Efectuarea tratamentului fitosanitar la GRAU împotriva complexului de boli foliare şi ale spicului

Se recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar la cultura de GRAU împotriva complexului de boli foliare şi ale spicului.

ERYSIPHE GRAMINIS. Boala apare pe toate organele aeriene ale plantelor. Toamna pe frunze apar pete albe, pâsloase, de diferite mărimi, ce pot fi semnalate pe ambele fețe ale limbului. Primavăra, atacul se extinde, petele albe putând fi semnalate pe frunzele din etajele superioare, pe tecile frunzelor, pe paie și chiar pe spice. Frunzele atacate se îngălbenesc și mor prematur. Boala se dezvoltă relativ la temperaturi joase (12–200C), timp ploios şi rece, rouă, ceaţă, semănăturile timpurii care au o aerisire slabă, irigarea necorespunzătoare, dozele exagerate de azot.

PUCCINIA SPP.

Puccinia recondita. Rugina brună este cea mai importantă dintre rugini, fiind răspândită în zonele cu climă caldă și la soiurile cu perioadă mai lungă de vegetație. Atacul se manifestă pe partea superioară a frunzelor și uneori pe teaca acestora sub forma unor pustule de culoare brună, rotunde sau ovale, distribuite neuniform la suprafața acestora. Atacul acesteia afecteaza atât producția, prin reducerea numărului de boabe din spic și a MMB, cât și calitatea prin scăderea conținutului de proteine din boabe.

Puccinia graminis (rugina neagra). Pe frunzele plantelor tinere, rugina se manifestă sub forma unor pustule de uredospori mult mai mici, mai puțin numeroase și de culoare mai puțin închisă, ceea ce face ca atacul ei să se deosebească mai greu de cel de rugina brună. Spre sfârșitul perioadei de vegetație a grâului, încep să se formeze sporii de rezistență (teleutosporii), pustulele schimbându-și treptat culoarea, din brună închis în brun-negricioasă și apoi în neagră.

Puccinia striiformis (Rugina galbenă). Boala se manifestă la grâu, orz, secară şi triticale. Pe frunzele plantelor tinere apar mai întâi pustule individuale de culoare galbenă, în special în apropierea vârfului frunzelor. Ulterior ele se extind pe întreaga frunză, devin galben-portocalii, dispuse regulat între nervuri. Ca urmare a atacului, frunzele afectate se îngălbenesc şi se usucă. Tulpina poate fi afectată uneori, dar la atacuri puternice boala se poate manifesta şi la nivelul spicului.

SEPTORIA TRITICI. Simptomele se dezvoltă pe toate părțile aeriene ale plantelor. Inițial, apar pete clorotice, mai ales pe frunzele care se află în contact direct cu solul. Petele se extind și se formează leziuni de formă neregulată (1-5 X 4-15 mm). Leziunile cauzate de S. tritici au tendința de a fi poziționate de-a lungul și între nervurile frunzei. Petele cresc și devin alungite, eliptice. Uneori acestea se prezintă ca niște dungi longitudinale. La început, leziunile sunt umede, apoi devin uscate, galbene și în final, gri-brune sau cu centru de culoare cenușie, înconjurate de o margine brună deschis sau brună cenușie. Într-o fază mai înaintată a bolii, la suprafața petelor apar picnidiile (fructificațiile ciupercii), cufundate ușor în epidermă, care se văd ca niște puncte mici, negricioase, dispuse în rânduri paralele de-a lungul nervurilor. Când atacul este puternic, frunzele se usucă de timpuriu, începând cu cele de la bază. Plantele atacate se dezvoltă slab și dau o producție de boabe inferioară cantitativ și calitativ.

HELMINTHOSPORIUM TRITICI. Infecţia primară, plecând de la resturile de paie şi mirişti, provoacă pete rotunjite, de culoare brun deschis, pe frunzele apropiate de sol. Prin infecţia secundară se produc punctele de infecţie tipice de culoare brun închis, înconjurate de o zonă clorotică. Se formează porţiuni foliare delimitate neregulat, care converg ulterior. Primele locuri infestate întunecate se mai recunosc încă îndelung. Această boală se poate diferenţia în mod clar numai prin sporangii, care se află singulari pe suprafaţa foliară.

FUSARIUM SPP. (fusarioza). Una dintre cele mai periculoase este fuzarioza spicelor (Fusarium spp.), cunoscută și sub numele de arsura, înroșirea sau albirea spicelor. Simptomele bolii apar pe spice și pe porțiunea de tulpină situate imediat sub spic. Spicele infectate devin mai moi, apoi își pierd clorofila, se albesc treptat și se usucă. Ele rămân mai mici și erecte comparativ cu cele sănătoase. Boala poate cuprinde spicul parțial sau în întregime. Dacă atacul apare înainte de înflorire, spicele rămân seci, iar când se produce după înflorire, intervine șiștăvirea boabelor. Boabele din spiculețele albite sunt zbârcite, de culoare albicioasă, mată și mai mici decât cele din porțiunile neinfectate ale spicului.

Pentru combatere se recomandă utilizarea unui produs de protecţie a plantelor de mai jos: