Sfaturi de fertilizare la porumb
Porumbul își stabilește potențialul maxim de producție de la răsărire până la stadiul de creștere V12. Dacă o plantă rămâne fără nutriție în primele săptămâni de creștere, potențialul de producție va fi redus.
Plasarea corectă a îngrășămintelor împreună cu sămânța sau lângă sămânță sunt modalități posibile de a asigura o nutriție bună timpurie.
Fii un detectiv bun!
Nu vă puteți permite să cumpărați toate soluțiile posibile — hibrizi mai buni, mai mult îngrășământ, diferite utilaje de prelucrare a solului etc.
În primul rând, există premise esențiale. Drenajul, buruienile, dăunătorii, pH-ul și nivelurile de fosfor și potasiu trebuie să fie corecte. Dar dacă ați îndeplinit condițiile prealabile, continuați și verificați ceilalți 7 factori:
Vremea: Condițiile meteo favorabile pot adăuga până la 4.4 to/ha.
Azotul: este pe primul loc pe listă, deoarece controlează factorii de sub el. Cu toate acestea, fără vreme bună, azotul poate să nu ajute.
Hibrizi: De exemplu, un sistem radicular îmbunătățit va permite plantei să preia mai mult azot pe măsură ce crește.
Cultura anterioară: O rotație corectă poate crește producția cu până la 1,6 to/ha.
Densitatea de semănat: Permiteți interacțiunea maximă cu lumina soarelui.
Prelucrarea solului: Prea mult lucru nu este bun pentru structura solului.
Biostimulatorii: Aceștia pot adăuga până la 0,6 to/ha. Dacă îi folosiți greșit, totul va merge în altă direcție.
Porumbul tău are suficienți azot pentru a crește?
Luați în considerare aceste sfaturi pentru a te asigura că porumbul tău are suficienți azot pentru a crește.
În primul rând, estimați nevoile de azot acum. Condițiile meteorologice foarte variate fac dificilă estimarea cu precizie a ratelor optime de azot, așa că înțelegeți-l înainte de a se închide perioada de aplicare.
Test de sol: testați la cel puțin 30 cm adâncime pentru a determina azotul disponibil, în prezent, pentru plante.
Explorarea câmpului: Verificați zonele joase ale câmpurilor unde este posibil să fi băltit apa. Verificați temperature solului. Dacă temperature solului este de 12 până la 15 grade, pot apărea pierderi de N de până la 25%. La temperaturi ale solului de 24 până la 27 de grade, pierderile de azot pot crește până la 96%.
Senzori optici: Senzorii montați pe echipamente de aplicare N măsoară „verdele culturii” care se corelează cu conținutul de clorofilă din plante. Conținutul estimat de clorofilă estimează și nivelul de azot al culturii.
Imagini satelitare: Imagistica în infraroșu poate identifica cu ușurință zonele cu deficit de N.
În mod ideal, aplicarea fracțională a N este cea mai bună modalitate de a reduce riscurile de pierdere de N. Acest lucru permite ajustarea ratei în funcție de variațiile vremii.
În timp ce aplicațiile în timpul sezonului pot furniza N în apropierea momentului de absorbție maximă a plantei, condițiile umede pot întârzia aplicațiile dincolo de data optimă de aplicare. Condițiile foarte uscate pot duce la o întârziere a disponibilității azotului pentru plantă.
Fiți pregătit să aplicați azot cât mai repede posibil atunci când apare această fereastră de oportunitate. În cele din urmă, ar trebui să existe un plan de rezervă pentru aplicarea în timpul sezonului pentru a ajuta la evitarea unei deficiențe semnificative de N și a pierderii de randament în cazul problemelor meteorologice.
Rotația culturilor
Unii fermieri nu respectă rotația culturilor. Au trecut la cultivarea continuu a porumbului în ultimii ani, dar au înregistrat reduceri neobișnuit de mari ale producției.
Este cunoscut că există o reducere a producției în comparație cu porumbul în rotație cu soia, de exemplu. Această diferență este denumită penalizare pentru producția continuă de porumb, care este în general în intervalul de la 1,255 to la 1,833 to la hectar.
În al treilea an consecutiv de porumb s-au înregistrat producții cu 1,8 până la 3.2 to la hectar mai puțin decât porumbul după soia.
În plus, cercetătorii au spus că reziduurile de porumb din producția continuă de porumb introduc o serie de efecte fizice, chimice și biologice care influențează negativ producția de porumb.
Efectele reziduurilor de porumb acumulate includ temperatura redusă a solului, disponibilitatea redusă a îngrășămintelor cu azot și producția de substanțe chimice autotoxice, toate acestea putând afecta negativ creșterea și dezvoltarea viitoare a culturii de porumb.
Sulful poate fi o altă opțiune pentru a maximiza producția de porumb, în special pe soluri foarte erodate, cu conținut scăzut de materie organică. Aproximativ 95% până la 98% din sulful din sol se găsește în materia organică. Diferite soluri eliberează cantități diferite de SO4-S (forma de sulf disponibilă pentru plante) printr-un proces numit mineralizare.
Acest proces eliberează cantități foarte mici de SO4-S din solurile nisipoase, în timp ce solurile grele sau cu textura fină eliberează cantități crescute de SO4-S.
Mineralizarea poate fi, de asemenea, încetinită de temperaturile mai scăzute ale solului. Acest efect provoacă îngrijorări din cauza cantității mari de reziduuri rămase pe sol în monocultura de porumb și cu prelucrare redusă a solului.
Ratele de aplicare a sulfului variază în funcție de nivelurile de MO din sol.
Pe măsură ce nivelurile de producție cresc și practicile agricole evoluează, devine din ce în ce mai esențial să se reevalueze continuu testele de sol și să ajusteze programele de fertilitate.
Spor!
