Cum să utilizăm azotul pe pășune

Cum să utilizăm azotul pe pășune

Momentul și norma de îngrășăminte cu azot (N) sunt cruciale pentru creșterea eficientă a ierbii și reducerea pierderilor de azot. Aplicați azot atunci când factorii de creștere nu sunt limitativi și este viabil financiar, având în vedere prețul laptelui și costurile ierbii suplimentare astfel obținute. Nu depășiți 50 kg N sa/ha per aplicare. Decizia de aplicare ar trebui să țină seama de nevoile ierbii, de condițiile solului (temperatură între 6 și 16 °C) și de raportul prețul laptelui/costul îngrășământului cu azot. Urmăriți dezvoltarea ierbii pentru a anticipa deficitul de furaje. Rata de răspuns la îngrășămintele cu N este cea mai bună atunci când condițiile sunt ideale. Toate îngrășămintele cu N au același efect, așa că alegeți cel mai ieftin N pe unitatea de N. Recalculați în mod regulat costurile pe măsură ce prețurile se modifică.

Momentul corect și norma corectă de aplicare a îngrășămintelor cu azot va ajuta la creșterea eficienței și la minimizarea pierderilor de N.

Aplicarea îngrășămintelor cu N este cea mai eficientă atunci când alți factori nu limitează creșterea iebii și este sănătos din punct de vedere economic să se facă acest lucru pe baza costului ierbii obținute suplimentar în raport cu prețul laptelui.

Cel mai bine este să nu aplicați mai mult de 50 kg N sa/ha de-odată. Evaluați necesitatea aplicării în funcție de:

• Nevoia de creștere suplimentară a pășunilor și cât de bine poate fi folosită pășunea suplimentară.
• Condițiile solului – temperatură și umiditate (temperatura solului mai mare de 6°C și mai mică de 16°C).
• Raportul dintre prețul laptelui și costul îngrășământului cu azot. Acest raport poate avea ca rezultat venituri din lapte insuficiente pentru a plăti costul N.

Utilizarea profitabilă a îngrășămintelor cu azot (N)

Rentabilitatea aplicării azotului depinde de iarba suplimentară crescută (răspunsul) care este utilizată pentru producția animală. Prin urmare, N trebuie fie aplicat pentru a acoperi deficitele reale de furaje.

Deoarece răspunsul la N are loc în decurs de 3-14 săptămâni (consultați tabelul de mai jos), N trebuie aplicat în așteptarea unui deficit de hrană. Bugetarea hranei și monitorizarea creșterii efective a pășunilor în raport cu producția țintă vor ajuta la asigurarea că N este aplicat suficient de devreme pentru a acoperi deficitul de hrană.

Ce influențează rata de răspuns la azot?

Cantitatea de iarbă obținută suplimentar măsurată în kg SU per kg N/ha aplicat este „rata de răspuns”. De exemplu, atunci când se aplică 30 kg N/ha și se obțin încă 300 kg SU/ha de iarbă, rata de răspuns este de 10 kg SU/kg N îngrășământ aplicat.

Cel mai bun răspuns la îngrășământul cu azot apare pe pășunile cu creștere rapidă (îngrășământul cu azot este un multiplicator de creștere), când alți factori, cum ar fi umiditatea și temperatura solului, nu limitează creșterea și când toate celelalte niveluri de nutrienți din sol sunt satisfăcătoare. O medie a răspunsurilor la N pe parcursul a 40 de zile, din 400 de teste, a fost între 4,9 și 15 kg SU/kg de N aplicat.

Impactul ratei de creștere a pășunilor asupra ratelor de răspuns la îngrășământul cu azot (N aplicat la doze optime, adică < 50 kg N/ha):

Rata de creștere a pășunilor	Creșterea pășunilor (kg MS/ha/zi)	Răspuns (kg DM/kg N)	Timp până la răspunsul complet (săptămâni)
Încet	10	5	10-14
Moderat	20-40	10	6-8
Rapid	50-70	15	5-6
F. Rapid	> 80	20	3-4

Rata de răspuns depinde de:

• Cantitatea de azot mineral disponibil în sol – cu cât deficitul este mai mare, cu atât răspunsul este mai mare
• Temperatura solului – cu cât solul este mai cald, cu atât răspunsul este mai mare și mai imediat
• Creșterea plantelor – cu cât creșterea este mai rapidă, cu atât răspunsul este mai mare și mai imediat
• Umiditatea – prea multă sau prea puțină apă va reduce răspunsul
• Cantitatea de N aplicată per aplicare – există un răspuns în scădere la doze mari de aplicare (>50 kg N/ha).

