Speciilor invazive și agenții de dăunare de carantină

Despre problema speciilor invazive si a agentilor de daunare de carantina; Problemele practice din cauza comertului transfrontalier de material saditor;

Preluam din revista Sanatatea Plantelor articolul cu tema „Despre problema speciilor invazive si a agentilor de daunare de carantina”

Problemele practice ce au aparut si vor aparea din cauza comertului transfrontalier de material saditor (seminte, rasaduri, rizomi, bulbi, bulbili, tuberculi, stoloni aerieni, butasi, puieti etc.) prin comertul international ridica o problema deosebita. Exista posibilitatea ca specii din anumite zone ale lumii sa patrunda si sa devina permanente in alte zone ale lumii unde, in afara de probleme legate de biodiversitate, pot aparea (si de cele mai multe ori apar) probleme legate de pagubele considerabile in agricultura. Cele mai cunoscute exemple poate sunt: filoxera vitei-de-vie (Daktylosphaera vitifoliae), gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata), viermele vestic al radacinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera), paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), molia miniera a tomatelor (Tuta absoluta), etc..

Speciile care provin din alte zone ale lumii ce apar in zone unde nu au existat initial se numesc „specii invazive”, iar in aceasta situatie ar trebui corelate politicile si legislatia si, mai ales, colaborarea intre cele doua domenii: cercetarea fundamentala (in stransa legatura cu cu ecologia insectelor) si cercetarea aplicativa (in stransa legatura cu protectia plantelor-carantina fitosanitara). „Carantina fitosanitara” inseamna protectia teritoriului tarii impotriva introducerii, raspindirii si/sau aducerii organismelor daunatoare plantelor sau produselor vegetale, prin: preintimpinarea, identificarea organismului si localizarea acestuia si organizarea opririi sau eradicarea in timp util a organismelor de carantina, pentru a nu se raspindi in masa, evitand pierderile calitative si cantitative ale recoltei. Din pacate, aceste aspecte implica instituirea unui cadru juridic si regulatoriu, supravegherea si controlul institutiilor de stat a acestei activitati (trebuie spus destul de limpede ca lipsa de personal si fonduri deseori impiedica realizarea acestor deziderate). Aceste activitati sunt intrinsec corelate cu necesitatea ca agentii economici, autoritatile administratiei publice centrale si locale, persoanele juridice si fizice sa cunoasca si mai ales sa respecte regulile si normele carantinei fitosanitare.

Multitudinea intrunirilor si organizarilor diverselor manifestari stiintifice si practice pentru solutionarea problemei „filoxera” si a altor insecte (mai ales a gandacului din Colorado) care apareau pe continentul European a provocat organizarea primei Conventii Internationale pentru Protectia Vegetalelor (Roma, 16 aprilie 1929). De la aceste insecte s-a initiat organizarea Serviciilor de Carantina Fitosanitara in majoritatea tarilor din lume. In 1948 s-a constituit Comitetul de control al gandacului din Colorado (Olanda si Marea Britanie), iar in 1951 acesta a devenit Organizatia Europeana de Protectia Plantelor – OEPP (European and Mediterranean Plant Protection Organization – EPPO) cu sediul la Paris. In urma semnarii Conventiei, s-a lansat modelul certificatului fitosanitar ce insoteste produsele agricole din tara de origine pana la importator.

EPPO recomanda statelor membre sa reglementeze agentii de daunare enumerati in lista  A1 ca fiind de carantina (sunt absenti din regiunea EPPO). Lista EPPO A1 (versiunea 2020) este revizuita in fiecare an de Grupul de lucru pentru reglementari fitosanitare si aprobata de Consiliul European si contine informatii specifice agentilor de daunare stocate in baza de date globala EPPO (distributii geografice, plante gazda, imagini, fise tehnice, PRA-uri, protocoale de diagnostic si alte standarde EPPO, in siteul: https://www.eppo.int/ACTIVITIES/plant_quarantine/A1_list). Lista are un numar de 211 organisme de daunare (15 fitoplasme si bacterii; 36 ciuperci patogene; 25 Virusuri si PPLO; 113 insecte si acarieni; 5 nematozi; 1 gasteropoda; 16 plante).

