Zincul este un microelement esential pentru plante, actvator enzimatic si component enzimatic determinant, joaca un rol important in diviziunea celulara, in sinteza proteinelor si in producerea auxinei. Pe langa deteriorarea organelor vegetative, in cazul necompletarii deficientei, si organele generative se pot deteriora.
Prezenta in sol
In sol se gaseste mai mult sub forma neasimilabila; la supradozarea fosforului si calciului,scade absorbtia de zinc. Mobilitatea in sol este redusa, odata cu scaderea pH-lui are tendinta crescatoare. De obicei, concentratia zincului in sol este scazuta, solurile bogate in calcar (pH ridicat) si/sau ingrasate cu fosfor sunt adesea deficitare in zinc; se poate observa efectul antagonist al zincului fata de fosfor. Poate aparea carenta de zinc in solurile nisipoase, alcaline, reci, uscate sau prea umede. La solurile calcaroase ne putem astepta mai ales la o carenta de zinc indusa de excesul de fosfor – rezultat din antagonism .
Miscarea zincului in plante – dispre frunzele mature spre cele tinere – depinde de alimentarea solului cu zinc, de aceea simptomele de carenta apar prima data pe nivelele intermediare.
In cazul carentei de zinc, datorita metabolismului glucidic franat, scade rezistenta plantelor la inghet. Cea mai raspandita boala de nutritie este carenta de zinc, ea poate provoca o pierdere de pana la 20% din recolta, chiar inainte de aparitia oricaror simptome vizibile de carenta.
Porumbul, inul, fasolea, sfecla de zahar, cartoful, tomatele si lucerna, raspund cu pierderi semnificative sau moderate la alimentarea deficitara cu zinc.
Prin utilizarea zincului, la rapita se poate obtine o crestere considerabila a masei radiculare; radacinile patrund mai adanc in sol, astfel rapita supravietuieste mai usor si perioadelor secetoase.
Zincul regleaza cresterea productiei la pomii fructiferi (samburoase, pomacee), absenta lui provoaca atrofierea crengilor, o slaba inflorire si formare a fructelor. Zincul este si elementul cheie al formarii samburilor la strugurii de masa si de vin (impreuna cu borul), sub actiunea lui fotosinteza devina mai intensa si creste cantitatea recoltei.
In afara unor legume (usturoi), majoritatea plantelor au un necesar de zinc peste medie. Prin fertilizare foliara directa, acesta in mare masura poate fi completat. In regiunile cu deficit de zinc, fertilizarea foliara corect efectuata poate duce la o imbunatatire, cu pana la 30% a caracteristicilor de calitate a plantelor cultivate.
Cum observam carenta de zinc
In cazul deficitului de zinc, se poate observa pe frunzele mature, cloroza cu aspect de mozaic intre nervuri, apoi inalbirea completa. Datorita carentei, pe frunzele de porumb, langa nervura principala, pe ambele parti, apar fasii clorotice, de la baza frunzei pana la varf, in timp ce nervura principala, varful si marginea frunzelor raman verzi, in cazul carentei prelungite, frunzele devin de culoare gri-bronz, apoi mor. Albirea varfurilor de crestere a frunzelor tinere la porumb este o albire aproape completa a frunzelor.
In cazul deficitului cronic de zinc, pe langa deteriorarea organelor vegetative, se deterioreaza si organele generative, se pot observa dereglari la inflorire si la formarea fructelor, care pot duce chiar la pierderi drastice de randament in recolta.
Solutiile de ingrasamant foliar imbogatite cu cele mai importante microelemente pot fi utilizat pentru suplimentarea nutrientilor la numeroase plante cultivate, concomitent cu ierbicidarea sau cu alte tratamente de protectie a plantelor, dupa efectuarea unui test de compatibilitate.
La culturile de camp si horticole, in pomicultura si viticultura, se recomanda aplicarea a 1-5 l/ha, conform necesitatilor si fazei fenologice in care se afla planta, pe baza consilierii inginerilor agronomi.
Recomandari:
• Specii pomacee: in fenofaza de inmugurire, apoi se repeta de 1-2 ori dupa inflorit la intervale de 14-21 zile, se incheie cu o luna inainte de recoltare. Formarea frunzelor primare si alimentarea cu elemente nutritive este extrem de importanta pentru marimea si calitatea fructelor la recoltare. Administrat primavara timpuriu, reduce efectele nefavorabile ale temperaturilor scazute; apoi dupa recoltare, dar inainte de caderea frunzelor, pe frunzele verzi, inca active – din octombrie – pentru alimentarea inainte de iarna cu zinc. La pruni nu este recomandat. Pulverizat toamna sporeste toleranta la inghet a coardelor.