Variația ratei de răspuns depinde de sezon și de doza de aplicare a N. De exemplu, dacă primăvara se aplică 25 kg N/ha, răspunsul așteptat este de 12 kg SU/kg N comparativ cu un răspuns așteptat de numai 7 kg SU/kg N la aceeași doză de aplicare la finalul iernii. Dacă doza de aplicare de primăvară crește la 100 kg N/ha, atunci rata de răspuns așteptată scade la 7 kg MS/kg N.

Răspunsul sezonier al azotului și managementul recomandat

Sfârșitul iernii/începutul primăverii

Răspunsurile profitabile ale producției de lapte sunt obținute în mod obișnuit de la aplicarea la sfârșitul iernii/începutul primăverii a 30-50 kg N/ha. Răspunsurile bune la sfârșitul iernii/începutul primăverii se datorează faptului că plantele au deficit de azot deoarece, de la sfârșitul toamnei până la începutul primăverii, temperaturile mai scăzute limitează creșterea trifoiului și activitatea microbiană a solului și, prin urmare, o fixare mai scăzută a azotului și o mineralizare a azotului din sol, rezultând mai puțin azot disponibil pentru iarbă. În zonele cu ierni mai calde, activitatea microbiană a solului este mai mare pentru mai mult timp, iar aceasta, combinată cu creșterea mai mare a ierbii, epuizează azotul disponibil din sol.

Primavara

Primăvara, temperatura și umiditatea, de obicei, nu limitează absorbția de azot pentru creșterea ierbii, așa că se pot aștepta răspunsuri rapide la îngrășământul cu azot.

Atunci când numărul de animale este insuficient pentru a consuma iarba, există un risc crescut de risipă, reducând rentabilitatea utilizării azotului. Trebuie să ne gândim la modul în care pășunea excedentară poate fi utilizată cel mai bine.

Trebuie avut grijă când se folosește N primăvara pentru a se evita umbrirea de lungă durată a stolonilor de trifoi. Această umbrire a stolonilor de trifoi reduce ramificarea și, în consecință, se reduce producția de trifoi și, prin urmare, fixarea azotului mai târziu în cursul anului, riscând producții mai mici în sezonul de vară.

Vara

Aplicarea de azot la începutul verii stimulează dezvoltarea și creșterea pășunilor. Testele efectuate de mine arată că 100 kg N/ha aplicate în două etape, la începutul lui iunie, respectiv începutul lui iulie, au mărit producția cu 37%, cu un plus de 800 kg SU/ha obșinute din iunie până în septembrie, adică la fiecare kg de N aplicat am realizat 8 kg iarbă SU.

Azotul trebuie dat numai dacă nivelul de umiditate al solului este adecvat pentru o bună creștere a pășunilor. Nu se recomandă aplicarea de îngrășăminte cu azot la mijlocul până la sfârșitul verii atunci când umiditatea scăzută a solului limitează creșterea.

În zonele cu veri secetoase, N poate fi aplicat la sfârșitul lunii mai/începutul lunii iunie pentru a stimula creșterea ierbii pănâ la instalarea secetei. N trebuie aplicat înainte ca umiditatea să limiteze creșterea.

Când umiditatea nu este limitativă, răspunsurile pășunilor sunt similare cu cele din primăvară, când temperaturile solului sunt sub 16 grade C.

Când temperaturile solului sunt peste 16 grade C, răspunsul poate fi mai scăzut, deoarece temperatura este peste intervalul optim și există o creștere a azotului disponibil în sol din cauza mineralizării mai mari, iar azotul din îngrășământ nu este tocmai necesar.

Toamna (septembrie – octombrie)

Azotul are rol de refacere a pășunilor după perioadele secetoase de vară sau toamnă. După o vară secetoasă există deja un nivel considerabil de N în sol. În ciuda acestui fapt, răspunsurile la îngrășământul N încă apar.

Îngrășămintele cu N oferă ierbii acces imediat la niște azot, în timp ce procesele solului se refac. Răspunsurile la azotul, aplicat toamna sunt variabile, de la 4:1 la 10:1.

Dozele de toamnă de 20-40 kg N/ha pot ajuta la atingerea obiectivelor dorite de acoperire a pășunilor în timpul iernii, însă trebuie avut grijă să nu exagerați cu acest lucru, deoarece există riscuri, printre ele fiind levigarea din timpul iernii. Îngrășământul cu azot trebuie aplicat înainte ca temperatura solului să scadă sub 7°C, astfel încât să aibă loc absorbția de către plante. Un alt risc este cel de a depăși nivelurile normale odată cu mobilizarea azotului din sol acumulat în perioada uscată.

Iarna

Evitați distribuirea de N iarna, deoarece rata de răspuns va fi limitată de temperatura solului și de absorbția lentă a plantelor, iar riscul de levigare este cel mai mare.

Fermierilor care încep să aplice N în ianuarie le recomand să privească retrospectiv la rezultatele din anii trecuți, să fie siguri că lipsa azotului este cauza unei producții mai puțin mulțumitoare, să cuantifice deficitele potențiale de iarbă, asigurându-se în același timp că temperaturile solului sunt suficiente pentru absorbția plantelor.

