Menținerea și gestionarea calității unei pășuni
Performanța animalelor poate fi îmbunătățită atunci când pasc pe pajiști de calitate. Ingestia lor și eficiența digestiei sunt crescute ducând la creșterea producției de lapte, carne și/sau lână.
Îmbunătățirea calității pajiștilor este, prin urmare, o bună oportunitate pentru crescătorii de ovine și bovine de a-și îmbunătăți performanța economică.
Calitatea vine prin controlul cantității
Este esențial să gestionați cantitatea produsă de pajiști pentru a menține și a oferi o calitate bună.
Prea mult sau prea puțin duce la o pajiște ce își pierde calitatea.
Dacă biomasa este prea mare, cantitatea de materie moartă de la baza coronamentului, precum și proporția tulpinilor în raport cu frunzele cresc. Compoziția chimică a plantelor devine mai puțin interesantă: cantitatea de proteine și carbohidrați solubili rapid digerabili scade în favoarea fibrelor mai puțin ușor de digerat. Valoarea nutritivă scade așadar. Prin urmare, este important să pășunați (sau să cosiți) înainte ca iarba să devină prea dezvoltată și valoarea sa nutritivă să scadă prea mult.
Pe de altă parte, dacă am pășunat prea scurt (la ras), nu mai rămân frunze pentru ca plantele să-și reia creșterea, ceea ce este apoi penalizat. În această situație plantele vor trebui mai întâi să sintetizeze elementele necesare fotosintezei, care au fost consumate în totalitate, din rezervele lor stocate în rădăcini și la baza tulpinilor. Creșterea este apoi foarte lentă până când sunt produse primele frunze. Dacă acest fenomen se repetă de mai multe ori în sezonul de pășunat, plantele sunt nevoite să-și mobilizeze rezervele după fiecare pășunat. În cele din urmă se epuizează și randamentul pajiștilor scade.
Cantitatea de iarbă disponibilă variază în funcție de anotimp
Rata de creștere a ierbii variază în funcție de anotimp (Figura 1). Vârful de creștere din primăvară este un moment crucial de gestionat pentru a avea o pășune de calitate până la sfârșitul sezonului de pășunat. În acest sezon, este un exces de resurse care trebuie gestionat. Este necesar să pășunați continuu înainte ca biomasa să fie prea mare. Dimpotrivă, vara și toamna, când creșterea pășunilor este lentă sau chiar nulă, trebuie avut grijă să nu o pășunați excesiv. Sunt posibile strategii diferite pentru aceasta.
Adaptarea cererii la ofertă: nevoile alimentare și creșterea ierbii
Planificarea hranei pentru animale este primul punct care face posibilă compararea cantității de hrană pe care pajiștile ar trebui să o asigure cu nevoile diferitelor categorii de animale prezente în fermă. Această planificare ne răspunde la întrebarea dacă resursele de iarbă vor putea acoperi nevoile animalelor pe parcursul anului. Trebuie făcut lună de lună deoarece creșterea pajiștilor și nevoile rumegătoarelor variază în timp.
În general, resursele sunt în exces primăvara, datorită vârfului de creștere a pajiștilor și devin deficitare vara și iarna. Prevederea perioadelor deficitare face posibilă abordarea lor mai calmă și planificarea managementului pajiștilor.
Planificarea este un instrument la care fermierii se referă adesea pentru a se asigura că sezonul de pășunat decurge conform planului. Totuși, capriciile bruște (clima, performanță sau preț), deciziile luate și ajustările făcute în timpul sezonului de pășunat au, evident, consecințe asupra planificării inițiale, care trebuie luate în considerare pentru restul sezonului.
Planificarea nevoilor și resurselor este o linie indicatoare care facilitează managementul zilnic al pășunatului, însa trebuie ajustată constant.
Pășunatul un instrument puternic și flexibil pentru gestionarea calității
Gestionarea calității pășunilor este posibilă datorită diferitelor mijloace pe care, evident, este de preferat și recomandabil să le combinați. Toate strategiile sunt la îndemâna crescătorilor, dar contextul (tradițiile) pedoclimatic și istoric în care funcționează fermele influențează strategiile utilizate în mod preferențial de fiecare crescător.
Încărcare adecvată
Una dintre modalitățile de a controla creșterea de primăvară este de a potrivi cererea (curba roșie din Figura 2) cu producția de iarbă (curba verde). Suprafața este primul lucru ce-l avem în vedere, dar trebuie să puneți în aplicare o strategie adecvată de pășunat pentru a controla această creștere.
