A devenit cresterea oilor o batjocură?

Ministerul Agriculturii va umple de bani! Ajutorul de minim 500 de euro/fermă ar putea fi plătit din 15 septembrie; stiri agricole

Ciobanii se plâng că nu au ce să facă cu lâna oilor. ”Costă mai mult tunsul, decât lâna”, sustin ciobanii la unison!

Oare afirmatia urmatoare isi are rost: ”Dacă ai subvenție pentru oaie, e și normal că nu te interesează lâna”?

Ciobanii susțin că plătesc între 4 şi 5 lei pentru tunsul unei oi, iar pe lâna obţinută primesc 3 lei. În acest moment, în România se produc anual 23 de mii de tone de lână care este vândută unor centre de colectare. Centrele de colectare se plâng la rândul lor că lâna trebuie exportată, pentru că nu mai există nicio fabrică în România care să o prelucreze. Iar la export se bat cu țări mult mai puternice la acest capitol.

Subvenţia pentru lână le-a dat idei de afaceri, la limita legii, unor intermediari.

În acte, ciobanii vând tone de lână pentru care primesc ajutor de la stat. În realitate însă, marfa nu are căutare, aşa că mulţi se înţeleg cu cei care ar trebui să colecteze lâna, să întocmească doar documentele de vânzare, pentru a încasa subvenţia. Banii veniţi de la Ministerul Agriculturii se împart apoi între cioban şi colector, iar lâna ajunge la gunoi.

În ţară sunt aproape 30 de centre de colectare, dar puţini ciobani ajung să vândă lână acolo. În schimb, intermediarii vin direct la stână să negocieze tranzacţia.

Ca să primească subvenţia pe kilogram, ciobanii trebuie să prezinte la Direcţiile Agricole dovada că au vândut lâna unui intermediar sau unui centru de colectare.

In 2018, în programul de susţinere pentru comercializarea lânii s-au înscris aprope 32.000 de fermieri, care au primit, în total, subvenţii de peste 14 milioane de lei. Deşi in 2019 valoarea ajutorului s-a dublat, doar 13.000 de oieri s-au mai arătat interesaţi.

13,7 milioane de oi

Potrivit datelor oficiale, numărul de ovine pe care România le deţine este de 13,7 milioane de capete. Astfel, cantitatea de carne produsă în ţara nostră este de peste 4 mii de tone. Românii însă, ca de fapt mai toţi europenii, nu sunt mari consumatori de astfel de carne. În medie, un român mănâncă 2,6 kg de carne de miel sau oaie pe an. Stăm însă ceva mai bine la consumul de brânză care ajunge la 5 kg, în medie pentru fiecare român. Producătorii se plâng însă că sunt nevoiţi să îşi vândă brânza prin intermediari care, de cele mai multe ori, le oferă preţuri mici. ”Le ia brânza şi de la mine şi de la alţii pe un 13, 14 lei acum, anul trecut s-a luat pe 12 cel mai mult. Toţi cumpărătorii care au cumpărat brânzeturi de la ei le-au cumpărat pe 24, 25 de lei kilogramul şi de la producător a plecat pe un 12 lei. Închipuiţi-vă ce ar însemna ca un crescător de ovine să vândă brânzeturile în piaţă, preţul nu ar fi mai mult de 15, 16 lei pe kilogram, maxim”, declara la mijlocul anului trecut ciobanul Mihai Lazăr.

“Creșterea oilor a devenit o batjocură”

Singura șansă de supraviețuire a ciobanilor este exportul, a declarat Ghiță Ciobanul, alias Gheorghe Dănulețiu, cel mai cunoscut crescător de ovine din Sibiu. Declarația a făcut-o într-un articol publicat în Marea Britanie, legat de zootehnia din România.  ”Creșterea oilor a devenit o batjocură. Vindem o oaie pentru 100 de lei (aproximativ 18 lire). Nu-mi permit să plătesc salarii bune și nu mai găsesc oameni. Tinerii văd și ei că totul merge în jos. Am impresia că această situație este dictată politic, că se încearcă distrugerea sectorului”, a declarat Ghiță Ciobanul pentru The Guardian. ”Vinderea animalelor vii pentru export este o supapă de supraviețuire pentru fermele din țara noastră în condițiile în care prețurile sunt scăzute și nu acoperă nici măcar cheltuielile cu hrana animalelor. Nici la export prețurile nu sunt mari pentru că intervin intermediarii care câștigă și ei pe acest lanț al exportului și atunci prețul care-i revine crescătorului este mai mic”, a mai spus Dănulețiu.

Articolul a evidențiat și faptul că deși România a primit subvenții de la Uniunea Europeană în valoare totală de 26 de miliarde de euro de la aderarea la UE în 2007, acestea sunt orientate către producție și mai puțin spre construirea sistemelor de procesare. ”Deci, în ciuda numărului de animale pe care le exportă, trebuie să importe carne și alte produse prelucrate”, scrie The Guardian.

Related posts

Leave a Comment