• Bacifere: dupa recoltare, dar inainte de caderea frunzelor, pentru mentinerea frunzisului (in vederea pregatirii pentru iarna).
• Mazare, fasole: din faza de 4-6 frunze pana la inflorire; in perioada legarii pastailor, pentru intensificarea formarii pastailor si boabelor.
• Cartof: dupa rasarirea completa, dupa aparitia primelor frunze, cu o saptamana inainte de inchiderea randurilor.
• Sfecla de zahar: la inchiderea randurilor; dupa adaos de calcar, in urmatorul an incepand cu inchiderea randurilor de 2-3 ori, in functie de necesitati, pentru prevenirea carentei de zinc.
• Samburoase (cires, visin, prun): dupa inflorit, in perioada de crestere intensiva; dupa recoltare, dar in perioada unui frunzis inca activ pentru completarea carentei de zinc. Dupa o recolta bogata completarea zincului este esentiala in scopul formariisemintelor din anul urmator.
• Samburoase (piersic, cais): inainte de inflorire! (Se inglobeaza si prin scoarta nesuberificata care respira) pentru dezvoltarea partilor tinere, apoi in perioada de crestere intensiva; dupa recoltare dar inainte de caderea frunzelor.
• Bulboase (alliacee): in combinatie cu alt produs, ajuta inradacinarea, previne formarea frunzelor frante la usturoi.
• Nucifere (nuc, alun, migdal, castan): incepand de la dezmugurit, in functie de necesitati, in combinatie cu alt produs, pentru stimularea diferentierii mugurilor de rod.
• Specii de iarba (gazon): din faza de 2 frunze adevarate, la intervale de 14 zile, in concentratie de 1%.
• Pastaioase (soia, mazare, fasole): din fenofaza de 4 frunze pana la inflorit, o singura aplicare, pentru stimularea formarii pastailor si a boabelor.
• Cereale: toamna, din fenofaza de 3-4 frunze pana la aparitia frunzei stindard, pentru stimularea inradacinarii si cresterea tolerantei la stres (impreuna cu ierbicidarea).
• Porumb (- dulce, – normal si – hibrid): in aceeasi faza de lucru cu ierbicidarea, in fenofaza de 5-8 frunze, in absenta unei masini de ierbicidat autopropulsate in stadiul de 10 frunze, de la aparitia paniculelor, pana la aparitia inflorescentelor feminine (pentru stimularea dezvoltarii stiuletilor, pentru marirea numarului de randuri si a numarului de boabe din randuri, pentru imbunatatirea conditiei (starii) formatiunilor viitorilor stiuleti, pentru imbunatatirea legarii boabelor, in special la speciile hibride. La porumb, dupa fertilizarea cu zinc, eficienta valorificarii azotului se amelioreaza. Nu neglijati componenta sulf care este necesara pentru formarea germenului de porumb, acesta va influenta continutul de amidon al boabelor. Solurile cu cernoziom sunt deficitare in zinc. Datorita antagonismului fosfor – zinc, o alimentara excesiva cu fosfor poate inhiba asimilarea zincului de catre plante. Porumbul dulce are o sensibilitate sporita la lipsa microelementelor, fertilizarea foliara nu poate fi omisa, este consumatoare de zinc, mangan si molibden.
• Plante decorative de exterior, arbori ornamentali, arbusti ornamentali, arbori, arbusti, conifere: dupa dezmugurit in concentratie de 0,4-0,5 %, pentru stimulareacresterii lastarilor si dezvoltarea partilor tinere ale plantei, obligatoriu pe solurile cudeficit de zinc.
• Ardei, tomate: de la inceputul infloririi, in conditii meteo critice, la intervale de 7-10 zile in mod regulat.
• Plante cu flori papilionate si furaje fibroase: pentru alimentarea necesarului de bor si molibden, in stadiul de muguri verzi.
• Rapita: in fenofaza de 2-6 frunze, apoi dupa inflorire, la formarea boabelor, pentru protectia si imbunatatirea calitatii recoltei.
• Soia: la stadiul de dezvoltare de 10-15 cm inaltime a plantei, fenofaza 4-6 frunze, concomitent cu alte tratamente de protectie a plantelor.
• Vita-de-vie: intre stadiile de dezmugurit si inflorit si in perioada de legare a fructelor, pentru dezvoltarea partilor tinere ale plantei. Alimentarea suficienta, necesarul de zinc, in perioada de inflorire a vitei-de-vie este de zece, douazeci de ori mai mare fata de necesarul de fier.
• Legume (de gradina si sera): incepand de la plantare, impreuna cu lucrarile de protectie ale plantelor, pentru intensificarea formarii florilor si a fecundarii.
