca să aibă lapte gras, cu conținut mare de proteină.
O cantitate prea mare de lapte produs de vacă nu va putea fi consumat la început de vițel, ceea ce va provoca îmbolnăviri ale ugerului.
Este importanta și FORMA UGERULUI, dacă sferturile sunt neuniforme, vițeii vor prefera la început sferturile mai mici, cele mari rămân nesupte, de unde posibilitatea infectării.
Tot după fătare, este importantă reintrarea rapidă în călduri. Deci, din nou FERTILITATEA. În maxim trei luni de la fătare, vaca trebuie să fie din nou gestantă pentru îndeplinirea obiectivului ” anul, vaca și vițelul „. Primiparelele și vacile cu producție mai mare de lapte reintră mai greu în calduri. Ideal este ca reintrarea în călduri să se facă și în condiții de furajare modeste.
Vițelul crește alături de mama sa, hrănindu-se cu lapte și iarbă. Este de menționat încă un indicator de eficiență și anume RATA DE SUPRAVIEȚUIRE a viteilor de la naștere la înțărcare. Mortalitatea în această perioadă poate avea impact economic major.
Apoi la înțărcare, contează greutatea produsului la înțărcare, munca crescătorilor de bovine pentru carne fiind răsplătită la cântar. De abia în acest moment intră în scenă un alt indicator de performanță:SPORUL MEDIU ZILNIC (SMZ).
Ca să ai ce cântări, întâi trebuie ca o vacă să nască un vițel pe an, care să supraviețuiască până la înțărcare. Și apoi, acest vițel să realizeze un spor mediu zilnic cât mai mare fără suplimentare.
Iată dar, dragii moșului, de ce în țările cu tradiție, cărțile de rasă au apărut ca o necesitate pentru înregistrarea și evaluarea animalelor cu adevărat valoroase. Pedigree-urile au apărut în mod natural, fiind un mijloc de îmbunătățire a performantelor, nu un mod facil de obținere a ajutorului financiar acordat de stat.
Iată, deci, câte lucruri care nu izbesc privirea trebuie să ne intereseze înainte de veșnică întrebare despre „are certificat de origine? ” și „ce spor are?
Fermă comercială sau fermă de pedigree?
Finalitatea afacerii în cazul vacilor pentru carne constă în calitatea și cantitatea cărnii oferită consumatorului final.
Dacă privim lucrurile de jos în sus, la bază avem cumpărătorul și consumatorul de carne. El este acela care plăteaște munca pe care toți cei din amonte o fac. Cu cât clienții sunt mai mulți și mai bogați, cu atât mai bine pentru întregul lanț.
Consumatorul se aprovizionează cu carne sau produse de carne de la magazine/măcelării/carmangerii. Sau consumă carnea la restaurant. Acestea constituie al doilea nivel de jos în sus.
Pe următorul nivel sunt abatoarele care livrează carcase sau piese către magazine de desfacere/carnangerii/măcelării/restaurante.
Abatoarele la rândul lor se aprovizionează de la ingrasatorii, care sunt pe nivelul imediat următor abatoarelor.
Iar deasupra ingrasatoriile sunt fermele comerciale, care livrează vițeii înțărcați pentru ingrasatorii.
Iar pe cel mai de sus nivel sunt fermele de pedigree care furnizează matca pentru fermele comerciale: femelele de reproducție și taurii.
Am creionat această imagine a cărnii de vită de la pășune în farfurie, cu cele 6 nivele să înțelegem mai bine niște lucruri. Cunoscând traseul din fermă în farfurie vom înțelege de ce există o atât de mare diferență între prețul în viu, pe picioare și prețul pe kg. în magazin sau pe suta de grame în farfurie în restaurant. Nimeni nu îl fură pe fermier, dar la fiecare nivel se încearcă adăugare de valoare produsului și obținerea unui profit.
Există afaceri care integrează mai multe nivele, pentru a „recolta” profitul obținut la fiecare nivel.
Revenind la ce ne interesează pe noi, anume creșterea animalelor, mă opresc putin asupra celor două tipuri de fermă: comercial și pedigree.
Diferența dintre ele este fundamentală – și anume clientul final.
- Ferma de pedigree vinde produșii spre ferma comercială.
- Ferma comercială vinde produșii spre abator.
De aici, în mod natural, rezultă un necesar de 20-25% ferme de pedigree și 75-80% ferme comerciale. Cam asta este capacitatea de absorbție a produșilor în piață.
Desigur, în cadrul aceleiași afaceri poate fi integrată și ferma de pedigree și ferma comercială. Adică să îți produci propriile femele de înlocuire. Dar proporția de 25%-75% va fi prezentă și aici.
Dacă ajungi la abator cu animale dintr-o ferma cu pedigree, cu siguranță vei avea profit mai mic decât cel cu animale din ferma comercială.
Pentru că o fermă comercială merge pe metisare, va beneficia de vigoarea hibridă, pe când o fermă de pedigree are un oarecare grad de consangvinizare și se luptă cu „in-breed depression”.
Pentru că o fermă comercială nu are cheltuielile legate de COP, evidență a montelor și a fătarilor – care adaugă cheltuieli în plus în cazul fermei de pedigree.
Va fi mai clar lucrul acesta și în România odată cu scăderea SCZ, sprijin acordat doar fermelor de pedigree, când piramida hârtiilor se va prăbuși din lipsa cererii de animale pentru reproducție . Va rămâne funcțională „piramida” cu cele 6 nivele de la fermă la farfurie. Cine se va adapta ca supraviețui. Cine nu, nu!
Deja cuantumul SCZ acoperă strict cheltuielile aferente cu asociațiile conducătoare de registre genealogice. Dacă piața, adică fermele comerciale, nu absorb animalele crescute în ferma de pedigree, acestea vor trebui valorificate pe filiera ingrasatoriilor și abatorizarii unde vor fi mai puțin eficiente economic decât animalele provenite din fermele comerciale.
Și vom auzi aceleași lamentări cu privire la vaca de 2400 euro + TVA care nu poate fi rentabilă fără sprijin din partea statului…
Autor: Radu Husau