In ceea ce priveste „speciile invazive”, cooperarea internationala se face pe baza Conventiilor in domeniul protectiei mediului si componentelor acestuia: „Comertul international cu specii salbatice din fauna si flora pe cale de disparitie” (Conventia CITES, Washington, 1973); „Conservarea vietii salbatice si a habitatelor din Europa” (Berna, 1979); „Dezvoltarea durabila – imbunatatirea conditiilor de viata a omului in armonie cu natura” (Bruxelles, 1987); „Diversitatea Biologica” (Rio de Janeiro, 1992) si Protocolul la aceasta conventie (Montreal, 1994); Protocolul „Biosecuritatea” (Cartagena, 2002 si Kyoto, 2003), ratificate la nivel de tara.

Diferenta dintre organismele de carantina si speciile invazive: specia care migreaza dintr-o arie geografica in alta prin migrare naturala sau prin miscarea oamenilor si a marfurilor, ce nu a fost inregistrata in noua zona, teoretic ar trebui sa detina statutul de organism de carantina, care este temporar, pana la adaptarea speciei in zona noua, dar dupa ce apare impactul economic al speciei pe mai multi ani, organismul este inclus pe lista de daunatori din tara si este eliminata din lista de carantina, dar organismele sunt in continuare incluse in cercetarea fundamentala, investigatiile sunt efectuate si finantate pin diferite proiecte nationale si internationale.

In 2016, ca urmare a Regulamentului (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European si al Consiliului, Comisia Europeana a adoptat lista speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune care includea 37 specii. Lista a fost actualizata in 2017 si mai apoi in 2019, varianta actuala incluzand 66 specii. Speciile listate sunt supuse unor restrictii, statele membre ale Uniunii Europene trebuie sa ia masuri pentru a opri raspandirea acestor specii, sa implementeze metode de monitorizare si sa le limiteze sau elimine, daca este posibil. Chiar in situatia in care speciile sunt deja larg raspandite in tara, statul respectiv trebuie sa ia masurile de management necesare pentru a evita continuarea raspandirii speciilor in cauza.

Inventarul speciilor invazive din Europa (DAISIE – Inventory of alien invasive species in Europe) este o baza de date de verificare a acestor specii publicata de Institutul de cercetare pentru natura si padure (Research Institute for Nature and Forest – INBO) si Centrul de ecologie si hidrologie (Centre for Ecology and Hydrology – CEH). Contine informatii despre 12.104 taxoni (mai ales specii si majoritatea introduse) care apar in natura in Europa incepand cu 1500, Agentia Europeana de Mediu a elaborat o lista cu cele 163 cele mai daunatoare specii alogene invazive care ameninta ecosistemele din Europa, dar in fiecare an mai apare cel putin inca o specie.

Este cazul sa subliniem faptul ca fata de cele 12.104 specii invazive in Europa, pe lista organismelor de carantina A1 a OEPP sunt numai 211 specii, iar din cele 163 de  specii alogene invazive daunatoare care ameninta ecosistemele din Europa, numai 66 de specii (36 de plante si 30 de animale) au conditii clare de a fi consolidate in ecosistemul european.

Uniunea Europeana aloca in prezent cel putin 12 miliarde de euro pe an pentru prevenirea raspandirii speciilor invazive si repararea daunelor produse de acestea. Incepand cu 1992, UE a cheltuit peste 38 de milioane de euro pentru 180 de proiecte vizand atat zone de conservare apartinand retelei Natura 2000, cat si zone in afara acesteia (din pacate Romania nu a putut accesa la aceste proiecte pentru speciile cu importanta pentru agricultura noastra), dar SUA estimeaza cheltuielile pentru combaterea speciilor invazive ca ridicandu-se la o valoare de 80 de miliarde EUR pe an.

Comisia Europeana sprijina actiunea asupra speciilor straine invazive prin instrumentele sale de finantare existente, printre care: LIFE (pentru proiecte de mediu, conservare a naturii si actiune climatica, cooperarea transfrontaliera si sensibilizarea cu privire la speciile extraterestre invazive); Orizont 2020 (program de cercetare si inovare cu proiectul DAISIE („Livrarea inventarelor de specii invazive extraterestre pentru Europa”); proiecte interregionale INVEXO Interreg IV A (a sprijinit eforturile comune de gestionare a 4 specii exotice invazive prioritare in Flandra si sudul Olandei), etc. Politica UE de dezvoltare rurala 2014-2020 a oferit oportunitati de abordare a speciilor extraterestre invazive prin intermediul programelor nationale si regionale de dezvoltare rurala.

Prof. Univ. Dr. Ioan Rosca, Director general ICDPP Bucuresti pentru Sanatatea Plantelor

Related posts

Leave a Comment