Pentru a valorifica eficient pajiștile destinate pășunatului este necesar să existe o cerere de hrană în concordanță cu resursa sau productivitatea pajiștilor. Capacitatea de încărcare a unei pășuni variază în funcție de condițiile pedoclimatice și de terenul fermei. Dacă pășunea este supraîncărcată, atunci și riscul economic devine mare. Pe lângă un risc economic, performanța individuală a animalelor, indiferent dacă este măsurată în lapte sau carne, este limitată. În mod efectiv, cantitatea de iarbă disponibilă pentru fiecare animal va fi limitată din cauza cererii de hrană care depășește oferta.
În schimb, dacă pășunea este subîncărcată, performanța animalului luat individual va fi ridicată (dacă acoperirea vegetală este controlată), însă profitabilitatea fermei va fi atunci limitată. De asemenea, fluxul de minerale va fi redus, reducând sănătatea solului și a plantelor, având un impact asupra creșterii și rezistenței pajiștilor. Gospodărirea pajiștilor trebuie să fie „intensivă”, dar și raționată din punct de vedere agronomic și economic.
O subdivizare a parcelei împreună cu pășunatul rotativ
Cu siguranță este important să controlăm creșterea ierbii, dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că este esențială și optimizarea utilizării pășunii pentru a obține performanțe bune ale animalelor. Animalele trebuie să poată pășuna în faza potrivită pentru a nu compromite nici acoperirea, nici performanțele.
Pentru aceasta, subdivizarea parcelelor este un punct cheie. Această împărțire a parcelei asociată unui sistem de pășunat rotativ dinamic face posibilă obținerea unor bune performanțe ale animalelor, păstrând în același timp calitatea pășunilor. Pentru ca acest management să aibă succes, timpul de ședere pe parcelă nu trebuie să depășească 3 zile, în caz contrar parcelele vor fi murdare (suprapășunare a suprafețelor gustoase, refuzul zonelor mai puțin gustoase și dezvoltarea buruienilor). Este nevoie de patru zile pentru ca speciile cele mai productive (raigrass, păiuș etc.) să-și folosească stocul de energie pentru a iniția creșterea.
De asemenea, este necesar să se respecte o perioadă de odihnă suficientă, astfel încât pășunea să aibă timp să crească înapoi înainte de un nou ciclu de pășunat. În acest caz, ingestia este maximizată și creșterea puternică de primăvară este controlată. În plus, pășunatul cu rotație dinamică schimbă compoziția botanică a pajiștilor în favoarea speciilor de interes pentru pășunat.
Subdiviziunea este elementul cheie al gospodăririi pășunilor, este axa centrală a conceperii unui plan de management, trebuie concepută pentru a oferi flexibilitate, dar și pentru a permite gestionarea lipsurilor semnificative. Este important de înțeles că numărul de parcele are un efect semnificativ asupra managementului în timpul lipsei de iarbă. De exemplu, curba prezentată în prealabil (figura 1), arată o penurie sau o reducere semnificativă a creșterii pajiștilor în timpul sezonului de vară (de la mijlocul lunii iunie până la sfârșitul lunii septembrie), aceasta înseamnă că instrumentul de subdivizare trebuie să facă posibil să se gestioneze această perioadă care se întinde pe o perioadă de aproximativ 100 de zile.
Vă rog să rețineți că principiul poate părea relativ simplu de înțeles, totuși, durata șederii animalelor este variabilă pe tot parcursul anului și depinde de obiectivele de producție, care sunt corelate cu stadiul fiziologic și cu greutatea animalelor.
Aceeași parcelă trebuie așadar să fie variabilă și să permită consumarea ierbii atunci când crește mai repede, ca primăvara de exemplu. Este evident că dacă numărul de parcele nu poate fi modificat, trebuie adaptate următoarele elemente:
- Dimensiunea lotului,
- Stadiul fiziologic/greutatea animalelor și cerințele de hrană,
- Timpul de prezență pe parcelă,
- Cosirea.
Pășunatul rațional este cel mai important instrument, dar poate deveni în unele cazuri o problemă, compromițând profitabilitatea, timpul de lucru și managementul animalelor.
Voi reveni cu o fișă de lucru pentru dimensionarea parcelelor de pășunat.
Cosmin Daniel Ion
