Borul este un microelement esential. Joaca un rol de baza in absorbtia nutrientilor, in transportul carbohidratilor si a altor asimilate, in germinatie, in formarea tesuturilor radiculare si tesuturilor conducatoare, respectiv a florilor si fructelor.
Solurile nisipoase, sarace in coloizi, cele cu continut ridicat in saruri si cu pH ridicat sunt sarace in bor, adesea chiar cu continut critic in acest element. Din solurile alcaline planta nu poate absorbi borul transformat in compusi nesolubili, suplimentarea se poate face doar prin fertilizare foliara. Seceta impiedica fluxul de bor si de molibden, carenta acestor doua elemente apare predominant pe partile cele mai tinere ale plantei.
Borul joaca un rol important in formarea florilor si in fecundare, respectiv administrarea de bor contribuie la marirea continutului de ulei in seminte. De asemnea carenta de bor poate conduce la reducerea fertilitatii, respectiv caderea bobocilor.
Molibdenul
Molibdenul este de importanta vitala pentru plante, este transportor de electroni si activator al mai multor enzime.
Absorbtia molibdenului de catre planta este blocata de prezenta ionilor sulfat, respective stimulata de ionii fosfat.
Molibdenul nu este translocat in planta, solurile acide (<5,5pH) influenteaza negativ absorbtia lui, prin urmare fertilizarea foliara cu acest microelement este indispensabila.
Molibdenul ajuta absorbtia azotului din sol si valorificarea lui in planta. Carenta de molibden are ca efect ingalbenirea frunzelor tinere si caderea frunzelor mature.
Prezenta molibdenului este deosebit de importanta in vederea evitarii sindromului Whiptail (lamelele frunzelor sunt reduse, doar petiolul creste, iar fructele nu se formeaza). Simptomele carentei de molibden sunt asemanatoare carentei de azot, doar ca in acest caz parlirea frunzelor este cauzata de azotul acumulat si neutilizat. In cazul unei fertilizari intensive cu azot leguminoasele au nevoie de un aport suplimentar de molibden.
Recomandari:
• Specii pomacee: tratamente in faza de buton rosu, cu repetarea tratamentului in perioada de crestere incepand cu caderea petalelor, respectiv dupa recoltat, inainte de caderea frunzelor. Ajuta infloritul, fecundarea, germinatia polenului si legarea fructelor, dezvoltarea varfurilor de lastari. Reduce necroza florilor, si daunele cauzate de inghet, imbunatateste indicatorii nutritionali.
• Bacifere si frag: tratamente in faza de buton alb cu repetare dupa 10-14 zile, cat si dupa recoltare.
• Mazare, fasole, morcov si patrunjel: tratamentele se aplica inante de inflorit, in vederea stimularii legarii florilor si a fecundarii, si reducerii plesnirii pastailor dehiscente, a caderii premature a florilor si pastailor (pentru a impiedica simptomele carentei de molibden).
• Cartoful: tratament aplicat dupa rasarirea completa a culturii (pentru a evita aparitia carentei de bor), cu repetare imediat inainte de inflorit (pentru formarea tubului polinic si stimularea unei bune legari).
• Sfecla de zahar, sfecla, sfecla furajera: tratamente aplicate incepand cu stadiul de 8-10 frunze, cu repetare la inchiderea randurilor, respectiv daca simptomele persista cu repetarea tatamentului dupa 10-14 zile. Simptomul specific carentei de bor este „putregaiul inimii”.
• Samburoase – cires, visin, prun: la inceputul infloritului in vederea stimularii diferentierii mugurilor de rod; la sfarsitul lunii iulie-inceputul lunii august, inainte de pornirea in coacere pentru cresterea fructelor in marime, respectiv cresterea continutului de zahar, in vederea coacerii uniforme si imbunatatirea rezistentei la pastrare in timpul iernii.
• Samburoase – piersic si cais: la inceputul infloritului pentru stimularea legarii florilor si pentru a ajuta fecundarea; respectiv pentru aprovizionarea cu bor in toamna, in vederea imbunatatirii legarii fructelor in anul viitor.
• Aliacee: tratamente aplicate la formarea suprafetei foliare corespunzatoare, cu repetare dupa 10-14 zile. Se recomanda pentru imbunatatirea calitatii in timpul pastrarii, respectiv pentru imbunatatirea absorbtiei de calciu.
• Fructe oleaginoase (nuc, alun, migdal, castan): la inceputul infloritului, la soiurile timpurii este obligatoriu inainte de imprastierea polenului (cel tarziu pana la 1 mai), in vederea favorizarii fecundarii inflorescentelor feminine.
• Cucurbitacee: inainte de inflorit; la soiurile cu fructificare continua premergator infloritului principal.
• Cereale: toamna, de la o dezvoltare a plantei de inaltime 8-10 cm. Toamna si/sau primavara simultan cu efectuarea altor lucrari de protectie a plantelor.
• Cruciferae: la inceputul formarii capatanilor; la conopida inainte de inflorit, pentru declansarea procesului de inflorit cu repetarea tratamentului la 10-14 zile, pana cand dimensiunea florilor atinge marimea unei lamai.
• Porumb: tratament recomandat in stadiul de 3-5 frunze, cu repetare in stadiul de 7-9 frunze functie de necesitate, in perioada dezvoltarii paniculelor, concomitant cu lucrarile de protectie a plantelor.
• Plante ornamentale, arbori si arbusti ornamentali: in perioada de vegetatie in vederea asigurarii unei cresteri complete si uniforme, si formarii unui sistem compact de ramuri.
• Floarea soarelui: in stadiul de 4-8 frunze, cu repetare la aparitia butonului floral, concomitent cu alte lucrari de protectie a plantelor.
• Ardei si tomate: inainte de inflorit; la soiurile cu fructificare continua premergator infloritului principal. Carenta de bor deterioreaza transportul de calciu in planta, ceea ce poate conduce la perturbari in formarea peretelui celular.
• Rapita: tratamente recomandate toamna (pentru favorizarea formarii radacinilor), in stadiul de 4-6 frunze, primavara inainte de aparitia tulpinilor si/sau inainte de inflorit, in special in conditii cu umiditate scazuta.
• Soia: inainte de inflorit simultan cu erbicidarea monocotiledonatelor (quizalofop). Absorbtia molibdenului in mediu acid este inhibata, drept urmare se impune aplicarea de molibden in vederea stimularii activitatii bacteriilor fixatoare de azot.
• Vita-de-vie: tratamente recomandate in faza de aparitie a inflorescentelor, respective a mugurilor florali si dupa recoltare. La inflorit necesarul de bor al viteide-vie este de zece ori mai mare decat necesarul de fier.
• Legume (in culturi de camp): tratamente aplicate la 2-3 saptamani dupa semanat sau la 10-14 zile dupa plantare. Culturi de legume foarte sensibile la carenta de bor sunt: varza, gulia, conopida, varza de bruxelles, telina, sfecla, moderat sensibile sunt morcovul si tomatele.