Patru legi naturale ale managementului pășunatului
Pășunați la ras și omorâți iarba!
Rădăcinile ancorează plantele în sol, preiau apă și nutrienți și, dacă sunt sănătoase, le permit plantelor să supraviețuiască stresului cauzat de secetă, frig, căldură și pășunat. O problemă de bază cu care se confruntă crescătorii de animale este că nu opresc pășunatul la timp astfel încât să obțină o productivitate maximă pe întregul sezon de pășunat.
Un studiu realizat tocmai în 1954 a concluzionat că creșterea superioară a unui fir de iarbă, să zic așa, este direct proporțională cu creșterea rădăcinii. În fiecare an aproximativ o treime din rădăcini mor și trebuie înlocuite. Volumul de frunze îndepărtat prin pășunat (cosit) are un efect direct asupra creșterii noilor rădăcini. Când pășunăm excesiv, rădăcinile nu sunt înlocuite și iarba moare în cele din urmă. Dacă înălțimea frunzelor după pășunat este optimă, rădăcinile vor susține recreșterea ulterioară a ierbii.
Gestionarea plantelor și a rădăcinii este cheia pentru o producție de iarbă mai mare și mai bună. Pentru a gestiona iarba și rădăcinile, crescătorii de animale trebuie să implementeze un plan de pășunat care definește intensitatea pășunatului. De asemenea, trebuie renunțat la pășunatul continuu și adoptarea pășunatului flexibil pe parcele.
Naturii nu-i plac spațiile goale
Pământul gol este un spațiu care nu este protejat de plante. Zonele cu sol gol, oricât de mici ar fi, sunt expuse unui risc mai mare de eroziune. Solul gol nu are protecție împotriva impactului picăturilor de ploaie, a eroziunii provocate de vânt și a temperaturilor extreme. Odată cu reducerea procentului plantelor dorite, plantele nedorite cresc și pot depăși plantele valoroase în timp. Când se întâmplă acest lucru, efectele secetei sunt mult mai severe și producția de iarbă scade. Practicile care mențin solul acoperit îl protejează de forțele erozive care perturbă structura solului, în același timp construind materie organică. Orice practică care urmărește creșterea materiei organice din sol și activitatea biologică îmbunătățește sănătatea solului. Cu toate acestea, poate dura mai multe sezoane pentru câștiguri semnificative de materie organică. În schimb, activitățile de management care deranjează solul și îl lasă gol pot duce la scăderi rapide ale materiei organice din sol, ale activității biologice, ale sănătății solului.
Umiditatea dispare pe solurile goale
Când pășunea este dominată de plante nedorite și invadatoare și există mai mult sol gol, pierderea apei crește dramatic, mai puțină apă intră în sol, eroziunea eoliană și a apei crește. Aceste probleme au ca rezultat un covor vegetal mai puțin productiv, care este mai puțin rezistent la secetă și buruieni. În timpul eroziunii vântului și apei, particulele fine de sol sunt spălate, în timp ce pietrișul se poate acumula la suprafață. Materia organică din sol este extrem de scăzută, iar temperatura de suprafață a solului este extrem de ridicată. Aceste temperaturi ridicate creează un mediu cald și uscat care nu este propice pentru iarba productivă. Plantele nedorite și invadatoare se stabilesc în aceste condiții. Buruienile care pot germina rapid pot crește dramatic pe terenul epuizat. Pământul devine mai puțin fertil, iar buruienile sunt mai bine adaptate pentru aceste condiții – crescând severitatea și frecvența secetei.
Dacă i se oferă o șansă, natura ar dori să aducă înapoi plantele cele mai valoroase
Natura va aduce înapoi vegetația originală, cea valoroasă, dacă există două elemente cheie:
- Linia roșie nu a fost depășită – când solul este complet degradat
- Avem un plan bun de pășunat care echilibrează nevoile nutriționale ale șeptelului și ale covorului ierbos.
Continuați să pășunați!
