Tilletia caries (DC.) Tul. (sin. T. tritici (Bjerk.) Wint.), T. foetida (Wallr.) Liro (sin. T. laevis Kühn) – Mălura comună
Plantele bolnave au o culoare mai închisă, sunt mai scunde, înspică mai devreme, iar spicele stau drepte spre deosebire de cele sănătoase care se apleacă sub greutatea boabelor.
Spicele bolnave au ovarele mai dezvoltate şi de culoare verde-închis spre deosebire de cele sănătoase, care sunt mai mici şi au o culoare albicios-argintie. La maturitate, spicele bolnave îşi menţin culoarea verde albăstruie mai multă vreme, sunt mai late, mai răsfirate, cu aspect zburlit; glumele şi paleele sunt mai desfăcute, iar boabele evidente. La soiurile aristate, spicele mălurate de multe ori îşi pierd aristele datorită fragilităţii acestora. Plantele bolnave, obişnuit au fraţi mai puţini (rareori mai mulţi) şi măluraţi.
Boabele mălurate sunt mai mici şi mai umflate decât cele sănătoase, au un înveliş zbârcit, fără luciu, de culoare brună-deschis până la brună-închis, cu şanţul ventral mai puţin pronunţat şi sunt mai uşoare. De obicei, sunt atacate toate boabele dintr-un spic. Simptome asemănătoare la spice şi boabe sunt produse şi de nematodul grâului (Anguina tritici). În 85 acest caz însă boabele sunt tari, se strivesc greu şi au conţinutul de culoare albă, pe când boabele mălurate se strivesc uşor între degete, eliberând un praf negricios cu un miros de peşte stricat, alcătuit din teliospori.
Teliosporii de T. caries sunt globuloşi sau ovoidali, de 18-23 µm, ornamentaţi cu o reticulaţie cu ochiuri poligonale de 2-7 µm, iar înălţimea crestelor de 1,5-2,0 µm. Teliosporii de T. laevis sunt sferici sau ovoidali, de 15-18 µm, galbeni-brunii, cu suprafaţa netedă şi cu o vacuolă mare în interior.
