Blumeria graminis (DC.) Speer (sin. Erysiphe graminis DC.) f. c. Oidium monilioides (Nees.) Link – Făinarea
Sunt atacate frunzele, mai frecvent cele de la bază, tulpinile şi mai rar, spicele. Pe aceste organe se formează pernuţe proeminente, de câţiva milimetri lungime, pâsloase, albe-cenuşii, la început, mai târziu pâslos-prăfoase şi uşor brunii sau cenuşiu-murdar, alcătuite din miceliu şi conidii. Când atacul este puternic, pustulele confluează, acoperind suprafeţe mai mari din ţesutul atacat. Sub această pâslă, ţesuturile gazdei la început se îngălbenesc, apoi se brunifică. Mai târziu în pâsla miceliană apar punctişoare brune sau negricioase, dispuse neregulat, care sunt cleistoteciile ciupercii. Uneori, spre maturarea plantei, pernuţele se desprind de pe plantă şi cad, în locul lor pe ţesut rămânând o pată brună-violacee. Plantele puternic atacate nu se mai dezvoltă.
Conidiile sunt ovoide, unicelulare, de 18-36 x 8-17 µm, incolore, izolate sau înlănţuite. Cleistoteciile sunt globuloase, aproape sferice, turtite la bază, de 115-280 µm, de culoare brună-închis, prevăzute cu numeroşi apendici simpli, flexuoşi, de 200-400 x 4-7 µm, incolori, care se pot rupe uşor atunci când se execută preparatul microscopic. În interiorul cleistoteciilor se găsesc câte 8-10 asce, majoritatea imature; cele mature sunt elipsoidale, de 70-100 x 25-40 µm, fiecare cu câte 4-8 ascospori elipsoidali de 20-30 x 10-13 µm, unicelulari, incolori.
