Idei pentru o mai bună gestionare a pășunatului
Ideea de a muta vitele pentru a avea pășune de calitate superioară datează de sute de ani. Cu mult înainte de sârma ghimpată și gardurile electrice.
Dezvoltarea timpurie a managementului pășunatului a venit de la André Voisin (7 ianuarie 1903 – 21 Decembrie 1964), un biochimist/fermier francez. Ideile sale despre pășunatul rațional au fost dezvoltate urmărindu-și vacile aflate la pășunat. Voisin este considerat unul dintre părinții fondatori ai sistemelor moderne de pășunat. Voisin a creat un set de reguli de pășunat care sunt universal aplicabile tuturor tipurilor de sol și climatelor. El a numit sistemul pășunat rațional, bazat pe raționalizarea pășunii în funcție de nevoile șeptelului, similar cu rațiile din stabulație. În acest fel, plantele au fost protejate de suprapășunat, obținându-se în același timp un nivel ridicat de utilizare a ierbii.
Patru legi pentru gestionarea pășunatului
Voisin a dezvoltat patru legi universale pentru managementul pășunatului, concentrate pe iarbă și pe nevoile vacilor.
Prima sa lege a fost necesitatea ca parcela să aibă o perioadă de odihnă. „Pentru ca pășunea să-și atingă productivitatea maximă, trebuie să se fi trecut un interval suficient între două cicluri de pășunat pentru a permite ierbii să acumuleze în rădăcină rezervele necesare unei explozii viguroase de recreștere și să producă.”
Cea de-a doua lege a lui Voisin este: O plantă nu trebuie pășunată de două ori în cadrul aceluiași ciclu de pășunat. „Perioada totală de pășunat pe o parcelă ar trebui să fie suficient de scurtă pentru ca iarba pășunată în prima zi să nu fie pășunată din nou înainte de a părăsi parcela.”
A treia și a patra lege a lui Voisin se referă la nevoile nutriționale ale animalelor. „Animalele cu cele mai mari cerințe nutriționale trebuie ajutate să pășuneze cea mai mare cantitate de iarbă de cea mai bună calitate posibilă. ”
„Dacă o vacă trebuie să dea producții mari de lapte, ea nu trebuie să stea mai mult de trei zile în aceeași parcelă. Randamentele vor fi maxime dacă vaca rămâne într-o singură parcelă doar o zi.”
Prin observare atentă, Voisin și-a dat seama că timpul de pășunat era critic . El a concluzionat că nu numărul de animale pe hectar, ci timpul în care plantele au fost expuse la acțiunea animalelor a fost principalul factor determinant al pășunatului excesiv. Dacă animalelor li s-a permis să rămână prea mult pe pășune, o plantă plăcută va fi pășunată a doua oară înainte de a avea timp să se refacă de la prima pășunare. De asemenea, pășunatul repetat la intervale scurte nu a permis plantelor să atingă rata maximă de creștere, limitând astfel cantitatea de energie solară captată și convertită în hrană utilă de către plantă.
Sistemul propus de Voisin s-a dezvoltat
Jack Kyle subliniază necesitatea inventarierii furajelor pentru sezonul de pășunat. Cu alte cuvinte, de câtă iarbă aveți nevoie pentru a satisface nevoile animalelor prin pășunat și la cât de multă iarbă vă puteți aștepta, în mod rezonabil, să produceți pe hectarele de pășune disponibile?
Kyle subliniază necesitatea de a face un inventar la începutul sezonului de pășunat. Acest lucru va arăta orice deficit și va permite să luați măsuri de ajustare, fie prin a avea mai puține animale la pășunat, fie adăugând hectare, fie cumpărând furaje pentru a suplimenta.
Condițiile pășunilor trebuie monitorizate zilnic în parcela pe care se pășunează și săptămânal în toate celelalte. Ajustați planul de pășunat pentru a se adapta la aceste observații.
Realizați că, în calitate de manager de pășuni, „aveți două forme de viață dinamice: iarba și animalele, iar acestea trebuie să se completeze reciproc, nu să fie în competiție”, spune Kyle. Completez: pe lângă iarba și animalele care se completează reciproc, trebuie luată în considerare a treia formă de viață dinamică – organismele din sol.
Când verificați animalele, faceți o verificare serioasă a pășunii, verificând stadiul de creștere, densitatea, amestecului de specii etc. Am observat că de multe ori se pune accentul pe animale, mai degrabă decât pe relația dintre animale și iarbă. Însă fără iarbă de calitate nu există animale…
Toți acești factori se vor aplica probabil în orice situație, deși vremea poate râde de noi
Dacă pășunatul începe prea devreme în primăvară, producția de ierburi este mult redusă. Stadiul fenologic de creștere al ierbii este cel mai bun indicator pentru data de începere a pășunatului. Gestionarea corectă a creșterii în primăvară este esențială, deoarece pregătește scena pentru întregul sezon de pășunat. Greșelile sunt acum amplificate. Pășunatul înainte de apariția celei de-a treia frunză provoacă efecte negative în creșterea ierbii. Începerea pășunatului în acest stadiu de dezvoltare stimulează producția pășunii și duce la o mai mare biomasă de ierburi.
În fiecare an alternați parcela care va fi pășunată prima.
Supraînsămânțați acolo unde este necesar, refaceți total parcelele cu producție slabă.
Fertilizați.
Păstrați evidența numărului de animale care pășunează în fiecare parcelă și pentru cât timp. Utilizați aceste informații în viitor pentru a vă planifica acțiunile de pășunat și continuați să monitorizați rezultatele și să faceți reglaje în funcție de situațiile de fapt.
În cazul pășunii un an naște pe următorul! Atenție, deci, și la gestionarea de toamnă a pășunii.
Toate aceste metode consumă timp, dar ideea este de a obține o înțelegere de bază a cantității de iarbă și a calității ei, în fiecare zi, pentru a îndeplini cerințele individuale ale vacii.
Cosmin Daniel Ion
Dacă crezi că te pot ajuta, nu ezita să iei legătura cu mine la 0720 488 504 sau scrie-mi la contact@agrimasat.ro