Pășunatul este parțial artă și parțial știință (2)

Pășunatul este parțial artă și parțial știință. Pășunat flexibil pe parcele. Proiectare sisteme moderne de pășunat. Pășuni și fânețe

Pășunatul este parțial artă și parțial știință

Prima parte a materialului despre pășunatul flexibil pe parcele o puteți citi accesând linkul următor: Pășunatul este parțial artă și parțial știință (1)

Elemente de design

Cel mai bun mod de a începe să vă configurați sistemul de pășunat este să începeți cu ceea ce aveți. Dacă abia începeți și aveți o pășune mare, deschisă, în care animalele petrec câteva săptămâni sau mai mult, luați în considerare utilizarea gardurilor electrice pentru a delimita o bucată mică care ar oferi suficient hrană pentru câteva zile. Urmăriți și observați comportamentul la pășunat al animalelor. Sunt răsfirate pe parcelă sau stau grămadă? Pasc o perioadă, apoi se împrăștie și se culcă? Observați starea ierbii după ce au pășunat. Este pășunat aproape de sol sau nu? Există smocuri de iarbă și plante care nu au fost pășunate? O parte din iarbă este călcată în picioare? Toate acestea sunt indicii despre cât de bine ați dimensionat parcela și cât de bine ați stabilit timpul petrecut în ea.

Principalele elemente ale proiectării sistemelor de pășunat prezentate mai jos includ forma și dimensiunea parcelei. Într-un alt material voi vorbi despre speciile de iarbă, sistemele de gard și de adăpare și căile de acces ale animalelor. Scopul crescătorului este de a reuni aceste elemente pentru a proiecta un sistem simplu și flexibil.

Forma și dimensiunea padocului

Parcelele ideale pentru pășunat sunt adesea gândite ca forme geometrice regulate (pătrat sau dreptunghi). Acestea pot funcționa pentru a încuraja pășunatul uniform și, astfel, distribuția uniformă a gunoiului de grajd. Dar, în realitate, multe ferme nu au o formă regulată și au o anumită pantă și un aspect al peisajului. De asemenea, crescătorii trebuie să ia în considerare prezența pâraielor, mlaștinilor, copacilor și a altor obstacole. Vitele pot prefera să pășuneze pe unele pante sau zone plate mai mult decât în ​​alte părți ale parcelei. Dacă o parcelă are multe variații sub acest aspect, aceasta poate fi slab utilizat deoarece unele zone vor fi suprapășunate, iar altele subpășunate. În acest caz, cel mai bine este să îngrădiți în funcție de peisaj sau să utilizați gard temporar pentru a controla accesul în pășune.

Figura 1 – Exemplu de pășune înainte de proiectarea sistemului de pășunat flexibil pe parcele
Figura 2 – Pășunatul și distribuția gunoiului de grajd a trei modele diferite de pășunat

În condiții de pășunat continuu (figura din stânga), animalele au acces constant la 100% din pășune, rezultând că 0% din pășune se recuperează. Zona cea mai apropiată de sursa de apă este pășunată foarte scurt (verde deschis). Zonele mai îndepărtate sunt fie pășunate foarte scurt, fie deloc (verde mediu), rezultând un model de pășunat neregulat. Zonele cele mai îndepărtate sunt în cea mai mare parte nepășunate, devenind în cele din urmă foarte mature și neinteresante pentru animale (verde închis). Distribuția nutrienților din bălegar și urină este foarte slabă, deoarece majoritatea se concentrează în jurul sursei de apă sau în zonele umbrite.

În cadrul pășunatului rațional gestionat în mod convențional (figura din mijloc), în cazul în care animalele se rotesc pe 4 parcele, de exemplu, accesează 25% din pășune la un moment dat, ceea ce duce la recuperarea a 75% din pășune. Unele zone sunt pășunate la o înălțime foarte mică, în timp ce altele sunt lăsate complet nepășunate, creând un aspect neregulat. Distribuția nutrienților din bălegar și urină este oarecum îmbunătățită în comparație cu sistemul de pășunat continuu, deoarece fiecare parcelă este considerabil mai mică. Dar iarba s-ar putea să nu-și revină complet înainte ca animalele să pășuneze din nou în aceeași parcelă.

