Gaeumannomyces graminis (Sacc.) v. Arx. et H. Olivier var. tritici Walker (sin. Ophiobolus graminis Sacc.), f.c. Phialophora radicicola Cain – Înnegrirea şi ingenunchierea bazei tulpinii
Boala apare în vetre şi îndeosebi în monoculturi. Simptomele evidente apar în faza premergătoare împăierii plantelor. Plantele bolnave sunt decolorate şi mai scunde, în lan apărând astfel zone denivelate.
La baza tulpinii, după ce se îndepărtează teaca frunzei primului internod, ţesutul apare brunificat şi acoperit cu o crustă miceliană brun-negricioasă, în interiorul căreia se formează periteciile ciupercii. Tulpinile se rup sau se îndoaie uşor la nivelul solului. Rădăcinile primare şi chiar cele coronare sunt brunificate şi adesea se descompun, planta smulgându-se uşor din pământ.
Îndată după formarea spicelor, plantele bolnave se ofilesc complet, iar spicele uneori se albesc şi nu formează boabe sau boabele rămân mici şi şiştave. Spicele albicioase sunt acoperite ulterior de ciuperci saprofite, dându-le o culoare brună-negricioasă.
Periteciile se formează spre sfârşitul perioadei de vegetaţie a plantei gazdă. Ele au formă de butelie, având corpul globulos, de 200-500 µm, brun, cu suprafaţa netedă şi cu numeroşi apendici, iar gâtul lung de 150-300 µm. Ascele sunt alungite, cilindrice, de 70-130 x 10-15 µm. Fiecare ască conţine câte 3-8 ascospori filamentoşi, uneori îndoiţi la cele două capete, de 70-100 x 3-5 µm, incolori la maturitate, uşor gălbui, cu 3-7 septe transversale.
