Culturile de acoperire – o pârghie eficientă în gestionarea buruienilor?
Strategia este binecunoscută: trebuie să ocupi spațiul pentru a evita să lași câmpul la dispoziția buruienilor!
Introducerea în rotații a culturilor de acoperire , fie temporară sau permanentă, poate răspunde multor așteptări: aducerea materiei organice în sol, captarea azotului, limitarea eroziunii, producerea de furaje, promovarea biodiversității. Ca să nu mai vorbim de aceea de reducere a infestării cu buruieni a parcelelor.
Cineva, nu mai știu care, spunea: „Natura detestă vidul; lăsarea unui loc liber favorizează dezvoltarea buruienilor”.
Vrem să profităm de toate aceste servicii ale culturilor de acoperire și primul gând este de a alege un amestec variat de specii pentru a combina proprietățile specifice. Însă diversitatea și eficiența nu sunt întotdeauna sinonime!
Optăm pentru un amestec relativ simplu
Pentru managementul buruienilor multe studii arată că amestecurile care nu sunt foarte diversificate, formate din 3 sau 4 specii bine alese, pot fi mult mai eficiente decât cele care includ 10 sau 15. Noroc că acestea pot fi scumpe și nu se înghesuie fermierii la ele! Într-adevăr, este mai presus că o acoperire rapidă și o biomasă mare vor sufoca buruienile. Dar dacă se semănă prea multe specii, unele vor ocupa același spațiu și vor concura pentru aceleași resurse (apă, nutrienți, lumină). Cele mai eficiente din punct de vedere al acoperirii si biomasei, care sunt deci cele mai competitive fata de buruieni, vor beneficia apoi de conditii mai putin favorabile pentru dezvoltarea lor. Se naște, într-un fel, un război intern în cultura de acoperire care dăunează luptei împotriva buruienilor!
Selectarea acestor trei sau patru specii nu este însă ușoară. Ca întotdeauna în agricultură, nu există o combinație miraculoasă. Dacă este vorba de a gândi fiecare cultură ca o cultură în sine, ținând cont de locul ei în rotație și de caracteristicile parcelei în care va fi semănată, factorul meteo vine uneori să remanieze lucrurile. În fața capriciilor climatice, una dintre strategii este atunci de a avea o acoperire ceva mai diversificată (5 sau 6 specii) pentru a asigura acoperirea în orice situație , chiar dacă asta înseamnă a nu căuta optimul.
Rupeți ciclurile buruienilor
Cursa dintre culturile de acoperire și buruieni este opusul fabulei cu iepurele și broasca țestoasă. Obiectivul este de a pleca rapid pentru ca, în ciuda condițiilor nefavorabile, cultura de acoperire să se dezvolte înaintea buruienilor. Cât despre semănatul mai dens, acesta are întotdeauna un avantaj competitiv față de flora buruienilor, dar presupune un cost mai ridicat.
Cert este că culturile de acoperire reduc flora buruienilor care încolțesc în același timp. Că suprimă și buruienile care le urmează este altceva!
80% dintre buruieni sunt plante anuale care își termină doar o parte a ciclului în perioada culturilor de acoperire. Prin urmare, culturile de acoperire concurează cu flora buruienilor care încolțesc în același timp cu acestea, dar vor avea un efect redus sau deloc asupra celei care răsare în timpul culturii următoare: aceasta depinde de stocul de semințe al buruienilor din solă. Pentru a controla și acest lucru este necesar să apelăm la culturile intercalate, dar despre ele vom dicuta altădată.
Atunci când semințele de buruieni se află la suprafață germinația buruienilor este redusă prin neîncorporarea semințelor (cu 26%), prin efectul de umbrire generat de culturile de acoperire (17%) și prin stres hidric (19%).
Mai presus de toate, este necesar să „rupeți” ciclurile buruienilor și să folosiți culturi de acoperire pentru a „așeza plantele potrivite la locul potrivit”.