În cadrul sistemului de pășunat flexibil propus (figura din dreapta), îmbunătățirea sănătății solului, menținând în același timp sănătatea/performanța animalelor este obiectivul principal. Calitatea pășunii, cantitatea, cerințele nutriționale ale animalelor și solul sunt monitorizate în mod constant pentru a determina modificările din mers ale dimensiunii parcelei și cât timp petrec animalele într-o singură parcelă. Animalele se rotesc între 12 sau mai multe parcele de dimensiuni variabile, pășunând pe 8% sau mai puțin din pășune, ceea ce duce la recuperarea a 92% sau mai mult din pășune. Deoarece fiecare dintre cele patru parcele principale este împărțită în mai multe micro-parcele, fiecare micro-parcelă este considerabil mai mică, permițând tuturor zonelor să fie pășunate. Distribuția nutrienților din bălegar și urină este uniformă, deoarece fiecare parcelă este foarte mică.

Unii crescători sugerează că parcelele înguste sau alungite nu funcționează foarte bine, deoarece animalele pasc la un capăt al padocului mai sever sau mai scurt decât la celălalt. Acest lucru poate fi adevărat în situațiile în care parcelele sunt foarte mari în raport cu numărul de animale și perioadele de pășunat sunt lungi. Dar dacă aceeași parcelă este împărțită în fâșii lungi și înguste folosind gard electric (portabil) pentru a crea mai multe parcele astfel încât animalele să petreacă o zi-două într-o zonă, animalele pășunează uniform întreaga parcelă.

Considerații privind forma parcelei

Padocurile lungi și înguste pot fi extrem de versatile, în funcție de obiectivele tale ca și crescător. De exemplu, dacă avem bovine la finisare, pentru care sporul mediu zilnic este o prioritate, o strategie ar fi să avansați pe toată lungimea în același timp, astfel încât animalele să meargă pur și simplu înainte câțiva metri până este pășunată toată iarba proaspătă și se ajunge la următoarea parcelă. Apoi, după trei până la cinci zile, ar putea fi instalat un gard în spate pentru a împiedica animalele să se întoarcă în parcela precedentă, astfel încât aceasta să se refacă. Consultați figurile 3 până la 13 de la finalul acestui material pentru exemple de aranjamente care maximizează sporul mediu zilnic.

În general, parcelele ar trebui să fie suficient de mici pentru a promova pășunatul uniform. Parcelele pot fi ajustate ca dimensiune pe măsură ce sezonul progresează și creșterea furajelor încetinește. Dacă trebuie să păstrați animalele pe o parcelă mai mult de câteva zile pentru a pășuna la o înălțime stabilită, probabil că acest lucru indică surplus de iarbă, care poate apărea la începutul sezonului. Dacă animalele nu pot ține pasul cu creșterea ierbii la începutul sezonului de pășunat, există cel puțin două opțiuni de luat în considerare. Una este de a reduce dimensiunea padocurilor și de a cosi o parte. Vitele pot fi mutate ulterior pe parcelele cosite, după recuperarea corespunzătoare a parcelei.

O a doua opțiune în timpul creșterii rapide a furajelor este de a face parcele mai mici, astfel încât animalele să pășuneze foarte repede pe parcelă – o strategie cunoscută sub numele de pășunat rapid. „Când iarba crește rapid, mișcă (sau rotește) animalele rapid, iar când iarba crește încet, mișcă-le încet”. Principiul este că animalele ar trebui să se deplaseze prin rotație adaptată la viteza de recreștere a ierbii. Acest lucru necesită o monitorizare constantă. Ca atunci când conduci. Monitorizați drumul, apoi controlați volanul, frâna și accelerația pentru a vă asigura că ajungeți cu bine la destinație. Același principiu se aplică și în cazul creșterii ierbii pe pășune.

Dimensiunea parcelei și încărcătura de animale

Cum putem determina cel mai bine cât de mari ar trebui să fie parcelele noastre și câte animale ar trebui să avem pe o parcelă? Având în vedere natura flexibilă a pășunatului flexibil, cel mai bine este să faceți o determinare inițială și să vă adaptați pe măsură ce sezonul avansează. Puteți construi parcele permanente, dar este important să aveți capacitatea de a ajusta dimensiunile parcelelor în funcție de obiectivele de productivitate, numărul de animale sau de perioada de refacere a pășunilor. Gardul electric funcționează cel mai bine pentru împărțirea pășunilor în parcele, deoarece ne permite să schimbăm dimensiunea și forma lor pe măsură ce iarba răspunde la pășunat și progresează sezonalitatea creșterii.

