În funcție de teren, noile tehnologii pot îmbunătăți nivelul de aprovizionare cu nutrienți, pot contribui la eliminarea buruienilor și dăunătorilor, pot îmbunătăți infiltrarea și stocarea apei în profilul solului și pot reduce eroziunea și compactarea solului.
Orice practică sau tehnologie nouă nu este un sistem perfect. Vor exista eșecuri în adoptarea noilor tehnologii, dar ceea ce este important până la urmă este că ele vor avea efecte atât în câmp, cât și în viitor. De asemenea, cred, trebuie să privim noile tehnologii ca pe o investiție pe termen lung.
Testările în fermă pot demonstra beneficiile noilor tehnologii
Ne-am hotărât să testăm la scară largă, pe mai mulți ani (3), în ferme, beneficiile a cât mai multe tehnologii noi propuse de diverși furnizori de inputuri. Încrederea „oarbă” nu îi poate ajuta pe fermieri să-și optimizeze semnificativ tehnologiile din punct de vedere economic. În schimb, testarea în ferma proprie este obligatorie pentru situații ca cea din acest an, cu un mare dezechilibru între costul îngrășămintelor și cel al producției agricole și evoluția imprevizibilă a prețurilor cerealelor.
Proiectul își propune să sporească cunoștințele producătorilor cu privire la noile tehnologii, la noile practici de conservare, la răspunsul hibrizilor/soiurilor la condițiile actuale de climă, să integreze programe de management și să extindă și să accelereze adoptarea noilor soluții. Programul de testare în fermă vine cu o echipă de specialiști, software pentru evaluarea rezultatelor pentru a determina ce practici funcționează cel mai bine în fermă. Dacă are succes, proiectul va deveni un model pentru alții.
Numai așa poti verifica, în condițiile reale ale fermei, diversele tehnologii. Fermierii sunt obligați să găsească soluții tehnice care să le permită obținerea unor recolte cât mai avantajoase din punct de vedere economic.
Abordare de 3 ani
Anul unu: Un agronom de la Centrul de Inovare Agricolă AGRIMANET va lucrat cu fermierul pentru a gestiona procesele de testare. O abordare de management adaptabilă va fi aplicată pe măsură ce rezultatele vor fi măsurabile.
Anul doi: Pe măsură ce rezultatele primului an sunt evaluate, vor fi implementate modificări și, dacă este necesar, va fi dezvoltat un nou program.
Anul trei: Până în al treilea an, vom avea o înțelegere clară a modului în care tehnologiile testate oferă rezultate. „Concepția noastră este că fermierul va fi apoi dispus să extindă acest lucru în restul fermei sale”, spune reprezentantul Centrului de Inovare Agricolă AGRIMANET.
Ținte
Prima țintă este gestionarea nutrienților, prin implementarea unei suite de practici, care presupun prelevarea de probe de sol, introducerea de noi tipuri de fertilizanți, aplicarea de îngrășăminte cu rată variabilă, aplicarea fracționată, testarea țesuturilor în timpul sezonului, etc. Toate tehnologiile de nutriție a culturilor vor fi testate pe un singur soi/hibrid, aceștia provenind din portofoliul INCDA Fundulea și/sau SCDA-urilor.
A doua țintă este testarea soiurilor/hibrizilor, utilizând o singură tehnologie de cultură.
Al treilea studiu se concentrează pe managementul culturilor.
Scopul studiului este de a evalua efectul asupra randamentului și profitabilității.
„Acest proiect este o oportunitate pentru noi de a explora date despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în câmp, date pe care să le punem la dispoziția tuturor fermierilor implicați, astfel încât să poată lua decizii de management mai bune în viitor. Ne-am propus să realizăm cea mai extinsă rețea independentă de testare în câmp, în primul an incluzând în proiect un numar de minim 250 de fermieri”.
„Există o oportunitate semnificativă de a verifica independent tehnologiile propuse de furnizorii de inputuri. Folosind instrumentele de analiză și modelare a datelor, vom putea colabora cu fermierii pentru a modela impactul adoptării noilor tehnologii prezente în piața agricolă românească și pentru a determina dacă aceste practici au sens din perspectiva profitabilității.”
Doborâm barierele
„Din punctul nostru de vedere, a existat un decalaj semnificativ între accesul fermierului la inovație și extinderea soluțiilor”. „Teoria mea față de schimbările în modul de abordare a practicilor agricole a fost că atunci când îi ceri unui fermier să adopte ceva nou, există bariere semnificative în calea adopției.”
Am identificat patru bariere:
- Cost. Dacă nu are o rentabilitate directă a investiției pentru fermă, este dificil de adoptat pentru un fermier.
- Risc. Când îi ceri unui fermier să schimbe ceva, de multe ori introduci un risc în ferma lui. „Nu este doar un risc pe termen scurt, multe dintre aceste sisteme de management pot avea o reducere a randamentului sau o creștere a costurile și/sau variabilitate. Este deplasat să ai pretenția de a cere unui fermier să-și asume singur aceste riscuri.”
- Practică. O mare parte din tehnologie sau practici necesită, de asemenea, câteva sezoane de practică. „În esență, un fermier are o șansă pe an. Are nevoie de mai multe sezoane pentru a se adapta cu adevărat și pentru a obține o nouă tehnologie sau practică”.
- Suport. În timp ce fermierii sunt oameni inteligenți, inovatori, multe dintre aceste noi soluții implică concepte intense de agronomie, tehnologie și știință a solului.
„Acest proiect oferă expertiza necesară pentru a ajuta fermierul să facă față provocărilor care ar putea apărea odată cu adoptarea unora dintre aceste practici”. „Agronomii noștri lucrează unul la unul cu fermierii pentru a implementa practici.” „Agronomul nostru petrece timpul cu fermierul observând atât pământul, cât și datele pentru a-l ajuta pe acesta să-și dea seama cum să-și îmbunătățească operațiunile.”
„Dacă putem ajuta fermierii să îmbunătățească gestionarea fermei lor și să avem succes în adoptarea noilor practici, aceasta ne întărește relația”.
„Un astfel de proiect ne poate ajuta, de asemenea, să le demonstrăm fermierilor că, în loc să vedem o practică sau o tehnologie ca pe o cheltuială, poate fi o modalitate de a aduce valoare înapoi la fermă.”
„Riscului de a adopta o nouă practică nu trebuie să revină doar fermierului. Toți participanții în lanțul de aprovizionare trebuie să-și asume. Oare nu ar trebui ca furnizorii de inputuri să împărtășească riscul cu fermierul? Reprezentanții companiilor distribuitoare de inputuri, de multe ori, recită o poezie, plină de termeni “filosofici”, când ei ar trebui să răspundă întrebărilor simple ale fermierilor cu “depinde”. Pentru a verifica spusele vânzătorilor, singura soluție pe care o au fermierii ca să-și optimizeze tehnologiile este să încerce în ferma proprie tehnologiile inovatoare care li se par potrivite”, concluzionează Cosmin Daniel Ion, director general Centrul de Inovare Agricolă AGRIMANET