Zece greșeli în gestionarea pășunilor
Dacă spuneți oricare dintre aceste lucruri…
Câte animale țin pe un hectar de pășune?
Încărcătura pe hectar este cea mai importantă decizie pe care o ia un crescător. Încărcătura pe hectar este calculată pentru echilibrarea cererii de furaje a nimalelor cu oferta de furaje. Adesea, auzim de cazuri în care crescătorii se descurcă folosind o încărcătură la hectar generală, stabilită la nivel județean sau chiar național. Cu toate acestea, cifra animalelor pe care le ținem pe hectarul de pășune este specifică fermei și este influențată de istoricul pășunatului, tipul de amestec de plante din pășune, climă, capacitatea terenului, tipul și clasa de animale, etc. Din experiența mea, de cele mai multe ori am întâlnit tendința de a suprapopula pășunea. Este, de asemenea, o concepție greșită frecventă că implementarea unui sistem de pășunat va atenua problemele privind încărcătura de animale. Pe termen lung, niciun sistem de pășunat nu va funcționa dacă încărcătura de animale pe hectar nu este corelată cu furajul anual produs.
Vacile mele pasc toată pășunea
Suprafața efectivă pășunată este adesea trecută cu vederea. Foarte rar întâlnim situații când fiecare palmă de pășune este folosită de către animale, chiar dacă crecătorul a trecut la un sistem de pășunat rațional. Există mulți factori care duc la limitarea efectivă a hectarelor pășunate. De exemplu, panta este un limitator comun; cele mai multe bovine nu doresc să pască pe pante mai abrupte de 30%.
A pășuna toamna târziu/iarna nu îmi va afecta producția de iarbă viitoare
O anumită înălțime a ierbii la intrare în iarnă oferă o oarecare protecție termică, dar în cea mai mare parte asigură că lăstarii pereni tineri nu sunt pășunați. Presiunea excesivă de pășunat toamna și/sau iarna asupra ierburilor perene poate reduce numărul de lăstari/plante prezente în primăvara următoare, reducând astfel producția anuală totală.
Am odihnit această pășune toată iarna
De multe ori bunele noastre intenții pot lucra împotriva noastră. Odihna pășunilor sau asigurarea unui anumit interval de timp fără pășunat permite plantelor să se recupereze după pășunat. În mod obișnuit, intenționăm să acordăm timp speciilor furajere primare să se refacă complet înainte de a ne întoarce pentru o a doua perioadă de pășunat. Problema cu a vă baza pe odihna „toată iarna” este că aceasta nu este odihnă într-un „sezon activ de creștere”. Plantele perene au nevoie de perioade periodice de odihnă în timpul sezonului activ de creștere pentru a-și reconstrui rezervele de carbohidrați. Odihna numai în timpul sezonului de iarnă nu realizează această funcție.
Dar am pășunat doar jumătate din ea
Majoritatea speciilor furajere perene au o rată specifică procentuală de utilizare a pășunatului pe care o pot tolera înainte de a fi forțate să-și utilizeze rezervele de carbohidrați pentru a le completa. Rata de utilizare este de obicei între 33 și 73%, în funcție de durata pășunatului. Ierburile sunt destul de eficiente – produc aproape de două ori mai mult decât au nevoie pentru a se întreține. Astfel, dacă pășunăm jumătate din această producție, planta are încă capacitatea de a se recupera complet și de a prospera. Cu toate acestea, din acea jumătate pe care o folosim, 25% se pierde din cauza călcării în picioare, pierderilor de mediu, etc. În esență, pe pășuni, cel mai bine este să folosim doar restul de 25% din producția totală anuală a pășunilor pentru a determina încărcătura pe hectar. În consecință, conceptul „ia jumătate, lasă jumătate” este de obicei greșit înțeles, iar pășunile ajung să fie suprapășunate.
Dacă o las, pierd iarbă
Ceea ce rămâne după pășunat (reziduurile determinate de înălțimea ierbii la ieșire de pe parcelă) sunt adesea considerate pierderi dacă nu sunt consumate de către animale. Cu toate acestea, ierburile au nevoie de aceste reziduuri din mai multe motive. Ele servesc drept armură pentru sol. Menținerea solului acoperit și limitarea terenului gol ar trebui să fie un obiectiv principal al planurilor de management al pășunatului. Acoperirea reziduală menține temperatura solului reglată, în primul rând mai răcoroasă vara. Temperaturile ridicate ale solului pot limita funcția biologică a solului și ciclul materiei organice. Un alt beneficiu al acoperirii reziduale este încetinirea scurgerii, reducând astfel eroziunea. Furajul rezidual ajută, de asemenea, la combaterea buruienilor prin limitarea avantajului competitiv al buruienilor. În mod normal, cu cât pământul este mai puțin gol, cu atât presiunea buruienilor este mai mică.
Densitatea animalelor nu contează
Densitatea animalelor este numărul de animale dintr-o anumită zonă pentru o anumită perioadă de timp. Aceasta este de obicei exprimată ca kilograme de greutate în viu pe hectar. Încărcătura de animale pe hectar pentru întreaga fermă este foarte importantă; cu toate acestea, densitatea este un instrument de management care, dacă este aplicat corespunzător, vă poate permite să faceți îmbunătățiri vaste asupra pășunii. Cu cât densitatea este mai mare, cu atât efectivele sunt mai concentrate pe o suprafață mai mică. Acest lucru permite o distribuție mai uniformă a gunoiului de grajd și a urinei, o distribuție mai eficientă a pășunatului și o utilizare mai eficientă a furajelor. Reversul este, de asemenea, adevărat: densitatea mică poate duce la pășunat local, furaje subutilizate și recuperare mai lentă. Densitatea animalelor contează foarte mult.
Iarba este iarbă. Care este diferența?
Nu toate ierburile sunt la fel. Nu există două specii de iarbă la fel. Ierburile diferă fiziologic în felul în care cresc, cât și în ceea ce privește cantitatea pe care o pot produce. Capacitatea de producție este o funcție a trăsăturilor intrinseci ale plantei, dar depinde și de climă, fertilitate și caracteristicile solului.
O vacă în plus înseamnă mai mult profit
Încă o vacă nu înseamnă întotdeauna un euro în plus ca profit, dar asigură mai multe costuri de intrare. Adăugarea unei vaci poate fi profitabilă dacă o proprietate este subutilizată. Încă o vacă poate fi acel punct de cotitură în care costurile depășesc veniturile. Din nou, încărcătura pe hectar adecvată este adesea factorul determinant al succesului economic.
Văd eu ce fac dacă e secetă
Cei mai de succes crescători sunt flexibili și adaptabili. Gestionarea pășunii necesită parcele flexibile și o încărcătură pe hectar flexibilă. De multe ori, decizia de a reduce încărcătura pe hectar este cea mai greu de discutat și acceptat. Pentru a ușura această problemă, un plan de urgență pentru secetă poate atenua o parte din pericole. Veți ști cel puțin la ce să vă așteptați, cum să-i atenuați efectele și cum să reacționați în timp util. Decizia de a hrăni din stoc în timpul secetei depinde în mare măsură de costul resurselor furajere și de valoarea cărnii de vită/laptelui, dar ar trebui să luați în considerare și costul suportat de distrugerea pășunii prin pășunat inadecvat. Să hrăniți într-o perioadă de secetă, mai degrabă decât să ajustați numărul de animale, poate avea ramificații economice și ecologice costisitoare.
În concluzie, gestionarea pășunatului este o parte complexă a gestionării unei ferme. Înțelegerea concepțiilor greșite despre gestionarea pășunatului vă poate crește șansele de succes economic.