Cât de mare ar trebui să fie parcela inițială pentru a începe rotația? Mai întâi determini cererea totală de iarbă pentru animalele tale și o compari cu iarba disponibilă pentru pășunat. În funcție de asta reduceți/măriți dimensiunea parcelei sau modificați încărcătura de animale. Puteți ajusta (adapta) în funcție de observațiile dvs. asupra modului în care animalele se comportă în parcelă și a modului în care iarba se recuperează după fiecare ciclu de pășunat. Pentru instrucțiuni specifice privind calcularea dimensiunii parcelei și a încărcăturii de animale, mă puteți contacta oricând la 0720488504 sau pe email, la contact@agrimasat.ro.

Dacă doriți să implementați un sistem de pășunat flexibil pe parcele, vă rugăm să luați legătura cu noi pentru a programa o vizită în ferma dumneavoastră.

Telefon: 0720488504, email: contact@agrimasat.ro.

Prima parte a materialului despre pășunatul flexibil pe parcele o puteți citi accesând linkul următor: Pășunatul este parțial artă și parțial știință (1)

Exemple – Figurile 3 – 13

Figura 3:
Vitele sunt împiedicate să păsuneze toată parcela simultan, folosind un gard electric portabil (linie roșie întreruptă) alimentat de un fir electric de înaltă rezistență (linie roșie continuă). Fundalul verde deschis descrie o pășune complet pășunată, fundalul verde mediu descrie o pășune parțial pășunată, iar un fundal verde închis reprezintă o pășune complet recuperată. Jgheabul de apă și cuva de alimentare cu minerale sunt montate pe suporți și conectate între ele, astfel încât ambele să poată fi mutate simultan. O conductă supraterană sau subterană (linia albastră) furnizează apă în câmp, în timp ce un furtun cu racorduri cu conectare rapidă asigură aprovizionarea cu apă de la conductă la jgheab. Un gard suplimentar este plasat dincolo de gardul frontal din parcela pe care pășunează animalele, pentru a preveni accesul animalelor în întrega pășune dacă primul gard este rupt.
Figura 4:
Vitele intră în următoarea parcelă prin străngerea firului și colectarea stâlpilor. Vitele merg înainte câțiva metri pentru a accesa următoarea parcelă.
Figura 5:
Odată ce gardul electric portabil este strâns, toate animalele înaintează în următoarea parcelă.
Figura 6:
Vitele avansează încet în următoarea parcelă mergând înainte câțiva pași. Calitatea pășunilor, cantitatea de iarbă și nevoile nutriționale ale animalelor sunt evaluate pentru a determina unde ar trebui amplasat următorul gard din sârmă. Gardul frontal care tocmai a fost rulat este montat pentru a crea un nouă parcelă.
Figura 7:
Folosind un gard în spatele animalelor pentru a preveni re-pășunatul parcelelor recent pășunate, animalele sunt ținute într-o bandă dreptunghiulară. Jgheabul de apă și cel cu minerale sunt conectate între ele și poziționate pe linia dintre două parcele pentru a reduce munca. Gardul este direcționat în jurul jgheabului de apă și cu minerale.
Figura 8:
Vitele sunt mutate la parcela următoare prin capătul gardului, pe lângă jgheabul de apă și cel cu minerale, prin rularea gardului, menținând în același timp tensiunea pe gard.
Figura 9:
Pe măsură ce animalele intră în noua parcelă, ele trec unul pe lângă celălalt, mergând spre capătul îndepărtat al parcelei.
Figura 10:
Odată ce animalele sunt în parcela următoare, gardul de sârmă este reconectat, dar pe cealaltă parte a jgheabului de apă și a cuvei de alimentare cu minerale (pasul 1). Fostul gard din spate este strâns (pasul 2) și mutat dincolo de parcela pășunată în prezent (pasul 3) și derulat pentru a crea o nouă parcelă (pasul 4).
Figura 11
Figura 12
Figura 13

Într-un material viitor voi reveni cu modul în care s-a proiectat pășunatul flexibil pe parcele pe o pășune de 29 de hectare (figura 1).

Spor, dragii mei! Cosmin Daniel Ion

Related posts

Leave a Comment