Câteva „scăpări” ale celor care recomandă fermierilor planuri de fertilizare

Câteva „scăpări” ale celor care recomandă fermierilor planuri de fertilizare; Informații greșite și recomandări corecte; stiri agricole

Informații greșite și recomandări corecte

Din punctul de vedere al fermierilor, toate tehnologiile propuse de consultanți ar trebui să fie „ca la carte”, adică acționează în limitele unor aspecte teoretice acceptate de fermierul pentru care a fost realizată câte o tehnologie pentru fiecare parcelă. Cu cât este mai „citit” fermierul, cu atât mai mult i se propune tehnologii mai complexe, mai profitabile.

Cei care nu vor să apeleze la consultanța plătită, pot găsi cu puțin noroc, sfaturi corecte în grupurile de pe Facebook (FB). Dar la fel de probabil este să folosească informații greșite, într-unul din domeniile în care le lipsește competența, ca să poată alege corect.

Până nu de mult, credeam și eu că extensioniștii și consultanții trebuie să fie independenți.

Dar nu este destul. Să luăm cazul unor planuri de fertilizare realizate de firmele care au făcut și analizele agrochimice, pe care mi le-au arătat câțiva fermieri.

Fermierul alege producția scontată, care are-n-are legătură cu condițiile pedoclimatice din fiecare parcelă. Și apoi urmează opiniile consultanților independenți, înglodate în recomandări neexplicate:

În urmă cu 25 de ani, când producțiile scontate erau de 2 t/ha la grâu și floarea-soarelui, 1,8 t/ha la mazăre, 3 t/ha orz și 4 t/ha la porumb, recomandările de fertilitate la un IN în jur de 3 ( 50-55 kg N/ha disponibil din sol) și conținutul în fosfor mobil de cca. 30 ppm, dozele de N și P2O5 erau de 73 kg N/ha și 30 kg P2O5/ha pentru porumb în cultură repetată.

Curioase dozele recomandate, dar neexplicate, la o producție așteptată de mazăre după porumb de 1,8 t/ha: 58 kg N/ha și 30 kg P2O5/ha, în timp ce grâul după grâu primea doar 50 kg N/ha și 24 kg P2O5/ha.

Acum, în aceeași fermă, pentru 10 t/ha de porumb se recomandă între 186 și 264 kg N/ha și 120-164 kg P2O5/ha. Conținutul de fosfor mobil din sol variază de la 8 ppm (scăzut), la 33  ppm (mediu).

De ce atât de mult fosfor, când pentru 10 t/ha de porumb, se poate estima un „export” de 50 kg P2O5/ha, conținut în semințele recoltate?

AGRIMASAT este partenerul vostru pentru a implementa supravegherea prin satelit a terenurilor agricole.
Serviciile noastre sunt adaptate tuturor fermierilor, fiecare beneficiind de o experienta personalizata si consultanta profesionala permanenta.
Pentru detalii programează o discuție cu unul dintre consultanții AGRIMASAT

Când solul este slab aprovizionat în fosfor mobil,  ICPA (Codul de bune practici în agricultură), propune următoarea strategie de fertilizare: în solurile sărace trebuie refăcută rezerva de fosfor mobil, de aceea dozele sunt mai mari decât exportul prin recoltă. Fosforul și potasiu se păstrează bine în sol, deci se pot face „depozite” pentru mai târziu.

Când solul conţine cantităţi mari de fosfor mobil, cum este firesc, dozele se micşorează până la suprimare. În tabelul alăturat se poate vedea şi un exemplu.

E = exportul, îndepărtarea fosforului prin boabe de pe teren

Câteva „scăpări” de la cei care ar fi trebuit să recomande fermierilor planuri de fertilizare:

  • este obligatorie amendarea calcaroasa a solelor moderat acide
  • nu se aplică nitrocalcar pe solurile alcaline
  • nu se folosesc ureea și azotatul de amoniu pe solurile cu reacție acidă.
  • ureea are un efect rezidual acidifiant pe kilogramul de azot.
  • nitrocalcarul determină o ușoara creștere a pH-ului, iar ureea menține pH-ul neschimbat.
  • „pH-ul a crescut în n ani, deoarece ați folosit prea multă uree.”
  • recomandare pentru o producție estimată de 13 t/ha: 380 kg N/ha și 220 kg P2O5/ha, pe soluri cu fertilitate mică (în jur de 40 kg N/ha sunt obținute anual din mineralizarea materiei organice din sol).

Iată așadar cum arată un amestec de informații corecte și neexplicate (nu neapărat greșite), de la consultanții independenți.

Pe un site din Statele Unite am găsit explicate două strategii de fertilizare cu fosfor și potasiu. 

Interpretarea rezultatelor de la analizele de sol este un proces complex care ține de piață, de personalitatea managerului, de riscul ce trebuie asumat la investiția în îngrășăminte.

Se propun fermierilor două tipuri de strategii de fertilizare:

„Doar cu strictul necesar”, pentru a obține maximul de profit posibil din utilizarea îngrășămintelor. Prin această strategie se fertilizează cu doza minimă de îngrășăminte cu care se poate obține 90-95% din potențialul de producție al parcelei. Deoarece nu se risipesc îngrășămintele, profitul obținut pe kg de îngrășământ este mare.

Această strategie are succes în condițiile în care îngrășămintele  cu fosfor sunt scumpe iar prețul porumbului este mic, fermierul nu are suficiente fonduri pentru îngrășăminte, arenda este pe perioade scurte iar pH-ul solului favorizează blocarea fosforului.

„Acumulează și menține” este a doua strategie sau „fosfor și potasiu pentru zile negre”. Dacă raportul venituri recoltă/cost îngrășăminte cu fosfor și potasiu este favorabil fermierului, se pot depozita aceste macroelemente în sol fără probleme.

Se fac următoarele diferențieri.

Pe solurile cu conținut foarte scăzut de fosfor mobil, doza de P2O5 variază  de la 67 kg P2O5/ha la 112 kg P2O5/ha, în funcție de nivelul producției pentru strictul necesar și este 0 la aprovizionare bună cu fosfor.

Strategia „Acumulează și menține” fertilizează cu 165-185 kg P2O5/ha.

Concluzii: Mărirea dozelor de fosfor și potasiu trebuie făcută împreună cu fermierii.

Mulțumim domnului conferențiar univ. dr. Horia-Victor Halmajan

Related posts

One Thought to “Câteva „scăpări” ale celor care recomandă fermierilor planuri de fertilizare”

  1. Puiu Ion

    Si daca nu facem cartarea solului nu putem ști ce trebuie dat (ingraseminte)

Leave a Comment