Cuvântul anului – seceta!
Ghinion, seceta este inevitabilă. Ce facem acum? Acum ne jelim!
Fără o acoperire a solului o picătură de ploaie se năpustește pe pământ și lovește solul gol. Este ca o mică explozie care distruge structura solului (picătura de ploaie este mai dură decât solul). Aceasta lasă o suprafață netedă în care următoarea picătură de ploaie nu poate pătrunde. Nu are încotro, așa că fuge. Pe măsură ce curge de pe pământ, ia cu ea cele mai bune părți ale solului, materia organică.
Fără o acoperire a solului, orice urmă de umiditate care a pătruns în sol este sortită evaporării. Umiditatea solului nu funcționează prin gravitație. Funcționează prin difuzie. Aceasta este o mișcare dintr-o zonă umedă spre o zonă uscată. Dacă umiditatea din stratul superior al solului se evaporă din cauza soarelui și a vântului, umiditatea din stratul inferior se va muta în zona mai uscată. Apoi se va evapora și mai multă umiditate se va deplasa în sus. Pe măsură ce această umiditate se deplasează în sus prin sol și se evaporă poate aduce cu sine și săruri nedorite care pot fi dăunătoare creșterii plantelor.
Trebuie să ne asigurăm că prima picătură de ploaie nu poate lovi solul expus. Trebuie să aterizeze pe material vegetal, deoarece acea picătură de ploaie se va desprinde apoi și va înmuia solul fără a deteriora structura solului (de data aceasta, plantele sunt mai dure decât picătura de ploaie).
În acest moment, avem nevoie de materia organică din sol pentru a păstra acea umiditate. Este datoria noastră să construim capacitatea de reținere a apei în solurile noastre.
Seceta va trece și noi ce vom face în afară de a ne jeli? Trebuie să reconstruim solul. Apa este cel mai important nutrient al meu și acum este momentul perfect pentru a începe planificarea pentru următoarea secetă. Nu ploaia pe care o primim este importantă. Ci apa pe care plantele ajung să o folosească!
Dar, na, acum 30 de ani nu am învățat despre așa ceva în școlile înalte!
Cosmin Daniel Ion
