Preţuiţi fermierii, truditorii pământului sau crescătorii de animale!

Consultanță și asistență agricolă pentru fermieri. Scopul nostru este să obținem peste 10.000 de lei/hectar/an! Sau 1000 euro profit brut pe hectar!

Pretuiti fermierii

Traim niste vremuri tare ciudate. Desi tehnologia a avansat foarte mult in ultimele decenii, se pare ca intelepciunea societatii moderne a scazut, parca direct proportional cu progresul tehnologiei. In urma cu un secol, cei mai respectati in societate erau medicii, dascalii, preotii si fauritorii de hrana, adica fermierii. (…)

Azi fermierii au ajuns sa fie acuzati de toate relele de pe acest Pamant, de faptul ca ne otravesc, ca din cauza lor mancam “cancer pe paine” si multe alte asemenea aberatii…

Pana la urma, sa ne gandim putin, ce este fermierul? Ce este truditorul pamantului sau crescatorul de animale?

Simplu, ei sunt cei care ne hranesc pe noi. Datorita muncii lor, noi avem burta plina si nu avem problema cu foametea, asa cum se mai intampla si astazi in multe zone din Africa sau Asia, unele macinate de razboaie interminabile. In tarile Uniunii Europene exista un lucru comun. Cand mergem la supermarket, la hipermarket, la magazinele de cartier sau la piata, gasim o oferta foarte bogata de hrana, la diverse preturi, provenite fie din productia interna, fie din alte tari ale UE, fie din tari terte. Avem diverse optiuni, fie sa cumpram hrana provenita din agricultura conventionala, fie sa cumparam hrana provenita din agricultura organica, evident la pret mai mare. Fiecare alege ce sa cumpere, dupa care mergem acasa, mancam, avem burta plina. Ne uitam apoi la stirile alarmiste, multe dintre ele “Fake News”, ne alarmam, raspandim stirile mai departe (share), apoi mai scapam o injuratura la adresa “criminalilor de fermieri” care ne „otravesc” planeta cu pesticidele lor. Cand lumea se duce la raionul de mancare dintr-un magazin sau merge la piata, uita un lucru esential: faptul ca exista un sortiment variat de hrana este rezultatul cercetarii agricole. Sunt roadele muncii amelioratorilor, agrotehnicienilor, protectionistilor, economistilor agrari, roade pe care le-au pus in practica fermierii pentru a avea randamente din ce in ce mai mari de productie, pentru a avea plante sanatoase, de asemenea progresele tehnologice au fost adoptate de catre fermieri, rezultatul fiind cresterea preciziei agriculturii, scaderea cantitatilor de pesticide la hectar, protejarea solului, etc.

Este adevarat, de-a lungul timpului s-au facut greseli, a fost poluat mediul inconjurator, au fost stricate echilibrele naturale, dar din aceste greseli s-a invatat si se invata si in prezent, iar cercetarea agricola a facut noi descoperiri, care au ajuns in slujba fermierilor si in final, marele beneficiar a fost si este consumatorul final.

Acum referitor la protectia plantelor, chiar daca nu suntem experti in domeniu, ar trebui sa ne intrebam de ce fermeirii folosesc erbicide, fungicide sau insecticide, mai ales in conditiile in care pretul acestora creste de la un an la altul? Le folosesc asa ca un moft? Nu cumva fermierii sunt primii care au vazut ce se intampla daca nu isi protejeaza culturile? Nu oare ei sunt primii care au vazut cum le dispar, la propriu, culturile, daca nu iau toate masurile pentru a le proteja? Protectia plantelor a facut progrese mari in ultimele decenii, acest lucru datorandu-se tot muncii cercetatorilor din domeniu. De la produsele cloroderivate, un adevarat dezastru pentru mediu (fermierii mai in varsta, cu mare experienta in domeniu, mai tin minte si acum campurile “albite” in urma aplicarii acestor produse) la tratamentul semintelor cu produse pe baza de carbofuran (foarte eficace impotriva daunatorilor, dar foarte toxice pentru om si animale) s-a ajuns la produse de protectia plantelor care se aplica in doze scazute la hectar si care au un impact minim asupra mediului inconjurator. Lumea a uitat ca in Europa au existat perioade cu foamete…

Prin urmare protectia plantelor nu este nu simplu moft, este foarte importanta pentru asigurarea securitatii alimentare. Sa lasam un pic telefonul mobil si Facebook-ul, macar pentru 5 minute si sa incercam sa facem un mic exercitiu de imaginatie. De exemplu sa ne gandim ca apare o noua boala la culturile de cereale, la cartof sau un nou daunator invaziv, cu efecte catastrofale, care ar avea drept consecinte disparitia a cel putin 75% din hrana care se gaseste in prezent la magazine sau la piata. Cum ar reactiona lumea atunci? Cand hrana ar fi de patru ori mai putina si de patru ori mai scumpa? Cand hrana nu ar ajunge la toti? Ar mai fi asa vehementi la adresa fermierilor? I-ar mai injura, asa cum se intampla acum? Probabil ca nu. Tocmai de aceea ar trebui sa ii pretuim pe fermieri, practic datorita muncii lor avem ce manca, iar datorita progreselor facute de cercetarea agricola in ultimii o suta de ani, Europa a scapat de foamete iar raioanele de hrana ale magazinelor sau pietele agro-alimentare sunt pline. Inainte sa ne isterizam la toate stirile de pe net, multe dintre ele pure aberatii, ar trebui sa ne gandim ca nu stim ce este aceea foamete, ca nu am trait acele vremuri cumplite in care nu aveai ce manca zile intregi si sper ca nu le vom trai niciodata. Trebuie sa ii respectam pe cei care fauresc mancarea si acolo unde exista probleme, toate partile implicate trebuie sa se aseze la masa dialogului si sa aiba discutii constructive. In caz contrar, peste ani si ani, cei care lucreza in agricultura vor fi din ce in ce mai putini, cu posibile consecinte negative asupra securitatii alimentare, adica nu va mai fi cine sa “faureasca” hrana, ceea ce inseamna ca nu vom mai gasi raioanele de mancare pline si la preturi accesibile.

Sa nu uitam ca agricultura se va confrunta cu foarte mari provocari in anii ce vor urma, cred ca cea mai mare provocare fiind cea de ordin climatic… Ne asteatpta vremuri grele, tocmai de aceea ar trebui sa fim uniti si sa ii privim cu mai mult respect pe “fauritorii de mancare”. Poti sa fii cel mai mare “smecher”, sa ai cati bani vrei, dar daca nu ai de unde sa faci rost de hrana, toti banii din lume nu te ajuta la nimic.

Dr. ing. Emil Georgescu, INCDA Fundulea pentru revista Sanatatea Plantelor

Related posts

Leave a Comment