Absorbția azotului de către plante

Pășunile de raigras/trifoi nu preiau N din sol în primele patru zile după pășunat. Tot azotul necesar în primele patru zile după pășunat provine din remobilizarea rezervelor, în principal din miriște (80%) și doar 20% din rădăcini. Deci, cu cât pășunezi mai scurt, cu atât mai piține rezerve are planta. După această perioadă inițială, pășunile preiau rapid azotul mineral din sol (inclusiv azotul adăugat ca îngrășământ).

Din ziua 7 până în ziua 14 după pășunat, procentul de azot din pășune este mare, deoarece azotul absorbit de plante nu a fost convertit în totalitate în proteine ​​vegetale. După 14 zile, când ritmul de creștere se intensifică și materia uscată (SU) începe să se acumuleze, procentul de N din pășuni este diminuat. Pășunatul în această etapă incipientă (înainte de 2 frunze) va duce la pierderi cantitative semnificative de SU. Pășunatul pășunilor de lolium între 2½ și 3 frunze asigură acumularea optimă de SU.

Aplicarea de îngrășăminte cu azot crește cantitatea de azot mineral (în mare parte nitrat) disponibil în sol pentru absorbția plantelor. Acest lucru influențează creșterea potențială a pășunilor și concentrația de proteină în funcție de doza de aplicare a azotului, a azotului deja disponibil în sol (din aplicațiile anterioare de îngrășăminte cu azot, fixarea biologică înlesnită de trifoi și mineralizarea materiei organice din sol), a momentului când N este aplicat în raport cu ciclurile de pășunat.

Nu s-a demonstrat că pășunile de raigras peren și trifoiul acumulează excesiv nitrați (absorbție de lux). Cu toate acestea, alte specii de plante care pot fi prezente în parcelă, de exemplu buruienile și ierburile anuale, pot avea o absorbție de lux, ceea ce poate duce la probleme de sănătate animală din cauza conținutului ridicat de nitrați. Pentru ierburile anuale, precum și pentru unele culturi de brassica, momentul aplicării azotului în raport cu momentul în care va avea loc pășunatul este un factor important de luat în considerare.

Momentul aplicării îngrășământului cu azot în cadrul ciclurilor de pășunat

Intervalul de timp dintre distribuirea azotului și pășunat este un act de echilibru; pe de o parte, acordând suficient timp pășunilor să folosească îngrășământul și, pe de altă parte, menținând calitatea și minimizând suprimarea trifoiului alb prin umbrire. O parte din îngrășământul cu azot aplicat, care nu este preluat de plante înainte de pășunat, va fi disponibil pentru următorul ciclu de pășunat, mai ales dacă surplusul de azot ajunge dincolo de zona rădăcinii.

Este obișnuit să se aplice îngrășământul cu N cu 3-4 zile înainte sau după pășunat pentru un răspuns maxim. Practic, aceasta ar presupune aplicarea azotului la toate parcelele care vor fi pășunate în 3-4 zile sau au fost pășunate în ultimele 3-4 zile. Această strategie asigură că N din îngrășământ va fi disponibil și gata pentru absorbția plantelor de la începutul ciclului de creștere a pășunilor (din ziua 5 după pășunat). O regulă generală obișnuită pentru a decide o cantitatea adecvată de N este să se aplice aproximativ 0,8 – 1 kg N/ha/zi pe ciclul de pășunat de pășunat, adică ciclul de 24 de zile (3 zile de pășunat + 21 zile de recreștere, de refacere a parcelei) = 19-24 kg N/ha.

În multe situații, de exemplu, precipitațiile și/sau condițiile solului după ploaie, de obicei, dictează momentul aplicării N (adică nu se aplică înainte de o aversă când N poate fi spălat). În această situație, tratarea acestor factori este un factor mai important în a decide când să se aplice îngrășământ N decât stadiul ciclului de pășunat. Fiți flexibili!

Decizia utilizării azotului

Există mai mulți factori de luat în considerare atunci când decideți dacă veți utiliza îngrășămintele cu azot. Acești factori vor afecta răspunsul potențial la îngrășământul cu azot (kg SU/kg N aplicat) și cât de viabil din punct de vedere economic va fi utilizarea N.

Puncte cheie de decizie pentru utilizarea azotului

1. Am nevoie de mai multă iarbă?

Este important să se identifice din timp eventualul deficit de iarbă, astfel încât îngrășămintele cu azot să poată fi aplicat cu suficient timp pentru un răspuns atunci când sunt necesare.

Decizie

O abordare tactică a utilizării îngrășămintelor cu azot, pentru a sprijini strategia generală a fermei, este utilizarea îngrășămintelor pentru a spori creșterea producției de iarbă pentru a acoperi deficitul anticipat de furaje. Variațiile vremii pe parcursul anului necesită anticiparea potențialelor deficite de furaje și acolo unde este posibil să se gestioneze printr-un deficit pe termen scurt. Dacă nu, este o alegere între cumpărarea de furaje sau de îngrășăminte. Dacă alegerea este îngrășământul cu azot, provocarea este să se asigure că este aplicat suficient de devreme (înaintea deficitului de hrană) și să se estimeze dacă producția de iarbă suplimentară va depăși deficitul de hrană.

2. Va răspunde parcela la azotul aplicat?

Luați în considerare următoarele aspecte pentru a decide:

• Umiditate și temperatură adecvate a solului?
• Este momentul potrivit al anului?
• Fertilitatea solului este adecvată?
• A fost aplicat recent gunoi de grajd/dejecții lichide?
• Îngrășămintele cu N trebuie aplicate numai atunci când nu există alți factori care limitează creșterea ierbii.

Decizie

Temperaturile și umiditatea solului sunt factorii cheie. O regulă generală acceptată în mod obișnuit este să se distribuie N atunci când temperatura solului este mai mare de 6 grade C și crește. Prea puțină sau prea multă umiditate a solului poate avea un efect mare asupra producțiilor și a absorbției de azot. Condițiile adecvate (și, prin urmare, utilizarea profitabilă) apar în general între primăvară și începutul verii (înainte de lipsa umidității din sol). Orice aplicare de la sfârșitul verii până în toamnă prezintă un risc mai mare, atât din punct de vedere ecologic, cât și financiar. N este un multiplicator de creștere. Dacă condițiile sunt nefavorabile pentru creștere, răspunsul la îngrășământul cu N va fi mic și lent. Pășunile vor răspunde cel mai bine la N atunci când toate celelalte niveluri de nutrienți din sol sunt satisfăcătoare.

3. Producția suplimentară de iarbă

Luați în considerare următoarele:

• Sezon – umiditatea solului și temperatura,
• Potențialul general al pășunii,
• Conținut de trifoi,
• Vreme,
• Fertilitatea solului.

Decizie

Răspunsul pășunii la aplicarea azotului va depinde de mai mulți factori. Cu toate acestea, condițiile de creștere au cea mai mare influență, afectând răspunsul general la îngrășământul cu N. Un istoric al parcelei este un instrument de gestionare util pentru a perfecționa aceste linii directoare. Ține cont de procentul de trifoi din pășune, de nivelul de materie organică din sol.

4. Cât azot și ce tip?

Depinde de:

• Condiții de creștere/sezon
• Risc de pierdere – volatilizare sau levigare
• Preț lei/kg N
• Pot fi folosite și alte tipuri de îngrășăminte?

Decizie

Doze mai mari de azot au ca rezultat, în general, un randament mai mic de SU per kg de N aplicat, fiind recomandate limite superioare de 50 kg N sa/ha per aplicare.

În timp ce cea mai mare parte a răspunsului este observat la primul pășunat (prima coasă), un mic răspuns rezidual apare și în următoarea fază de recreștere. Rareori există un efect rezidual dincolo de al doilea ciclu. Azotatul de amoniu și sulfatul de amoniac sunt mai puțin susceptibili la volatilizare atunci când sunt folosite în condiții calde și uscate decât ureea. Inhibitorii de urează pot, de asemenea, să limiteze pierderile.

5. Sunt condițiile potrivite pentru distribuirea azotului?

Aveți în vedere următoarele

• Panta este OK?
• Condițiile solului sunt adecvate?
• Prognoza meteo
• Vânt – nu prea puternic sau în direcția greșită?

Decizie

Asigurați-vă că îngrășământul ajunge acolo unde trebuie și rămâne acolo și se aplică numai atunci când iarba îl poate folosi (condiții potrivite de creștere).

Care este costul azotului?

Toate îngrășămintele obișnuite cu N (uree, sulfat de amoniu, azotat de amoniu, etc) produc aceeași cantitate de SU pe kg N aplicat, adică un kg N este un kg N indiferent de produs. Prin urmare, alegeți cea mai ieftină formă pe baza costului pe unitatea de N, după ce luați în considerare valoarea celorlalți nutrienți. Întrucât prețurile se modifică în mod regulat, va fi util să actualizați frecvent aceste calcule.

Care este costul estimat al producției de iarbă suplimentară?

Costul poate fi calculat ca costul pe kg N aplicat împărțit la surplusul de iarbă obținută.

Exemplu:

Costul pe kg N aplicat = 3 lei

Producție obținută în plus = 10 kg SU per kg N aplicat

Costul estimat = 0,3 lei/kg SU.

Deci, dacă fânul este mai scump de 30 de bani kg, merită să fertilizez!

Cosmin Daniel Ion